Cunoasteti subiectul cartii de azi, „Domnilor copii", a fost povestit in saptamina de asteptare a romanului.

La o Scoala, o clasa primeste ca tema o compunere. Copiilor li se cere sa-si imagineze ca au devenit, peste noapte (la propriu), adulti, si ca parintii lor au devenit copii. Un exercitiu de imaginatie in care cineva intra, la schimb, in viata altcuiva, ca intr-o haina straina. Numai ca viata de imprumut este tot viata ta, dar dintr-o alta etapa. E viata ta, pe care o retraiesti, desi stii ca nu ai trait-o inca. Dar pe care ar urma sa o parasesti dupa acest straniu experiment. „Eu este un altul" s-a spus atunci cind literatura a trecut de stratul de povestire si a avansat in adincurile necunoscute ale fiintei. Sintem altii, ne putem deveni straini? Straini in propria noastra vietuire, stingheri in tot ceea ce avem mai profund? Ne luam viata direct de la mina a doua, direct din galantarul povestitorului? Pennac e un magician care poate sa ne tulbure comoditatea pe care, uneori, o cerem de la o lectura.

„Imaginatia nu inseamna minciuna", ne avertizeaza el cu prima fraza a romanului. Atunci ce este imaginatia? Este adevarul din oglinda? Este realitatea pe care ne-o arata luciul apei? Spatiul fara profunzime strivit intre paginile de hirtie? Ne intrebam daca existenta noastra e un joc al unui povestitor suprem care, plictisit de liniaritate, ne incurca etapele vietii intr-o singura noapte. Si ne regasim acolo unde inca nu ne-am gasit niciodata. Viata noastra e o compunere care chiar se intimpla, pe masura ce se scrie. Sau invers. Ce compunere avem pentru astazi? Deschideti cartea, domnilor copii!

Citeste mai mult:

Colectia COTIDIANUL. Intra in carti!