Ii cred sincer pe politicienii care se arata ingrijorati de soarta poporului roman. Altii nici macar atat nu fac. Nu se ostenesc sa puna de-o conferinta de presa, sa organizeze macar un seminar sau un CSAT. Nu glumesc! Sunt absolut convinsa ca si din situatiile despre care se spune ca nu au nici un rost, decat electoral, ori discutii care unora li se par sterile iar altora agresive - vorba liberalilor - tot ramane ceva bun, in afara de senzatia de inflatie verbala si prea-plina de argumente. De exemplu, din dezbaterea privind desecretizarea contractului de privatizare al Petrom cu OMV am aflat foarte multe lucruri. Acum stim si noi ca nu stim nimic. Dar nici nu mai avem pretentia ca am putea afla vreodata adevarul pur. Nu de alta, dar si adevarul, cel putin cel economico-politic, este altul, ca in ilustratele chinezesti, depinzand din ce pozitie privesti contractul de privatizare.

Artizanii si, deci, sustinatorii lui, spun ca a fost un pas mare pentru o Romanie mica. Ne mai aduc aminte si de pozitia de lider pe care o aveau austriecii in perioada privatizarii, tot atunci cand si noi incheiam capitole de negociere cu Uniunea Europeana. Se mai nuanteaza ca am obtinut un pret bun si ca nu trebuie uitat din vedere ca statul roman are, inca, 49% din Petrom. O avere, ar spune unii! Dar si o avere pierduta, ar zice altii. Altii care, atunci cand PSD-ul privatiza de zor Petrom-ul, nu pareau foarte interesati de clauzele contractuale ci, mai degraba, de cum sa-si mentina sfera de influenta politica, in actul comercial al unui Petrom, slava Domnului privatizat. Numai ca, acum s-au dezgropat asa-zisele secrete si ni se spune ca valoarea de piata a fost puternic subevaluata, printr-o prognoza intentionat slaba a pretului titeiului intern, stabilit de consultanti la doar 22 de dolari barilul. Astfel ca, OMV a preluat Petrom la o valoare de piata de 2,23 miliarde de euro.

Acum, chiar daca nu am avea incredere intr-o privatizare facuta pe timpul guvernarii Nastase nici cat petrol sub unghie, nu putem sa nu fim, fie si sensibil, influentati de numele grele din peisajul consultantilor internationali, care au vegheat la infaptuirea acestei privatizari: un consortiu format din Credit Suisse First Boston, ING si Jacobs Consultancy.

Citeste si:

Asa ca, daca este sa vorbim despre o subevaluare de vreo 4-5 miliarde de dolari, la valoarea actuala a titeiului de tip Brent, aceasta s-a produs cu multa stiinta de carte internationala, cu intelegeri la cel mai inalt nivel si cu aprobarea noastra tacita, de care oricum greii acestei lumi nu prea au nevoie.

Desecretizarea contractului de privatizare al Petrom nu ne va face viata mai buna, nici nu ne va subtia factura, ne va face, in schimb, sa ne simtim si mai prost ca natiune: suntem prea mici pentru interese atat de mari, suntem prea neinstruiti pentru a tine piept smecheriilor mondiale, suntem prea vulnerabili pentru a ne putea impune punctul de vedere.

Sunt absolut convinsa ca, oricine-ar fi fost la guvernare in acea perioada nu avea cum sa negocieze mai bine. Se vede treaba ca fostul premier nu e anchetat pentru privatizari, ci pentru termopane si chinezarii. Secretul de la Petrom s-a dovedit a fi un secret al lui Polichinelle, doar ca are miros de titei.