Colentina micilor afaceri

Traseul unde la fiecare poarta gasesti o afacere. Pe scurt, asta e imaginea cu care am ramas dupa ce am strabatut cartierul Colentina iesind din Bucuresti in directia Urziceni.

Depozite, pompe funebre, vulcanizari, chiar si o ""parcare pazita"" (cel putin asa scria pe gard), gasesti de toate dupa ce se termina blocurile din Colentina si pana iesi din Bucuresti. Cat despre trafic, desi aglomeratia din zona e un fel ""bau-bau"" pentru toti cei care au masini, am avut ""ghinionul"" sa prindem un moment mai degajat: am facut intr-o jumatate de ora circa 15 kilometri pana am iesit la ""drum intins"".

S-o luam insa de la inceput. Asa cum ne-am propus, pornim de la kilometrul zero al Capitalei, aproape de Piata Universitatii, pentru a vedea in ce conditii poate iesi un sofer din oras. Startul, amanat un pic, a fost la ora 11 si un sfert. Fiind vineri, cand multa lume pleaca din oras, ne inarmam cu rabdare si tutun pentru a ajunge pana in comuna Voluntari. Pornim pe Bulevardul Regina Elisabeta, trecem de intersectia de la Biserica Armeneasca (am prins o ""unda verde"" la semafoare, dar nu-mi faceam inca griji ca o sa-mi ratez obiectivul de a ramane impotmolit in trafic) si ajungem la Calea Mosilor.

PIATA OBOR. Primul stop a trecut dubios de repede, dar ne-am oprit dupa cativa metri la o trecere de pietoni. Au mai fost ceva ""zebre"" - ce sa-i faci, sunt multi pietoni in zona - si am ajuns la Piata Obor. 11 si 20 de minute, trei kilometri parcursi. N-am prins rosu la semafor, n-am vazut nici o coloana de masini, dar am remarcat imbulzeala de oameni care asteptau sa traverseze Soseaua Colentina. Mai multi pietoni decat masini, inghesuiti pe o traversare mult prea ingusta pentru ei. Dar n-am zabovit, pentru ca fluxul de masini prinsese viteza si ocazia de a inainta nu trebuie pierduta cand esti la volan.

Dupa alte trei minute (cronometrarea traseului a fost ceruta cu insistenta) am ajuns la intersectia Doamna Ghica, in care am prins din nou ""unda verde"", fara ca soferul nostru sa recurga la ""manevre tactice"" de slalom printre ceilalti participanti la trafic. Pentru cei care nu cunosc deja Soseaua Colentina, fac precizarea ca e plina de gropi (ma intreb daca o fi inclusa in planul marii asfaltari).

La Doamna Ghica, in rondul din mijlocul intersectiei, e expus un avion de mici dimensiuni scos din uz. Imi iau ochii de pe el si incerc sa uit intrebarea ""ce-o cauta acolo?"" ca sa-mi concentrez toata atentia pe misiunea mea. Dar n-apuc sa cobor privirea la drum ca am si trecut de intersectia unde de-atatea ori s-au format ambuteiaje. In fata nu e blocaj, pe stradutele din jur nu-s coloane de masini... M-am si gandit la sefii care-o sa zbiere ca nu stiu sa tratez un subiect, cand a venit scaparea. Dupa Podul Colentina, aglomeratie. Tragem repede pe dreapta, ne oprim cateva minute pentru ca fotoreporterul sa ""imortalizeze"" ambuteiajul. A fost doar un miraj, pentru ca ne-am pus in miscare pana sa apuc sa caut si sa iau la intrebari vreun coleg participant la trafic care sa bata in bord, nervos ca sta pe loc de zeci de minute. De altfel, soferii din jur par mai degraba adormiti decat iritati. Poate ca amorteala asta se explica prin faptul ca e vineri si ca toamna inca e superba si te trage de maneca sa chiulesti de la orice.

FUNDENI. Dar noi ne facem treaba pana la capat si trecem si de intersectia buclucasa cu Soseaua Fundeni, unde am stat, ce-i drept, cateva minute. S-au terminat blocurile si incep casele care au firma in fiecare gard de care scriam mai sus. In stanga, unde incepe Soseaua Andronache, e o fantana arteziana ca-n gradinile aristocratilor de altadata, dar la scara mai mica. Nu pricep cum de nu e vandalizata, nu pricep cine si de ce a amenajat-o intre case darapanate, strazi neasfaltate, intr-un cartier plin de praf, asa ca o plasez in aceeasi categorie cu avionul de la Doamna Ghica.

Inaintam incet incet, stam la cateva semafoare, vad o echipa de muncitori care asfalteaza o fasie lata de mai putin de-un metru, unde probabil ca se facusera lucrari in subteran. In rest n-am observat alte lucrari la infrastructura, singurele ""structuri"" in formare fiind gropile. Care sunt si aici din belsug pentru fiecare sofer.
Pe marginea drumului isi face aparitia o femeie care agita o hartie in mana. De la distanta seamana cu gazdele de la mare, care stau langa sosea si vantura cartoane pe care scrie ""cazare"". Colegii mei mai experimentati ma lamuresc insa ca in cazul de fata e vorba de comercianti de facturi ""la negru"".

CARUTE DA, POLITIE BA. Dupa depoul Colentina flu-xul de masini incepe sa creasca, iar soferii mai grabiti o iau pe linia de tramvai. Nu se tem de Politie, pentru ca n-am remarcat nici un echipaj de la punctul de plecare si pana la iesirea din oras. In schimb sunt carute din belsug, care merg la trap pe prima banda. Inca un semafor, la un complex comercial, la care stam cateva zeci de secunde si ajungem la Dragonul Rosu. ""Mall-ul"" chinezilor parca nu mai e asa de aglomerat ca altadata, dar e inca un loc unde sunt parcate zeci de masini.

La 11:41 ajungem la semnul care indica iesirea din Bucuresti. Am parcurs aproape 10 kilometri in 28 de minute. Ne-am oprit din nou, sa facem poze si aici, iar o batranica ne-a intrebat daca nu mergem spre Buzau. Ca ea, numerosi autostopisti asteapta pe marginea soselei.

Traversam comuna Voluntari in cateva minute, pentru ca ne incetineste calitatea drumului. E o formulare prea frumoasa pentru starea asfaltului, avand in vedere ca abia pot sa-mi notez in agenda in zdruncinaturile masinii. Oricum, puteti sa va consolati cu stridentele marcaje colorate.
Trecem si de gropi si de localitatea Afumati si aproape de ora 12:00, iesim la drum intins. Soferii calca acceleratia. Noi insa ne oprim si facem cale intoarsa.

SE CAUTA INCA SOLUTII PENTRU PASAJUL SUPRATERAN

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe