Mecanismul prin care proiectul de lege a invatamantului superior distruge autonomia universitara are ca pivot Consiliul Director, format (art 62, 2a) din sapte membri: trei - desemnati de Senatul universitar, alti trei - de Ministrul Educatiei, si unul - de sindicate. Practic, comunitatea academica nu-si poate sustine ideile decat cu acordul (delegatilor) ministrului, sau, mai greu, negociind cu sindicatele. Art. 62, 1 atribuie Consiliului puteri enorme: acesta "aproba planul strategic al universitatii si bugetul, ..., acordul de performanta cu rectorul"; "aproba... raportul anual privind performantele academice ale institutiei, pe care il inainteaza ministrului Educatiei"; toate deciziile Senatului - singurul organism ales de comunitatea academica - trebuie sa fie validate de Consiliul Director, altfel n-au nicio valoare.
In fine, acelasi atotputernic consiliu poate decide discretionar asupra desfiintarii unor "structuri organizationale" - citeste catedre, sectii sau facultati - daca acestea ii par "neperformante sau ineficiente". In schimb, nu apare nicaieri ideea unei clasificari a universitatilor dupa calitatea intelectuala si academica a programelor pe care le ofera, sau posibilitatea ca acele universitati care nu dispun de resurse umane corespunzatoare sa nu aiba dreptul sa organizeze cicluri de masterat sau doctorat.
Mantra proiectului este eficienta economica si competenta manageriala: a rectorului, a decanilor, etc - angajati prin concurs, si nu alesi colegial. "Membrii Consiliului Director - scrie explicit legea - trebuie sa fie astfel selectati incat sa reprezinte interesele beneficiarilor invatamantului superior" - asadar nu interesele universitatii. Complet subordonat Consiliului, care il angajeaza si il demite, rectorul - care poate veni de oriunde, cu singura conditie a eternelor aptitudini manageriale - uzurpa insusi titlul de rector. Ar trebui sa se numeasca administrator, ca in companiile comerciale. Performanta stiintifica a majoritatii universitatilor private din Romania, care functioneaza dupa acest sistem mai degraba comercial decat academic, e un argument decisiv in defavoarea acestei filozofii marginit utilitare a legii..
O interventie publica a dlui ministru Hardau ne explica deunazi ce inseamna valoarea unui elev: "Valorile sunt diferentiate. Avem formule. Un elev din Covasna este purtator de valoare ... legat de sistemul termic, un coeficient al izotermiei, legat de timp, deci are noua luni de zile in care trebuie incalzita scoala. Un elev de la munte are un coeficient legat de transport, de conditii de intretinere, cel de la ses are o alta... Toate lucrurile le avem luate in calcul. Nu improvizez." Nici eu nu improvizez, altfel mi-ar fi usor sa parodiez aceste definitii cu referire la valoarea unui student sau a unui profesor. Ma limitez sa observ ca, in proiectul in cauza, ideea de valoare culturala si stiintifica pe care o genereaza comunitatea academica, misiunea universitatii de pastratoare a traditiei si de factor de dezvoltare a stiintelor si artelor, nu sunt nici macar pomenite, si cu atat mai putin sustinute. Afland ca UE promoveaza economia cunoasterii, si bine exersat din vremea economiilor de caldura si lumina din epoca de aur, ministerul, in frunte cu intaiul lui statator, dl. Hardau, a pus accentul unde stia mai bine: vrea sa faca economii drastice in sfera cunoasterii.
Sub masca eficientei se ascunde insa si altceva. Proiectul anuleaza integral orice forma de democratie academica si de transparenta. Conduse discretionar de un consiliu dominat de delegatii ministrului, universitatile - publice sau private - vor deveni cu totul dependente de factorul politic. Angajarea profesorilor cu contract temporar - majoritari in viziunea legiuitorului - nu se va mai face prin concurs, ramanand la discretia rectorului (iata o noua si minunata sursa de coruptie!), iar privilegiul rarissim al unui post permanent va depinde cu totul de bunavointa Consiliului director - sau de cea a ministrului, care va aproba comisiile de concurs. In consecinta, de la asistent la profesor in prag de pensie, toti vor avea grija sa nu supere cu nimic Administratia si sa-i unga intermitent rotile, ca sa nu afle subit ca directia de studii pe care o reprezinta e "neperformanta". Dincolo chiar de economii in cunoastere, proiectul deschide calea transformarii rapide a universitatilor si a universitarilor in vasali prea supusi ai puterii politice. Chiar vreti s-o luam de la capat?