Se spune ca, trecand pe la o poarta a Bucurestiului, Cuza se opri langa o santinela. ""Ma cunosti?"", ii zice garzii care manca o ridiche cu paine. ""Nu"", ii raspunde sec omul. ""Sunt in armata"", insista Cuza.

""Caprar?"", il ia banuitor soldatul, temandu-se c-a fost prins mancand in post. ""Mai mare"", intra domnul in joc. Si tot asa, grad dupa grada€¦ ""Ii fi ghenaral?"", zice din ce in ce mai stins soldatul. ""Mai mare."" ""Aoleo, n-ei fi Voda-Cuza?"", banguie. ""Chiar el!"", raspunde domnul. ""Daca e asa"", zice garda dupa o clipa de uluire, ""tine-mi painea si ridichea ca sa-ti prezint arma"".

Trecand peste gustul ridichilor de acum doua secole, las bucataria veacurilor pe seama celor priceputi. Fie la gatit, fie la suflatul colbului de pe coperti scorojite. Sau si una si alta. Numaa€™ sa nu uite sa se spele pe maini cand or gati!