Ion Cristoiu, ca orice gazetar serios, este pasionat de conspiratii si de puterea din spatele Puterii: serviciile secrete. Cei care ridiculizeaza "teoriile conspiratiei" merita la randul lor sa fie ridiculizati de avizati. Intreaga istorie a lumii este bazata pe comploturi si conspiratii. Iar istoria recenta ofera jurnalistului exemple nenumarate. Cum ar fi aratat America fara deconspirarea Afacerii Watergate?! Cum ar fi aratat Romania de azi daca grupul de disidenti intretinut de KGB nu ar fi participat la lovitura de stat din decembrie 1989, plasand tara in firele retelei Ion Iliescu? "Nicolae Ceausescu, Maresalul Antonescu au fost rasturnati prin conspiratii. Itele acestora nu se tes intr-o zi, doua" - scrie Cristoiu. Si, daca retelele secrete actioneaza conspirativ, de ce n-ar incerca ziaristii sa descifreze logica lor ascunsa? Asa a descoperit Ion Cristoiu ca Romania a parcurs istoria ultimului secol, cel putin, "De la o lovitura de stat la alta", dupa cum se si intituleaza cea mai recenta carte a sa.
Detalii invizibile ochiului profan sunt despicate si exploatate cu acribie. Cristoiu este ilustratorul istoriei ca telenovela. De aceea, in aceasta cheie trateaza si descoperirile din arhivele lumii secrete a Romaniei dintre loviturile de stat: "De la Dosarele Legiunii la Dosarele Securitatii" este titlul volumului aparut concomitent la Editura Historia.
Verificarea de catre o unitate de filaj speciala a gradului de conspirativitate, sau poate de loialitate, a unui personaj, literat cunoscut - care petrecea 8 minute pe zi la serviciu -, si moartea prozatorului Marin Preda sunt redate de Ion Cristoiu in eseul "Un prozator de talent: Securitatea", din care va oferim fragmentele urmatoare. (Victor RONCEA)
Gradul zero al scriiturii pentru "Lulu"
"La ora 8.55, <<Lulu>> a iesit de acasa si, grabit, a mers la alimentara din str. Labirint, colt cu str. Traian si a intrat in tutungerie. De aici a iesit dupa 1', a mers grabit pe diferite strazi si la ora 9.10, a intrat acasa. La ora 12.00, <<Lulu>>, avand o servieta plina in mana, a iesit de acasa, a mers pe diferite strazi si s-a oprit in Piata Traian, unde a incercat sa dea un telefon timp de 2', dupa care a renuntat, urcandu-se in tramvaiul 14, cl. I. In tramvai parea foarte ingandurat, fara sa scoata bilet; la prima statie a coborat si a mers acasa, ora fiind 12.20. Dupa 10', <<Lulu>> a iesit de acasa cu aceiasi servieta (insa fiind in talie), a mers pe diferite strazi, a calatorit cu tramvaiul 30 si troleibuzul 82 si la ora 12.55 a intrat la serviciu. De la serviciu a iesit la ora 13.03 cu servieta in mana (parand foarte ganditor), a mers pe bd. Ilie Pinitile, Calea Victoriei, str. Onesti si a intrat la Academia de Stiinte Social-politice, ora fiind 13.30."
Cunoscatorii intr-ale literaturii vor fi dibuit in fragmentul de mai sus stilul adus in proza moderna de <<noul roman>> sub sintagma "gradul zero al scriiturii". Naratorul consemneaza minutios, fara nici o tresarire sentimentala sau intelectuala, vorbele si gesturile personajului principal. Inspirati din cinematografie, Michel Butor, Alaine Robbe Grillet au inaltat un intreg esafodaj teoretic pentru a demonstra necesitatea privirii reci, neutre, a Povestitorului. Intr-o reintoarcere, dar la o alta scara, in realismul balzacian, <<noul roman>> refuza implicarea Naratorului in povestire, intens cultivata de romanul de formula subiectiva, rezumand rolul autorului la cel al unei camere de luat vederi.
Desi ar putea sa para surprinzator, fragmentul de mai sus n-a fost rupt dintr-o proza a unui scriitor roman fascinat de teoria si practica <<noului roman>>. El e, in realitate, <<Nota informativa din 9 noiembrie 1971>> a ofiterului insarcinat cu filarea, in ziua de 8 noiembrie 1971, intre orele 6.30 si 23.20, a obiectivului <<Lulu>>. Lucratorii, ca sa le zic asa celor din serviciile secrete, vor spune ca documentul nu merita nici macar un scarpinat in cap. E o banala nota de filaj. Halucinanta consemnare a celor mai marunte miscari nu tine de racordarea Securitatii la evolutia prozei moderne, ci pur si simplu de indeplinirea unei indatoriri profesionale elementare. <<Lucratorul>> habar n-are de ce trebuie urmarit si notat cu strasnicie <<Obiectivul>>. El stie, insa, ca pe o axioma insusita la primele lectii de filaj, ca fiecare amanunt trebuie transcris. Nu de alta, dar un fapt minor, aparent neinsemnat, poate avea o importanta informativa deosebita. <<Obiectivul>> n-a scos bilet. Gest tipic dambovitean, vom spune noi, ageamii in materie de servicii secrete. O posibila parola sau un posibil semn dat legaturii - vor sustine specialistii. Intamplator sau nu, gestul trebuie consemnat. Ramane de competenta specialistilor de la Departamentul Analiza sa stabileasca daca gestul lipsit de civism al lui <<Lulu>> a fost o pura intamplare sau, dimpotriva, o abila miscare de spion. <<Obiectivul>> "parea foarte ingandurat". Poate se gandea ca n-are bani sa-i cumpere baiatului o bicicleta sau ca nevasta-sa il inseala. <<Lucratorul>> nu se osteneste in intrebari de psihologie. Stie ca trebuie sa noteze tot ce vede. Explicatiile "ingandurarii" revin altora. Sefilor sai, nu criticilor literari.
Moartea "obiectivului" Marin Preda
In cazul de mai sus, <<Obiectivul>> nu este nominalizat. Sunt insa multe momente in care cel urmarit e un scriitor de faima al literaturii noastre: Marin Preda, Nichita Stanescu, Nicolae Manolescu. Pe <<Lucrator>> nu il intereseaza nici gloria, nici talentul, nici inteligenta, nici posteritatea celui filat. Pentru el, Marin Preda, de exemplu, e doar un <<Obiectiv>>. Ca un stalp de telegraf. Sau ca un tractor pe senile. Drept urmare, <<Lucratorul>> se multumeste sa noteze minutios ce a zis si ce a facut <<Obietivul>>. Contrastul dintre maretia scriitorului, devenit "obiectiv", si meschinaria transcrierii naste un efect pe care nu ma sfiesc a-l numi estetic.
Moartea lui Marin Preda a zguduit intreaga tara. Istoria literaturii romane a pierdut pe unul dintre cei mai mari scriitori ai sai. Drept urmare, despre aceasta moarte s-a scris si se va scrie cu un patetism shakespearean. Viziunea Securitatii asupra acestui moment de rascruce al culturii romane e alta. O descoperim in <<Nota>> din 17 mai 1980, privind circumstantele mortii lui Marin Preda:
"Departamentul Securitatii Statului
U.M. 0610 Strict Secret 17 mai 1980 Nota
Din verificarile efectuate cu privire la numitul Marin Preda au rezultat urmatoarele:
(...) In ziua de 15 mai, orele 22.30, aflandu-se intr-o stare avansata de ebrietate, a fost adus la Casa de creatie Mogosoaia de catre un taxi al carui sofer a declarat ca <<l-a cules de langa o editura>>. Scriitorul Gheorghe Buzoianu l-a ajutat sa urce la camera nr. 6, unde Marin Preda locuia, dupa care a trimis-o pe ospatara Dinca Viorica, cu o omleta. Aceasta i-a dus omleta, dar Marin Preda a refuzat sa manance si sa se lase ajutat la dezbracat pentru culcare. Ospatara a plecat din camera la orele 23.15, mergand acasa.
In jurul orelor 1.30, Marin Preda, in pijama, palton si pantofi, a coborat in restaurant, cerand vodca. Pictorita Viorica Prodanov a coborat cu o sticla in care erau 200-250 gr vodca. S-a asezat la o masa la care mai erau numitii Virgil Mazilescu, Lucian Raicu si Sonia Larian. A baut circa 150 gr vodca si putin vin, dupa care, la orele 3.00, cazand cu capul pe masa, a fost dus sprijinit de umeri si spate de Virgil Mazilescu si paznicul Tudor Pantiru in camera. L-au asezat pe pat, au deschis lumina, au inchis geamul si s-au retras, introducand cheia in broasca pe dinauntru. (...)"
In fata mortii suntem cu totii egali. Si in fata Securitatii! Genii sau saraci cu duhul, sefi sau subordonati, bogati sau saraci, suntem cu totii doar "Obiective".
"De ce istoria ca telenovela? Ca gazetar in Istorie, si nu ca istoric, am simtit nevoia unei incursiuni in trecut pentru a descoperi si comenta interesantul, daca nu senzationalul. Apartinand vietii, Istoria e marcata de un omenesc strident, exagerat, in genul celui cultivat de telenovela. Intr-o telenovela, iubirea e iubire, suferinta e suferinta. Nu sunt nuante, subtilitati; sunt doar sentimente in stare pura, quasi didactica. Nu altfel sunt sentimentele oamenilor din trecut, asa cum a ajuns vestea despre ele pana la noi. Ura, gelozia, tradarea, nevoia de putere, oportunismul, lingusirea - motorul Istoriei facute de oameni - ne apar azi in forme exagerate la modul violent. Ca in telenovela!", explica Ion Cristoiu.