O monografie Max Blecher

In colectia "Monografii" a Editurii Limes a aparut cartea lui Gheorghe Glodeanu "Max Blecher si noua estetica a romanului romanesc interbelic" (Cluj-Napoca, 2005). Acelasi autor a mai publicat o serie de studii critice despre Mircea Eliade, Liviu Rebreanu si Mateiu I. Caragiale ("Fantasticul in proza lui Mircea Eliade", 1993, "Coordonate ale imaginarului in opera lui Mircea Eliade", 2001, "Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic", 2001, "Poetica misterului in opera lui Mateiu I. Caragiale", 2003 etc.).
Respectand rigorile genului, monografia cuprinde o viziune de ansamblu asupra operei lui Marcel Blecher - poezie, roman, proza scurta -, doua sectiuni dedicate corespondentei si publicisticii si o parte finala a referintelor critice. Cu o bibliografie consistenta, cartea poate servi ca instrument pentru orice lucrare de cercetare privind activitatea scriitorului.
Gheorghe Glodeanu comenteaza si aspecte exterioare sferei literarului (gandit intr-un sens restrictiv), punctand consideratii pe marginea "exercitiilor" romanesti, extrase din scrisorile adresate de autor, in ultima parte a vietii, lui Geo Bogza, Sasa Pana, Ilarie Voronca, Luciei Demetrius. Dupa cum aflam din monografie (daca nu stiam deja), Blecher se retrage intr-o casa de la marginea orasului Roman; de pe terasa poate atinge frunzele unui visin (gest de mare insemnatate, avand in vedere povara zilnica a corsetului de ghips). Aici primeste vizitele prietenilor (cel mai apropiat fiind Sasa Pana), pe care ii intampina, adesea, cu replica: "Te primesc pe patul meu de moarte".
Voiajul critic surprinde, tur-retur, aspectele unor scrieri puternic infuzate biografic. Pe langa faptul ca experienta personala ii serveste ca material pentru "jurnalul de sanatoriu", Blecher desfasoara, in corespondenta (document ce serveste, de regula, construirii portretului biografic, mai degraba, decat demersului critic), un adevarat laborator de lucru, in care dezbate problematica scriiturii.
Inchizand o bucla inceputa in primul capitol al lucrarii - aici este amintita "Corespondenta" lui Flaubert, considerata de Gerard Genette "unul din textele ce stau la baza literaturii moderne", cu trimitere la intentia autorului francez de a "scrie o carte despre nimic" -, in colajul de citate din scrisori este integrata si urmatoarea marturisire: "Irealitatea si ilogismul vietii cotidiene nu mai sunt demult pentru mine vagi probleme de speculatie: eu traiesc aceasta irealitate si evenimentele ei fantastice. (...) Cat insa si cum isi dezvolta in mine suprarealitatea tentaculele ei, nu stiu si n-as putea sti... Idealul scrisului ar fi pentru mine transpunerea in literatura a inaltei tensiuni care se degaja din pictura lui Salvador Dali. Iata ce as vrea sa realizez - dementa aceea la rece perfect lizibila si esentiala" (fragment extras dintr-o scrisoare adresata lui Sasa Pana, p. 51).
Interesat de categoria fantasticului in literatura romana, criticul comenteaza, fara speculatii inutile, contaminarea insolita intre suprarealitate, oniric si fantastic, adaugand alte nuante formulei "realismului fantastic", trasatura remarcata de Ov.S. Crohmalniceanu.
Ar trebui mentionata si discutarea problemei titlurilor, caci, in varianta lor initiala, ele traduceau mai bine intentia scriitorului: "Exercitii in irealitatea imediata" devine "Intamplari in irealitatea imediata", "Iarba viselor", primul titlu al volumului de versuri, se schimba in misteriosul "Corp transparent". Inspirat alese, par a avea o existenta proprie, continuand linia trasata de Blecher: "valoarea corporala a cuvintelor".
Asa cum se intampla de obicei cu o monografie bine realizata, cartea lanseaza puncte de plecare pentru studii sau meditatii mai aprofundate despre rolul terapeutic al scrisului (iata un caz pentru care formula bine-cunoscuta isi gaseste, pe deplin, sensul) sau despre interferenta intre arte: pentru Blecher, asa cum observa si autorul monografiei, apropierea dintre pictura expresionista si abstracta de literatura a constituit chiar o trasatura de baza a programului po(i)etic.

---

Despre autor: