In anul 2007, competitia existenta pe piata europeana va avea un impact major asupra multor intreprinderi mici si mijlocii, care vor fi nevoite sa-si inchida portile. Concurenta puternica de pe piata unica va obliga agentii economici din industria textila a lemnului, din industria mobilei si multe altele sa-si regandeasca strategia economica pentru a putea rezista. In toate aceste domenii de activitate, concurenta cea mai serioasa va veni din partea importatorilor, care vor aduce pe piata romaneasca produse de calitate mai buna, la un pret probabil mult mai atractiv fata de produsele autohtone.

Dupa 1 ianuarie 2007, infuzia de capital a marilor companii straine poate conduce la falimentul multor intreprinderi mici si mijlocii romanesti. Daca agentii economici autohtoni nu vor actiona rapid pentru cresterea productivitatii si a competitivitatii, multi dintre ei nu vor face fata concurentei externe, ceea ce va determina cresterea somajului. Somajul va produce probleme sociale considerabile si pentru ca multe dintre aceste intreprinderi sunt situate in orase monoindustriale, fara prea multe variante pe piata muncii.

Modelul de protectie sociala promovat de Guvern este de tip pasiv, pentru ca nu ia in calcul mutatiile care vor avea loc pe piata muncii si nu propune solutii alternative pentru miile de oameni care, dintr-un motiv sau altul, vor ramane someri o data cu aderarea la UE. Ceea ce se intampla in industria lohn-ului este ingrijorator: zeci de mii de angajati sunt remunerati cu salariul minim pe economie. Continuarea acestei politici va conduce in anii urmatori la o presiune sociala semnificativa asupra Guvernului. Lipsa unui model de protectie sociala activa in 2005 si in 2006 va determina cresterea considerabila a costurilor cu protectia sociala in anii urmatori. Constructia bugetara inadecvata realitatilor din Romania si proiectul economic limitat au condus la aparitia unor riscuri sociale importante pentru perioada postaderare.

Industria alimentara, care se bazeaza in proportie de 90% pe cererea interna, va fi afectata de costurile necesare restructurarii si modernizarii domeniului, ceea ce va determina o incetinire a cresterii. In
compensatie, tara noastra va fi nevoita sa apeleze la importuri alimentare suplimentare, care vor dezechilibra si mai mult balanta comerciala si contul curent. Cauza acestui derapaj se gaseste tot in lipsa implicarii Guvernului intr-un domeniu despre care se stia ca trebuie sa fie reformat.

Citeste si:

Metalurgia este in aceeasi situatie, pentru ca procesul integrarii va determina diminuarea ritmului de crestere. Industriile energo-intensive si cele consumatoare de forta de munca vor avea, de asemenea, de suferit, mai ales ca retehnologizarea realizata in ultima perioada nu a reusit sa determine cresterea productivitatii in aceste domenii.

Dupa anul 2007, economia romaneasca se va transforma. Unele segmente vor disparea, in timp ce altele vor trebui consolidate pentru a putea face fata concurentei europene. Guvernul are insa obligatia de a elabora un plan coerent pentru investitii sociale, astfel incat, pe de-o parte, sa atenueze discrepantele din societate, iar pe de alta parte sa creeze noi perspective pentru companiile romanesti pe piata europeana.

Neoliberalismul care domina astazi actiunea guvernamentala sustine statul minimal, statul cat mai putin implicat. Romania are astazi nevoie de o alta perspectiva, in care statul poate si trebuie sa se implice pentru a preintampina socurile sociale ale integrarii. Statul trebuie sa fie suficient de puternic pentru a stimula dezvoltarea economica, astfel incat economia nationala sa poata face fata presiunilor concurentiale de pe piata europeana.