Traian Ungureanu spune fara ocolisuri la ce a dus selectia negativa in societatea romaneasca. Explozivul eseist analizeaza originile castei "expiratilor", precum si destinul acesteia dupa 1989. Acest subiect e dezvoltat si in ultima carte semnata TRU.

Vorbind despre partea de neutilizat din istoria noastra recenta, care sint motivele pentru care avem de-a face cu o Generatie (sau cu o Casta) Expirata? Si ce retete s-au folosit pentru a o fabrica?

Istoria noastra recenta e aproape in intregime inutilizabila. Istoria e scrisa, desigur, de societati, de interventia lor solidara sau de absenta lor. Numai ca utilizarea unei societati in istorie e posibila doar acolo unde cursul lung al evenimentelor e dictat de o cultura. Ce ne spune cazul romanesc? Cand ne intalnim prima oara cu o societate romaneasca activa si ocupata cu stabilirea propriei istorii? In ciuda iluziilor noastre, asemenea ocazii sint rarisime, in ultimii 60 de ani. Putem cita tulburarile studentesti din 1956. Apoi trebuie sa asteptam pana in 1978 cand are loc greva de la Lupeni. Urmeaza 1980 - revolta de la Motru si 1987 - revolta de la Brasov. Insa toate aceste perturbari importante au fost revolte izolate, lipsite de program si de sprijin. Securitatea le-a lichidat usor, iar societatea nu a participat. Istoria romaneasca recenta e definita, chiar in termenii anticomunismului clasic, de evenimente pe care societatea le suporta (arestari, executii, inchisori, restrictii, foame, abuzuri), nu de reactii ale unei societati care influenteaza cursul regimului comunist. Nu avem de ce ne agata si acesta e motivul pentru care anticomunismul nostru e adesea declarativ si complet insuficient. Generatia Expirata are, din acelasi motiv, o densitate demografica extraordinara. Ea e produsul enorm al unei societati care nu poate opune comunismului o cultura alternativa, o opinie clara si irepresibila. Romania nereusitei culturale sanctionata de comunism dupa 1945 a produs in masa generatii expirate. Comunismul si-a facut, pur si simplu, de cap. El a impus aproape nestingherit prostia, acea stare generala de degradare pe care nu ne-o putem explica astazi. Metoda? Ca in orice alta tara comunista: selectia negativa. Insa reusita a fost categoric mai mare in Romania, decat in statele in care comunismul s-a lovit de realitatea unei culturi interne consolidate.

A fost o intimplare sau un destin?

A fost rezultatul direct al realitatilor istorice si culturale ale Romaniei. Noi nu sintem inca pregatiti sa acceptam aceste realitati si preferam sa vedem in tragedia comunista un "destin" sau rodul unei "intamplari" pe care o legam de "nebunia" lui Ceausescu. E mult mai simplu. Sa recapitulam. Toate statele Estului au parcurs acelasi traseu: invazie, ocupatie, represiune, dictatura. Insa rezultatele au fost foarte diferite. In Polonia sau in Cehoslovacia, unde cultura interna era deja acasa si treaza, comunismul a gasit scena ocupata si nu s-a instalat pe de-a-ntregul. El a fost limitat, contrazis, bruscat si, in cele din urma, silit sa accepte declinul. In cazul Romaniei s-a antamplat ceva fascinant si morbid: colonizarea existentiala a comunismului a reusit. Societatea nu era sigura pe propriile valori. Cultura interna nu era fixata si a fost dislocata usor. De ce? Foarte repede spus: din lipsa unor experiente istorice fondatoare comune. Romanii nu aveau amintirea unor asemenea experiente sau stiau ca in mare parte ele au fost mediate de interventii si conjuncturi straine (1877, 1918). In aceste conditii, comunismul romanesc nu a fost doar impus, asa cum s-a antamplat peste tot, dar si indus de slabiciunea sestului intern. El s-a transformat, daca pot spune asa, intr-un autocomunism. Din acest motiv, la sfarsitul anilor '80, Romania era singurul stat est-european, cu exceptia Albaniei, plasat intr-un stalinism faraonic, de nivel nord-coreean. Celelalte state est-europene au ancheiat comunismul fara acest abces sinistru. Or, anticomunismul clasic e o schema insuficienta, pentru ca lucreaza doar in termenii: invazie-ocupatie-dictatura. El lasa pe-afara "inexplicabilul" romanesc. Raul romanesc de productie suta la suta autohtona. Ne antrebam adesea: cum a fost posibil experimentul Pitesti? De unde veneau nenorocitii care ii stalceau in bataie pe Doina Cornea, pe Vasile Paraschiv, pe Radu Filipescu? De unde Ristea Priboi? Problema e ca un Priboi nu e doar rezultatul comunismului, asa cum postcomunismul oligarhic romanesc nu e doar ceea ce urmeaza comunismului, ci incununarea unei culturi surprinse de comunism fara garda si inversata apoi in 60 de ani de selectie negativa. Romanii istoriei recente nu s-au putut sprijini pe institutii interne, pe un patrimoniu conservat si promovat, ca alternativa si forma de viata rivala existentei comuniste. Aici vina Bisericii Ortodoxe e uriasa. Fidela unui monasticism egal cu autoizolarea si educata intr-un servilism politic inradacinat, Biserica nu a fost prezenta in societate si a reusit, chiar, sa se lase inclusa in sistemul de propaganda comunist. Figura Patriarhului Teoctist e, din pacate, prin longevitate si obedienta, una dintre mostrele de baza ale Generatiei Expirate. Lipsa unui sistem cultural coerent a avut efecte cumplite. Exista o teorie care spune ca regimurile politice sint aproape mereu reprezentative. Regimurile alese pentru ca exprima vointa fixata prin vot. Tiraniile, pentru ca sint culminatia unei catastrofe culturale interne si, prin asta, reprezentative existential.

Cum arata din profil aceasta Casta Expirata?

Nu are profil. E expusa pe tot orizontul. De obicei, profilul unui grup, al unei clase sau al unei miscari sociale ajunge la noi prin comedie. Insa Balzac si Caragiale nu mai sint astazi posibili. Daca observati, nu mai putem face comedie decat involuntar. Lumea noastra e grotesca, dar nimeni nu poate ride de ea dinauntru pentru ca nimeni nu mai poate lua distanta. Comedia si satira sint expresia unei impotriviri care reuseste sa rida de neaveniti, parveniti, impostori, dindaratul si in numele unei culturi superioare si stabile. Nu sintem in situatia asta.

Dar din fata?

Din ce in ce mai convingator. In fond am pictat acest portret, colectiv, vreme de 60 de ani. Nu m-ar mira ca, in urmatorii 10-15 ani, coruptia generala, de la sistemul de administratie publica la stricarea limbii, sa devina norma publica. Pana la urma, se poate trai si asa, cu evaluari copiate dupa primele de joc ale fotbalistilor si cu un sistem de comunicare in care "averea mea e una licita" sau "propunerile mele sint bune ca idei" vor fi arhisuficiente.

Din exterior?

Nu cred ca exista, cu adevarat, exterior. Lumea romaneasca nu e pe atit de bagata in seama pe cit ne place sa credem. Romania e putin cunoscuta, la fel de putin cunoscuta ca Bulgaria sau ca Ungaria. Ideea ca odata admisi in UE vom fi scrutati de un exterior critic e mult exagerata. Vom deveni membri intr-o comisie care verifica norme si in rest e prea putin competenta in chestiuni de cultura interna. Dovada rolul minor si stangaci jucat de presiunile UE in chestiuni de organizare interna, in zone complicate ca Sicilia, Calabria sau Grecia. Pana la un punct e normal. Numai o ocupatie isi poate propune sa altereze fibra interna. Iar UE nu e o forta de ocupatie, ci o asociere consimtita. Ei nu sint datori sa invete misterele lumii romanesti, asa cum noi nu sintem datori sa invatam misterele lumii belgiene.

Oamenii care fac parte din ea au interior? Inteleg ei ce fel de interior au?

Au. Conteaza insa continutul. Iar acolo lucrurile stau rau. Pasiunea interioara a generatiilor expirate nu e un simtamint public, nu e incercarea de a coexista, ci un instinct murdar, o panda reptiliana care urmareste contextul, gasca si ocazia. Cu asemenea interioritate nu se poate face o societate moderna.

In ce scenariu Romania ar fi fost mai departe decit este ea acum?

Daca, de pilda, nu am fi ratat sistematic momentele de convergenta istorica, episoadele in care se formeaza si se impune o societate. Unirea din 1918 are aproape ceva miraculos si tocmai de asta se adauga marilor fapte in care providenta a participat la istorie cu un procentaj mult prea mare. In 1940, caderea de facto a statului roman a fost urmarita cu interes, cu mihnire si fara replica. Puteam fi altfel, putem fi altfel dar, mai intai, va trebui sa ne intelegem cu adevarat propria istorie.

Avem o Generatie Expirata. Care este vestea buna aici?

Nici una. Ca si alte state est-europene, Romania pierde populatie si pierde totodata in ritm rapid o masa sociala rau educata, confuza si corupta. Dar asta e o consolare marunta si cinica.

Citeste si:

Selectia negativa, despre care ai vorbit mai inainte, a continuat si dupa 1989? Daca da, in proportii, in ce masura?

Da, tiparul e in vigoare. Persistenta lui explica destul de bine cele doua evenimente sociale majore de dupa 1989: emigratia si politicianismul. Emigratia e, mai ales, raspunsul unui tineret care refuza realitatea interna, fie ca e vorba despre supercalificatii care vor sa inceapa o cariera, fie ca e vorba despre mana de lucru care cauta venit sau, mai bine zis, venit in conditii de autonomie. Politicianismul porneste de la criteriile de recrutare care aduc in partide personaje de retea - oameni admisi in masura an care se supun, respecta sistemul de prada si de impartire a platilor si nu au opinii. Aventurismul si incompetenta care au marcat desemnarea miniComisarului roman in UE au dovedit ca selectia negativa e norma de lucru de baza la virful sistemului. Celalalt exemplu catastrofal a fost Teodor Atanasiu, primul caz atestat de ministru al Apararii de angajamentele oficiale ale statului roman. Sistemul e destul de raspandit si in presa, unde trivializarea si incompetenta sint in mare ascensiune. Dedesubt lucreaza acelasi reflex profund antisocial: cumintenia corupta.

Care sint, acum, marile simboluri, inclusiv umane, ale acestei caste "expirate"? Marile ei staruri, marii ei eroi?

In primul rind, Becali. Cu el, Generatia Expirata se prelungeste spre viitor. Becali nu mai are valoarea cadaverica a unui Iliescu sau Vacaroiu. El e simbolul unei Generatii Expirate reinventate. Ideologia a disparut complet dintre valorile acestui nou gen de energie primitiva si aici e diferenta fata de vadimism. Ea conteaza pe formele superficiale ale modernitatii (cultul fotbalului) si adauga un pic de culoare vag superstitioasa, vag neaosa (ortodoxismul ambulant). Becali e un star de cartier, peluza si paraclis. Sant, matematic, locurile celui mai intens esec social romanesc. Prin urmare, energia lui Becali e complet negativa si continua, direct, traditia stabilita in comunism.

Si, inainte de Becali, care au fost marile nume care sustineau reteaua elitelor pervertite?

Cap de serie Ion Iliescu, un personaj pe care il intelegem prea putin. Iliescu e un retardat istoric. Personajul intra in scena anuntandu-si de la bun inceput intarzierea. Faimoasa prima interventie in care Iliescu declara ca N. Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale socialismului e replica pe care trebuia sa o auzim in 1970 sau, cel mai tirziu, in 1980. Rostita in 1989, ea apartine unui personaj care crede ca poate repara si prelungi un sistem usor accidentat. Asta duce direct la recuperarea sistemului administrativ al comunismului, e drept dupa o mica lectie de lamurire minereasca, in iunie 1990. Rezultatul acestei acumulari e regimul arogant si corupt al PSD, editia 2000-2004. Adrian Nastase face acolo figura de patron al unui antielitarism extrem.

Avem explicatii pentru care influenta acestora a fost foarte mare si dupa 1989. Avem si justificari pentru aceasta stare de fapt?

Totul porneste cu esecul Revolutiei din decembrie 1989. Ea nu a fondat un stat nou, pentru ca nu a fost expresia unei culturi victorioase, ci masinatia reusita a factiunilor din partid si Securitate care au avut ragazul sa instrumenteze, cu tot tipicul sangeros, o farsa violenta. Din acel moment, porneste influenta extraordinara a unei Generatii Expirate care stie foarte bine sa isi falsifice termenul de valabilitate. Din acest punct de vedere, dominatia "expiratilor" e un fapt istoric incontestabil si justificat.

De ce personajele publice compromise etic si moral sint atit de sensibile atunci cind le este pus in discutie statutul? De ce raspund atit de violent la o evaluare critica?

Pentru ca se simt parte a unui sistem legitim. Societatea civila, Justitia, institutii ca mult discutatul CNSAS au aparut ca adaos, ca exceptii decorative ingaduite, care ar trebui, dupa regulile comediei politice romanesti, sa isi cunoasca lungul nasului. Pana la urma, sanctiunile definitive dictate de sfera etico-juridica a noului stat roman sant egale cu zero. Justitia nu a deranjat nici un fost activist de partid si nici un ofiter de Securitate. Deconspirarea a produs o singura victima: Carol Sebastian. Si oricum executia s-a descurcat foarte bine, fara ajutorul CNSAS, prin mijloace extrajudiciare, aproape conspirative. Apropo: circula ideea ca Al. Paleologu a dat exemplul de urmat, autodenuntandu-se timpuriu, la inceputul anilor '90. E un reper fals: Paleologu avea aproape 70 de ani cand a consimtit sa spuna adevarul. Prin urmare, nu mai avea nimic de pierdut. Mult mai tanar, Ivanciuc a facut-o acum zece ani, dar asta nu inseamna ca a facut-o mai repede decat Sebastian, ci ca a facut-o, ca si Sebastian, cand nu mai avea de ales, cand era amenintat cu deconspirarea. Nu vad in Paleologu, Ivanciuc si Sebastian variante distincte ale curajului, respectiv lasitatii si ii consider pe toti trei la fel de vinovati sau nevinovati. E, de altfel, comic si tragic sa discutam despre ei, sub ochii lui Plesita si ai lui Priboi.

Ce facem cu cei care sint "expirati"? Avem solutii? Solutii realiste, desigur...

Nu, nu avem solutii radicale. Avem doar solutii de parcurs. Cred ca rezultatul alegerilor din 2004, care l-au pus in fruntea statului pe Basescu, a fost un raspuns social neasteptat de constructiv si realist. Miracolele sint rare. Ne-am obisnuit sa le asteptam si ne inchipuim, de pilda, ca UE va repara, din exterior, realitatea interna a Romaniei. E o iluzie pe care o datoram unei istorii in care contextul extern a jucat, intr-adevar, un rol masiv si derutant.

O noua carte

"Despre Securitate. Romania, tara ca si cum" este titlul ultimului volum semnat de Traian Ungureanu. Cartea va aparea la sfirsitul acestei luni si se va lansa la Tirgul de Carte, pe 26 noiembrie. "Nicaieri nu se verifica mai bine decat in Romania una dintre marile surprize cu care s-a ancheiat secolul XX. Disparitia formala a comunismului si abolirea cenzurilor interne au adus in scena societatile reale, iar acestea vorbesc din spatele culturilor lor. Cazul Romaniei e cazul unei natiuni care a antemeiat o cultura fantasmatica profunda si o realitate istorico-politica inautentica", spune autorul acestei carti de analiza a istoriei noastre recente.

A doua saptamina de vot Listele propuse de "Cotidianul", suplimentate cu lista de propuneri ale cititorilor ziarului nostru, intra in a doua saptamina de vot. Reamintim ca votul pentru Generatia Expirata se desfasoara pe site. Este important de precizat ca de pe un singur IP se pot vota intr-o singura zi, la limita, toate propunerile noastre si se pot face si alte nominalizari. Cu alte cuvinte, intr-o singura zi, un utilizator poate da doar un singur vot unei propuneri. In plus, tot pe site exista o sectiune dedicata comentariilor la propunerile facute de ziarul nostru si la vot.

Voteaza propunerile venite din partea cititorilor Voteaza membrii Generatiei Expirate Neagu Djuvara denunta "Generatia Expirata"