Varul meu primar, Picu, era student la drept, purta sapca gri, cu cozoroc mare si patratos, radea mult si molipsitor, juca uneori fotbal pe terenul din vale al comunei si, desi il iubeam, nu se distingea intre celelalte rude, pe care, de asemenea, le iubeam, si ma bucuram, ori de cate ori veneau in vizita la casa bunicilor, unde se intampla sa traiesc eu. Nu mai tin minte acum momentul in care s-a intamplat acel fapt care mi l-a impus pe varul meu primar Picu drept cel mai important personaj al familiei.