Din nefericire, agravarea coruptiei din Rusia in decursul ultimilor ani a fost confirmata atat de cercetarile interne (realizate de Fundatia INDEM) si de cele internationale (Forumul Economic Mondial, Banca Mondiala), cat si de pozitia pe care s-a clasat Rusia in clasamentul coruptiei realizat de Transparency International si publicat in decursul acestei saptamani. Cercetarile comune intreprinse de Academia Rusa a Institutului Stiintelor Sociologice si de membrii Fundatiei Friedrich Ebert au dezvaluit, de asemenea, ca problema coruptiei este una foarte raspandita. Presedintele a recunoscut recent la intalnirea de la Valdai ca procesul de combatere a coruptiei nu decurge asa cum ar trebui. Toata lumea recunoaste acest lucru - presedintele, cetatenii, cercetatorii si chiar oficialii.
Dar de ce a crescut coruptia in ultima vreme? Ce s-a intamplat? Ce a cauzat acest lucru? Fenomenul care se petrece in Rusia i-a preocupat chiar si pe expertii Bancii Mondiale in recentul lor raport "Anticoruptia in Tranzitie". Ei recunosc in mod deschis ca nu pot explica de ce in Rusia, in ciuda PIB per capita, nivelul coruptiei nu scade, ci, dimpotriva, creste. Totul merge din nou in directia gresita. De ce? Banca Mondiala nu stie. (...)
Coruptia a crescut in ultimii ani, exact cu incepere din 2003. Aceasta data este indicata cu precizie in ampla cercetare intreprinsa de Banca Mondiala. Ce s-a intamplat in 2003? Imediat ne vine in minte faptul ca procesul IUKOS a inceput la mijlocul acelui an.
Imi amintesc ca am participat la o o sesiune a unui respectat organism guvernamental din acea vreme. Acolo au venit numerosi oficiali - nu sefii ministerelor si agentiilor, dar nici cei din esalonul cel mai scazut. Conversatia care a inceput inainte de intalnire i-a fost dedicata IUKOS-ului. Reactia acelor oficiali ar fi meritat sa fie vazuta. Era un amestec de invidie, ironie si indignare "justificata" cu privire la oligarhul cazut in dizgratie. Chiar si cei mai inalti oficiali si-au exprimat aceste sentimente. Acesta s-a dovedit a fi un punct de cotitura.
Nu voi incerca sa definesc scopurile initiale ale celor care au initiat cazul IUKOS. Probabil ca a fost luata in considerare si reactia publicului. Insa reactia oficialilor fata de acest caz si concluziile pe care le-au tras pornind de la el, nu au fost luate in considerare. Deformarea principiilor morale si etice au castigat elan chiar in acest punct.
Reducerea birocratiei si inlaturarea barierelor administrative au fost mentionate ca fiind elemente cheie in imbunatatirea climatului de investitie in 2000, cand strategia de zece ani de dezvoltare elaborata de Guvern a fost proiectata si aprobata. In 2001, au fost adoptate mai multe legi importante, printre care s-au numarat si legile "inregistrarii de stat a entitatilor juridice", "protejarii drepturilor entitatilor juridice si a intreprinzatorilor privati in exercitarea controlului de stat" si "licentierii tipurilor individuale de activitate". In 2002, a fost adoptata legea "reglementarii tehnice", iar legea "auto-reglementarii" i-a fost prezentata Dumei de Stat.
Masurile prevazute in aceste legi erau in mod indiscutabil necesare si benefice. Numarul activitatilor care necesitau licentierea a fost redus in mod semnificativ si a fost introdus principiul inregistrarii unice. De asemenea, s-a impus ordinea in procesul de audit si au fost reglementate standarde stricte. Totusi, acest lucru nu a insemnat victoria in reducerea birocratiei. Reformelor le lipsea tocmai elementul cheie: daca motivatia oficialitatilor ramane neatinsa, barierele administrative vor dainui. Mai mult, ele pot creste. Si exact acest lucru s-a intamplat. (...)
Astazi, celor care au implementat reforma administrativa le place sa vorbeasca despre standardele pe care le-au stabilit si despre regulile pe care le-au creat pentru realizarea functiilor statului. Insa rezultatul muncii lor este cea mai limpede dovada a formalismului administrativ. Ei nu vorbesc despre faptul ca, daca un oficial lucreaza de dragul dividendelor pe care le obtine ca urmare a statutului sau, nici o regula si nici un standard nu vor fi de ajutor.
Reformele si-au pierdut din impact exact in 2003, cand au inceput sa fie discutate in mod serios. O comisie guvernamentala condusa de Boris Alesin a realizat un lung inventar al functiilor ministerelor si agentiilor de stat. Acesta a fost probabil un lucru bun. Insa in timp ce ei inventariau functiile, altii ajustau regulile si standardele in beneficiul lor. Si nimeni nu a ridicat principala problema.
Reforma administrativa din 2004 a fost chiar si mai departe de problema cheie. La inceputul anului, s-au produs multe framantari care au luat forma unei incercari de a crea structuri ale puterii federale executive cu impartiri stricte ale responsabilitatii functionale intre ministere, servicii si agentii.
Impartirea functiilor nu a fost insa ratificata. Cum ar fi putut fi, cand serviciile si agentiile le sunt subordonate ministerelor? Drept rezultat, au avut loc luni intregi de framantari, in decursul carora anumite agentii au fost eliminate, altele au fost create, au fost facute schimbari drastice de personal, agentiile au incercat sa scape de sub autoritatea ministerelor si asa mai departe. Acest fapt a avut, de asemenea, un efect direct asupra cresterii coruptiei. Nimeni nu stia ce avea sa urmeze, astfel incat fiecare considera ca trebuie sa actioneze imediat. Si asa au si procedat, crescand tot mai mult nivelul de coruptie al tarii.
Probabil ca aceasta nu este o explicatie exhaustiva pentru cresterea nivelului de coruptie al tarii. Dar o explicatie este totusi necesara. Explicarea cauzei coruptiei este primul pas in combaterea sa si nu eliminarea indivizilor corupti.
Comentariu publicat in cotidianul Kommersant si preluat de Agentia "Rusia la zi".