Stiti emisiunile alea in care o domnisoara striga la noi, telespectatorii, sa sunam ca sa cistigam nu stiu cite milioane raspunzind la o intrebare timpita? Ei, bine, asta e formatul tv care ma irita cel mai intens si, mai ales cind fata exagereaza cu nervii ei falsi si-si teatralizeaza ridicol drama de demoazela parasita in studio de toti curtezanii, imi vine sa sun, sa pierd citiva euro, dar sa ma racoresc putintel. Luni dimineata, pe Antena 1, am fost foarte aproape de un moment de intensa fericire. Domnisoara, o bruneta vorbareata, era din ce in ce mai disperata. Minutele treceau si nu suna nimeni. Tara intreaga, cu toti pensionarii si gospodinele ei, amutise, iar situatia asta o facea pe bruneta sa vorbeasca non-stop cu o disperare din ce in ce mai accentuata. Numara secundele zadarnic, repeta din ce in ce mai apasat aceleasi vorbe. Ha, mi-am zis, acum sa te vad, frumoaso! Daca nu se gaseste nici un ratacit pina la sfirsit sa-ti spuna cuvintul, ai sfeclit-o! Trece inca un sfert de ora si nimic. Disperarea fatucii atinge punctul de fierbere. Mai sint doua minute si e gata sa clacheze. Cuvintul desemna „invelisul fructelor, legumelor si al piinii, care e comestibil si incepe cu litera C". Brusc, se repede la tabla din studio si completeaza: „C", apoi „O" si imediat „A". Sta o clipa pe ginduri. Sa mai scrie si „J"? Renunta. Mai sint citeva zeci de secunde si publicitatea ar fi scos-o din joc. Telefonul tiriie in sfirsit. Imposibil! Cineva din Hunedoara apuca sa spuna „coaja", bruneta il felicita si intra publicitate. Offf, asa sintem noi: in ultimele secunde ale rezistentei se gaseste cineva sa tradeze cauza pentru ceva maruntis.