Istoria nu se va repeta. Tot mai multe companii, cu deosebire dintre cele private, au inteles ca profitul nu se scoate din preturi ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de marfuri comercializate pe piata.

Iata, se scumpesc gazele, se scumpeste si energia electrica - mai devreme decat a prezis Guvernul, gazele cu cinci decade, electricitatea cu trei decade - dar nimeni nu se mai teme ca va exploda inflatia. Dimpotriva, ne asteptam la o inflatie care sa evolueze sub prognozele de asta-primavara. Dovada ca motoarele economiei sunt, acum, mai bine reglate, mai rezistente la socuri.

Scumpirea luminii si a caldurii a starnit dezbateri si polemici aprinse. Ele vor continua si, probabil, vor scoate la suprafata adevaruri ce e bine sa fie cunoscute. Bunaoara, cum sunt preturile noastre in comparatie cu cele internationale.

Corectiile de preturi nu pot fi insa evitate. Fiindca numai asa vom scapa de influentele trecutului. Nu inseamna insa ca preturile trebuie sa fie corectate... de dragul corectiilor. Si nici pentru a acoperi, prin corectii de preturi, munca prost organizata.

Citeste si:

Totusi, scumpirile din aceasta toamna - o toamna atipica, desigur - nu mai seamana nici in forma, nici in continut cu cele din anii trecuti. De obicei, cand se scumpeau energia electrica sau gazele, unda de soc se propaga din treapta in treapta: noile tarife fixate umflau notele de plata pentru transporturile pe calea ferata, pentru produsele prelucrate si pentru servicii. Consecinta imediata era o noua crestere generala a preturilor. Pentru ca, in alti ani, indeosebi in anii a€™90, factorii de decizie amanau cat puteau modificarea preturilor la gaze, la electricitate, asteptand sa treaca Craciunul, sa treaca Anul Nou, sa treaca Pastele, sa treaca alegerile. Cum insa corectiile nu puteau fi amanate la infinit, pana la urma aveau loc. Asa ca ne trezeam cu scumpiri de cate 30-40 de procente. Mai departe, ele produceau alte scumpiri, intr-un intreg lant. Intervenea un efect psihologic specific, numit ""simpatia preturilor"". Marfurile care se scumpeau deveneau brusc ""simpatice"" si noile lor etichete influentau toata piata, tragand in sus inclusiv preturile acelor marfuri care nu primisera nici un impuls in costuri. Daca ne amintim bine, acest fenomen devenise ciclic pe piata noastra. O data la un an sau la doi ani suportam un astfel de soc.

Acum va fi la fel? Desigur, nu. Desi unele impulsuri inflationiste se fac simtite. Vor fi insa contracarate. Dar istoria nu se va repeta. Tot mai multe companii, cu deosebire dintre cele private, au inteles ca profitul nu se scoate din preturi ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de marfuri comercializate pe piata. Oferta in crestere - chiar daca o prea mare parte a ofertei vine din import, fapt anormal - este acum cel mai sigur remediu impotriva inflatiei. E drept ca, pe piata noastra, avem nevoie mai ales de reglari firesti intre cerere si oferta.

Un lucru e cert, economia romaneasca a iesit din epoca risipei de resurse. Dupa ce ani in sir, desigur prea multi, reformele inaintand cu incetinitorul, am obtinut numai jumatate din rezultatul scontat. Fiindca pierderile din economie au continuat sa-si faca de cap.

Acum, in pragul aderarii la
Uniunea Europeana, avem sanse ca piata, inteleasa ca fenomen natural, sa intre definitiv in viata noastra economica. Trecutul insa ne mai influenteaza pasii prin vechile reflexe ce au supravietuit in noi.