Stelian TANASE: Final de partida

Pierderea dominatiei republicane in Congresul USA e un semn ferm ca americanii vor altceva. Din 1988 USA se gaseste in zodia familiei Bush. Paranteza cu "liberalul" Clinton&Monika Lewinski a lui, dar si cu o economie duduind, nu a facut decat sa se constate ca America profunda - a traditiilor, oraselor de provincie unde toti se cunosc pe nume, a preriilor si fermierilor, America religioasa - a vrut sa revina la conservatorismul stiut. Ea priveste cu suspiciune marile orase, noile industrii, emigrantii, si pe oricine ar dori sa scoata un uluc din gardul ridicat de parintii fondatori. Reactia lui Bush Jr, de a trimite boys in Irak, dupa tragedia din 11 septembrie 2001, (aici e inceputul razboiului, in trauma provocata de atacul asupra Gemenilor) a intors cartile. Cred ca se simte un aer de schimbare. Poate nu expeditia prelungita din Irak, le-a rapit majoritatea republicanilor din Congres pentru prima data de mai bine de un deceniu. Ci faptul ca SUA este la un sfarsit de ciclu istoric. Abia acum se deschide calea de a depasi faza post razboi rece. Jucandu-se cu tancurile, cu aviatia, cu marina, cu satelitii, in desertul irakian - un teren de exercitii ca o masa de biliard, perfect pentru blindate - SUA a facut o demonstratie de mari aptitudini militare. A fost un prilej de a arata curiosilor tehnologiile science fiction, hitech - si a uimit copiii razboinici ai planetei. Un spectacol de mare montare tip Hollywood. Cu asta se ia un Oscar, cu covor rosu, cu mici discursuri in fata lumii bune din Los Angeles, pentru mammy and daddy, dar nu se rezolva o criza. Bush a vrut sa treaca drept "marele razboinic al luminii", sa aduca pace pe pamant, scotand pe Saddam Hussein din palatul lui din Bagdad. Copiii s-au bucurat, ca dupa un joc de-a v-ati ascunselea. A facut-o, nu din palat, ci dintr-o groapa, de sub pamant. Imaginile capturarii lui, cand un soldat il cauta in gura cu o lanterna, si ii umbla prin par dupa paduchi, si cineva il trage de urechi pentru a privi mai adanc, au mesmerizat planeta. Ne-am spus moralizati de istorie: uite unde ajunge un dictator, la umilinta cea mai de jos. Si totul televizat, sa se bucure copiii mari, aia care isi cumpara din magazine tot felul de jocuri de-a razboiul. A urmat conferinta de presa, "We got him" si un parter de ofiteri si jurnalisti au izbucnit in aplauze. Bush si el pe peluza Casei Albe a repetat mesajul. Toate televiziunile s-au batut sa obtina de la armata de ocupatie aceste imagini ca sa le difuzeze pretutindeni. Poate se mai indoia cineva de stralucitoarea victorie. Razboiul era gata, urma pacea. Si uite ca nu a urmat. Viata a oferit alt scenariu, mai tare, mai viu, decat a fost scris de expertii Pentagonului.
Aici incep necazurile lui Bush. De obicei americanii isi trimit boys-ii intr-o expeditie militara greu si vor o victorie rapida, cam cat durata unei partide de baseball. Apoi striga tot mai nerabdatori ca vor baietii acasa. Razboaiele americane se poarta cu ochii pe ceas. Prins cu mana in usa, Bush s-a incapatanat sa obtina o victorie categorica, sa stinga focarul terorismului, sa il agate si pe Osama Bin Laden, sa rezolve, ca un cavaler din jocurile de pe calculator, pe care presedintele american le prefera. A avut nevoie de o victorie atat de glorioasa cat sa ii ajunga pentru al doilea mandat. Nici acum, in prelungiri, razboiul nu s-a incheiat. Dimpotriva. Altfel spus, daca mandatul prezidential a expirat, si politica sa a expirat. El a esuat sa pacifice zona. America a mizat totul la inceputul secolului pe aceasta aventura care a transformat SUA in jandarmul mondial - capabil sa mentina ordinea. Bush imprudent a stat numai cu ochii pe Irak, si a neglijat America, i-au reprosat alegatorii. Cand uraganul Katrina a devastat Golful Mexic si New Orleans a disparut sub ape, reactia lui Bush si a administratiei sale a fost zero. Iar cand, in sfarsit, s-a produs, era prea tarziu. Lumea era edificata. Punct de cotitura. Cred ca acest moment a fost decisiv in intoarcere americanilor impotriva lui Bush si a politicii sale. Mai putin asteptarile legate de Irak. Lumea a inceput sa se intrebe ce cautam acolo, cand se incheie pacea? Un razboi se castiga atunci cand adversarul se recunoaste invins (ceea ce nu e cazul) si cere pace. Cand un guvern, civil, democrat se instaleaza la putere, si este capabil sa gestioneze singur treburile interne. Deocamdata americanii au castigat, s-a spus, razboiul, dar nu si pacea. Militarii au jucat o foarte buna partida. Demonstratia, manevrele lor in desert, in spatiul aerian, au fost perfecte. Negociatorii, diplomatii, politicienii, au pierdut insa examenul. Am mai intalnit combinatia asta in fosta Iugoslavie, unde succesivele interventii militare nu purtau cu ele si solutii politice. Ex-Iugoslavia inca sangereaza. Politicienii au cinismul de a pacifica lucrurile in aceasta maniera, fara legatura cu realitatea. Pentru ca trebuie sa raporteze succese in parlamentele lor, in bancile care ii sustin, in guvernele lor trebuie sa castige alte alegeri. Totdeauna trimiterea boys-ilor peste granite a provocat furtuni politice la Washington. Era normal sa se intample ce s-a intamplat acum. Bush (chiar daca se credea iubit de poporul sau si nemuritor) a fost practic fara sansa. Cu acest Congres, rezultat din alegerile de saptamana asta, Bush nu ar fi avut sprijin pentru expeditia lui in Irak. Cu o administratie republicana si un congres controlat de democrati, la Washington incepe cautarea efectiva a unei solutii de dezangajare din Irak.

---

Despre autor: