Patriarhul Romaniei a implinit ieri 20 de ani de cind este, formal, in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane. In ciuda tuselor tandre si interesate in care e zugravit, mandatul lui Teoctist este unul mai degraba trist pentru ortodoxie.

Vernisajul unei expozitii de fotografie a fost unul dintre momentele de ieri care au marcat la Palatul Patriarhiei aniversarea celor 20 de ani de cind BOR este condusa de Teoctist Arapasu. „Douazeci de ani in secvente fotografice" s-a numit aceasta, exponatele grupate sub acest generic semnalind momente atit din activitatea Patriarhului, cit si a BOR. O fotografie cistiga o clipa, dar pierde nu numai o eternitate cum se spune, ci si multe alte detalii. In cazul numarului unu al BOR se pierd multe detalii esentiale.

O fotografie nu poate prinde suficient de convingator lasitatea. Teoctist stie prea bine ce inseamna, pentru ca a practicat asta cu voluptate, ca si cum sa fii las ar fi fost obligatie de serviciu. Intr-un interviu aniversar, foarte recent, Teoctist isi enumera pretinsele succese in lupta impotriva actiunii comunistilor de demolare a bisericilor si minimaliza „pierderile" de la inceputul mandatului sau. Daca Patriarhul BOR ar fi fost asa de curajos precum pretinde, s-ar fi vorbit cu siguranta despre asta. Asa incit, in aceasta privinta, adevarul este mult mai crunt pentru cel care incearca sa il cosmetizeze intr-un mod insuportabil. Sa punem in oglinda atitudinea de complicitate cu proiectul ateist comunist a lui Teoctist, fie si numai prin tacere, cu „nu va fie frica" rostit de Papa Ioan Paul al II-lea. Se vede mai clar astfel ce inseamna curaj si ce inseamna lasitate.

In al doilea rind, o fotografie de expozitie nu poate prinde in 2006 buna priza si adecvare la Securitate a inaltilor ierarhi ai BOR. Adevarul e probabil pe filme, dar pe alte micro-filme. Ultimul Sinod BOR - in fruntea caruia sta insusi Teoctist - ne mai da un argument: CNSAS-ului i se propune un protocol de cercetare pentru dosarele care apartin clerului, o comisie mixta care sa umble prin ele si, de asemenea, o tinta finala - garantia ca aceasta comisie mixta va oferi date obiective privind colaborationismul preotilor cu Securitatea. Propunerea BOR ar fi fost o gluma buna, daca ea nu ar fi inca o proba de diplomatie a inaltilor ierarhi, ne-ortodoxa in fond. Temporizarea intr-o chestiune asa de grava cum e problema colaborarii cu Securitatea si mascarea pentru cit mai mult timp a adevarului sint ne-ortodoxe. Tin de ratiuni pamintene, nu de sublime legi divine.

Rezumind: lasitatea, neasumarea trecutului, lipsa de viziune crestina sint doar trei argumente pentru care, desi bisericile (cladiri numite asa indeobste) cresc cum cresc ciupercile dupa ploaie, mandatul lui Teoctist e un episod trist pentru viata autentic religioasa in Romania.