Forta care a propulsat Revolutia ungara din 1956 a fost aspiratia catre democratie, libertate nationala si libertate politica. Populatia dorea restaurarea suveranitatii nationale a Ungariei si prevenirea "sechestrarii" sale intr-un sistem politic strain si neviabil. Devenit prim-ministru, comunistul reformist Imre Nagy va reusi sa revina la un sistem pluripartit, pentru a formula ulterior si alte cereri, de pilda neutralitatea Ungariei, fara sa-si dea seama ca Hrusciov nu voia sa puna in discutie granitele Europei comuniste si ca va reactiona brutal. La randul sau, Occidentul s-a aratat interesat de un singur lucru: pastrarea status quo-ului. Franta si Marea Britanie erau preocupate sa rezolve in favoarea lor criza Suezului, iar Statele Unite au informat conducerea Uniunii Sovietice ca America nu considera Ungaria ca potential aliat militar. In acest context, sovieticii au zdrobit sub senilele tancurilor rezistenta revolutionarilor unguri, pe care Radio Europa Libera - care stia prea bine ca Occidentul nu va misca nici un deget sa-i ajute - ii indemna sa reziste pana la ultima suflare.
Mergand pe linia experimentelor de destalinizare si de dezghet intelectual, Nikita Hrusciov, secretarul general al CC al PCUS, si conducerea de partid a Uniunii Sovietice, vor recunoaste la data de 30 octombrie intr-o declaratie transmisa la Radio Moscova ca, avand in vedere greselile facute de fosta conducere dogmatica al lui Rakosi si Gero, motivele miscarii revolutionare de la Budapesta sunt legitime. Si, "pentru ca prezenta trupelor sovietice sa nu poata servi ca pretext pentru o degradare a situatiei", guvernul Uniunii Sovietice a dat dispozitie ca acestea sa fie retrase, in momentul in care guvernul ungar va socoti oportuna acesta masura. Declaratia se referea si la stabilirea relatiilor dintre URSS si celelalte tari socialiste, Polonia, Romania si Bulgaria pe baza egalitatii de drepturi, Moscova aratandu-se dispusa sa examineze in cadrul convorbirilor purtate in cadrul Pactului de la Varsovia problema prezentei trupelor sovietice din aceste tari.
Se parea deci ca indarjirea revolutionarilor nu a fost zadarnica. Imre Nagy va anunta la Radio Kossuth ca Ungaria va reveni la sistemul multipartit democratic din 1945. O declaratie pentru care va fi atacat virulent in presa din tarile de "democratie populara". Ceea ce se va afla mai tarziu este ca renuntarea la sistemul partidului unic are consimtamantul conducerii sovietice care cere insa sa fie mentinute "bazele socialismului". Deschiderea Moscovei avea totusi limite, caci aceasta nu dorea in nici un caz sa puna in discutie nici sistemul si nici granitele Europei comuniste. Este ceea ce nu inteleg ungurii, care traiesc o stare de exaltare pe care imaginea grandioasa din articolele presei occidentale, reluata de ziarele ungare infiintate peste noapte, si de emisiunile posturile occidentale de radio o potenteaza primejdios. Comentand starea populatiei Budapestei, telegrama nr. 196 din 30 octombrie a ambasadei SUA constata: "In cursul zilei, populatia Budapestei a devenit tot mai agitata, inducandu-si aproape o stare de delir. (...) Nimeni nu pare sa se teama, iar situatia din Budapesta nu poate fi caracterizata decat prin termenul de ireala. Sovieticii in schimb manifesta o atitudine defensiva."
O populatie inarmata cu arme usoare isi inchipuie cu mandrie naiva ca va putea sili trupele sovietice sa se retraga imediat. Si nu oricum, ci asa cum le sugereaza Radio Europa Libera, arborand pe tancuri drapelul alb... Pana atunci, pe ziduri se inmultesc inscriptiile "Rusilor, carati-va acasa!" si sunt distruse monumentele ridicate in cinstea Armatei Rosii care eliberase Budapesta de sub ocupatia germana. Au loc evenimente sangeroase: reglari de conturi, pedepsirea "colaborationistilor" si vanarea trupelor de securitate care, la data de 29 octombrie, prin decizia guvernului, fusesera demobilizate si trecute in subordinea Ministerului de Interne. Renumele de a fi cel mai nemilos "vanator de capete" va fi dobandit de Ferenc Palhazi, "Feri bacsi", un fost portar si fochist al unui bloc de locuinte in varsta de 53 de ani.
"Oameni impuscati ca niste caini"
Scenele cele mai socante au loc in dimineata zilei de 30 octombrie cand este atacat sediul organizatiei Partidului Muncitorilor Unguri din Budapesta. Ca urmare a zvonului ca sediul ar fi, de fapt, o cazarma secreta a AVO, civili inarmati, soldati si agenti de politie asediaza cladirea aflata in centrul istoric al capitalei. Cei insarcinati cu paza cladirii, foste trupe de securitate, care schimbasera uniforma albastra cu cea gri a politiei, riposteaza, dar sunt anihilate de trei blindate ale armatei care trag asupra lor. Prezent la fata locului, ziaristul american John Sadony, corespondent al revistei Life, va relata ca niciodata nu a vazut scene de linsaj mai ingrozitoare. Printre cei ucisi se numara nu numai membri ale trupelor AVO ci si multi activisti ai partidului, printre ei aflandu-se si Imre Meza, apropiat al lui Imre Nagy. Cadavrele invinsilor sunt spanzurate de felinare. Jean Roman, descrie in Le Monde scene care amintesc de teroarea alba din 1919: "Ce se intampla e vanatoare de oameni, am vazut cu ochii mei in piata Rakoczi oameni impuscati ca niste caini". In piata Moskova, 30 de oameni sunt spanzurati de picioare, stropiti cu benzina si li se da foc. Fotoreporterii ziarelor din intreaga lume imortalizeaza scenele atroce ale unor linsaje inutile, care vor figura pe primele pagini ale ziarelor din intreaga lume. Printr-o coincidenta funesta, in aceeasi zi, din exilul sau portughez, Miklos Horthy, fostul dictator al Ungariei, va anunta ca a cerut ONU sa intervina in Ungaria in apararea drepturilor omului...
Asa cum va comenta peste un deceniu Tibor Meray - (Budapest - 23 octombrie 1956. Lafont, Paris, 1966) "nationalismul exagerat si ignorarea, adesea tragica, a limitelor si a posibilitatilor reale, va impinge in repetate randuri (poporul razvratit) la excese." Dezlantuirea multimii, jignita in sentimentul ei national, ocupata politic, sufocata ideologic, poate fi inteleasa doar pana la un punct. Ceea ce se intampla este perfect definit de un concept specific tragediei antice grecesti, acela de "hybris". Este pacatul de incalcare a masurii impusa oamenilor de catre zei si sanctionat in final prin nenorocirea abatuta asupra personajelor. Iar Revolutia ungara aminteste de determinismul tragediilor antice.
Jozsef Dudas, un mic Mussolini
In chiar timpul evenimentelor sangeroase din 30 octombrie, Imre Nagy anunta la postul national de radio ca, prin hotararea Biroului politic al Partidului Muncitorilor Ungari, a format un nou guvern, intemeiat pe structurile politice ale guvernului din 1945. Seara, Partidul Micilor Proprietari, Partidul Social Democrat si Partidul National Taranesc (care va lua numele de partidul Petofi) isi anunta sediile si conducerile. Partidul Muncitorilor Ungari, din care se desprinde Partidul Social Democrat, isi va schimba si el numele in Partidul Muncitoresc Socialist Ungar. Secretarul sau general va fi Janos Kadar care, in primul sau discurs, va deplange "greaua mostenire" lasata noului partid de catre vechea conducere dogmatica: neincrederea populatiei. Aceasta neincredere este transferata si asupra noului guvern remaniat. Prin intermediul unor colaboratori din randul emigratiei ungare, releva Tibor Meray in cartea sa, Radio Europa Libera cultiva suspiciunea fata de Nagy Imre, se pronunta impotriva Guvernul sau (in care colaboreaza totusi forte democratice) si da sfaturi insurgentilor, sugerandu-le noi revendicari. Aceste interventii vor incuraja afirmarea unor personaje care se vor concurentii lui Nagy Imre. Cel mai popular dintre ele este Jozsef Dudas, care se erijeaza in reprezentantul detasamentelor inarmate ale insurgentilor. Personalitate carismatica, are priza la multime pentru ca promoveaza revendicarile strazii. Geza Losonczy, cel mai capabil politician al generatiei de varsta medie, ministru in guvernul Nagy, si membrii Comitetului Revolutionar al Intelectualilor se intalnesc cu Dudas pentru a stabili o colaborare. Impresiile lor sunt deosebit de negative. Personajul li se pare un aventurier si un demagog. "Intruchipa un mic Mussolini, atat ca infatisare, cat si ca fel de a se comporta", isi va aminti Losonczy.
Vanatoarea membrilor AVO
Fara a-i aminti pe ultraradicalii de tipul lui Jozsef Dudas, in revolutia ungara se manifesta doua tendinte principale: cea socialist-reformista si cea national-democrata. In curand, odata cu eliberarea din domiciliu fortat a cardinalului Jozsef Mindszenty, primatul Bisericii Catolice din Ungaria, va capata o pondere deosebita tendinta national-conservatoare. Cardinalul fusese condamnat in 1949 sub acuzatia de conspiratie si ca spion american si al Vaticanului. Eliberarea sa conditionata din inchisoare, in 1955, cu stabilirea de domiciliu fortat, nu fusese de natura sa repare relatiile cu Vaticanul, grav deteriorate. Anuntul ca Mindszenty se va reintoarce la palatul arhiepiscopal din Buda provoaca o unda de entuziasm, si, ca intotdeuna in vremuri grele, o mare parte a populatiei isi indreapta speranta spre Biserica. Ideea unui Guvern al carui prim-ministru sa fie cardinalul Mindszenty prinde tot mai mult contur. Pe peretii locuintelor, alaturi de inscriptia "Rusilor, carati-va acasa!" apar si altele: "Nu mai vrem comunism!", "Greva generala!" si "Jos cu Imre Nagy!" Nu mai conteaza ca peste numai o zi, ultima a lunii octombrie, Imre Nagy va anunta cu ocazia unui miting tinut in piata din fata Parlamentului ca au inceput tratativele cu Guvernul sovietic privitoare la iesirea Ungariei din Pactul de la Varsovia si nici anuntul facut la Radio Kossuth ca sunt in curs discutii cu Moscova pentru retragerea unitatilor armatei sovietice din Ungaria. De altfel, inca in noaptea de 31 octombrie, acestea au si inceput sa plece din capitala.
Telegrama nr. 204 din 1 noiembrie a ambasadei SUA la Budapesta arata ca, pentru prevenirea incidentelor, retragerea trupelor sovietice s-a facut sub supravegherea armatei ungare si a "partizanilor", cum sunt numite detasamentele inarmate ale insurgentilor. Dar, inca inainte ca ultimele tancuri sa fi iesit din oras, "multimea a distrus sistematic toate monumentele ridicate in memoria ostasilor sovietici si a sfaramat toate simbolurile comuniste, cum ar fi steaua rosie in cinci colturi, care mai existau pe diverse cladiri. La ora 11, partizanii au facut rost de camioane si au inceput vanatoarea membrilor AVO. (...) Lupte in toata regula au avut loc nu departe de ambasada, cei din AVO au fost spanzurati, probabil dupa ce au fost omorati." O alta telegrama, de data aceasta a agentiei Associated Press, consemneaza ca au fost linsati 130 de membri ai trupelor de securitate.
Reteta unui puci
Ceea ce se va intampla in zilele urmatoare reprezinta o incredibila rasturnare de situatie. Sovieticii, care s-au aratat dispusi sa accepte un sistem politic multipartit si sa-si retraga trupele din Ungaria, continua sa fie concilianti, in vorbe cel putin, dar la granita sovieto-ungara sunt semnalate importante unitati de blindate. In noaptea de 1 noiembrie, ele vor traversa Tisa si vor ocupa pozitii strategice in preajma oraselor importante din partea de nord-est a tarii. Imre Nagy, care din imputernicirea noului guvern devenise si ministru de Externe, il convoaca pe Iuri Andropov, ambasadorul sovietic la Budapesta, pentru a protesta impotriva intrarii in Ungaria de noi trupe si il anunta in mod ferm ca Ungaria va iesi din Pactul de la Varsovia, ca isi proclama neutralitatea si ca se va adresa Organizatiei Natiunilor Unite si celor patru mari puteri. Nagy va anunta aceste decizii, in care curajul se impleteste cu disperarea, tuturor ambasadorilor acreditati la Budapesta si va trimite la ONU o telegrama in care cerea ca problema garantarii la nivel international a neutralitatii Ungariei sa fie trecuta pe ordinea de zi a primei adunari generale.
"Celula de criza" a URSS
La randul ei, conducerea Uniunii Sovetice procedeaza cu viclenia invatata de la Stalin. Diplomatii sovietici fac la ONU declaratii solemne de neinterventie, in timp ce in zilele de 1 si 2 noiembrie, Nikita Hrusciov si Ghiorghi Malenkov se intalnesc pe rand cu conducerile de partid si de stat poloneza, romana, bulgara si iugoslava cu care cad de acord asupra necesitatii interventiei militare in Ungaria. Pentru ca mistificarea sa fie perfecta, pe data de 3 noiembrie, la ora pranzului, incep la Budapesta tratative militare bilaterale pe tema retragerii "totale si definitive" a fortelor armate sovietice din Ungaria. La ele participa generalul Malinin, erou al Uniunii Sovietice si sef al delegatiei si generalul Pal Maleter, erou al Revolutiei ungare, numit in urma cu numai o zi ministru al Armatei. Discutiile vor continua seara la sediul comandamentului trupelor sovietice din Tokol intr-o atmosfera cordiala. Se cade de acord asupra tuturor punctelor, inclusiv asupra refacerii monumentelor distruse de rebeli si a ceremoniilor oficiale dedicate plecarii trupelor, cand, putin dupa miezul noptii, apare generalul Aleksandr Serov, seful NKVD, care ordona arestarea delegatiei ungare.
Tancurile, NKVD si colaborationistii
Peste numai doua ore, tancurile sovietice vor ataca Budapesta si principalele orase ale tarii. In timp ce ofensiva era in toi, are loc reuniunea extraordinara a ONU in care se cere retragerea urgenta a trupelor sovietice, organizarea de alegeri libere in Ungaria si trimiterea de observatori internationali. In ciuda evidentelor, delegatul sovietic la ONU sustine ca informatiile despre o interventie armata sunt o calomnie, demonstrand inca o data adevarul butadei care spune ca un diplomat este acea persoana care minte patriotic pentru tara sa...
Dupa modelul mult hulit al "imperialismului capitalist", sovieticii vor legitima interventia prin cererea unui "guvern comunist autentic" care ar fi solicitat ajutorul Uniunii Sovietice pentru a contracara "contrarevolutia" care pune in primejdie cuceririle socialismului. Reteta e simpla: se ia un comunist care nu este patat de crimele perioadei staliniste, ba chiar a avut de suferit in perioada ei, de preferinta avand o pozitie importanta in partid si care are un complex de inferioritate fata de intelectuali, pe nume Janos Kadar. El este convins de un agent al NKVD, pe nume Ferenc Munnich, fost ambasador la Moscova, ajuns ministru in guvernul Imre Nagy, ca are totul de pierdut daca, intr-un viitor sistem politic cu mai multe partide, formatia sa nu va mai fi la putere. Dupa care amandoi dispar brusc, sunt transportati la Moscova unde, timp de doua zile, se pune la cale un puci. O data stabilite detaliile, cei doi sunt adusi inapoi in Ungaria unde, impreuna cu alti "comunisti adevarati", anunta ca au format la Szolnok, oras situat nu departe de Budapesta, un Guvern revolutionar muncitoresc-taranesc ungar. Anuntul este facut de prim-ministrul Janos Kadar la data de 4 noiembrie, ora 6 dimineata, de pe un post de radio necunoscut. Interventia sovietica incepuse deja de cateva ore...
Satelitii speriati
Intrebarea care se pune este de ce o Uniune Sovietica care dobandise un prestigiu de necontestat prin denuntarea greselilor perioadei staliniste si angrenata intr-un razboi ideologic in care pastrarea acestui prestigiu era o chestiune vitala, decide sa recurga la o interventie militara atat de brutala. Viitorul va aduce, poate, mai multa lumina in privinta intamplarilor tragice de acum cinci decenii. Astazi se stie in mod cert ca Nichita Hrusciov ar fi fost dispus, in mod foarte sincer, sa ia in discutie posibilitatea retragerii trupelor sovietice din Ungaria si adoptarea unui sistem politic cu mai multe partide - cu conditia pastrarii regimului socialist. Moscova se arata chiar gata sa puna relatiile dintre URSS si celelalte tari socialiste, Polonia, Cehia, Romania si Bulgaria, pe baza egalitatii de drepturi si sa examineze in cadrul convorbirilor purtate in cadrul Pactului de la Varsovia problema prezentei trupelor sovietice din aceste tari. Ceea ce nu era dispusa Moscova sa faca era punerea in discutie a sistemului comunist si schimbarea granitelor sale. Cei mai speriati de aceasta perspectiva erau satelitii URSS - Germania de Est, Cehoslovacia, Romania, Bulgaria si chiar Polonia - care se temeau de consecintele principiului dominoului. Nu sunt de acord cu "derapajul" Ungariei nici China lui Mao (chiar daca nu scapa prilejul de a-i reprosa Uniunii Sovietice "sovinismul de mare putere") si nici Iugoslavia lui Tito, unde comunismul are o nuanta mai liberala.
Hrusciov mana in mana cu Occidentul
Nikita Hrusciov are multi oponenti si in interiorul PCUS. Aripa dura a partidului simte instinctiv ca prin destalinizarea URSS si a Europei de Est, Hrusciov incepuse de fapt un proces de schimbare pe care nu-l putea controla si ale carui consecinte puteau sa se dovedeasca fatale. Presiunile castei militare, care excludea pierderea unei importante pozitii strategice in regiunea Dunarii mijlocii, au contribuit probabil si ele la adoptarea unei replici armate dure fata de un popor care umilise si jignise o mare putere militara. In fine, Occidentul s-a aratat interesat doar de un singur lucru: pastrarea status quo-ului. Franta si Marea Britanie, erau preocupate sa rezolve in favoarea lor criza Suezului, iar Statele Unite, prinse de febra alegerilor prezidentiale si aflate in divergenta cu Franta si Marea Britanie in chestiunea atacarii Egiptului, tradeaza principiile propriei politici de "reprimare" a comunismului. Dupa ce, initial, insuflasera ungurilor speranta, SUA comunica in doua randuri, o data oficial, prin secretarul Departamentului de Stat, Foster Dulles, ca "Statele Unite nu considera drept aliati potentiali nici una dintre tarile din Europa de Est, deci nici Ungaria", iar a doua oara, printr-un mesaj secret, transmis de presedintele Eisenhower cu cateva zile inainte de interventia sovietica, ca SUA nu au avut niciodata si nu au nici acum intentia de a-si extinde sfera de influenta in Ungaria. Ar fi fost de mirare ca sovieticii sa nu considere ca au mainile dezlegate.
In plus, exista justificari internationale legate de acorduri existente, cum ar fi tratatul dintre URSS si Ungaria de stationare a trupelor sovietice intr-o tara invinsa care luptase pana in ultima clipa alaturi de Germania nazista. Nu pot fi negate actiunile extremei drepte si actele de cruzime inutila ale detasamentelor inarmate ale insurgentilor, mult mediatizate in intreaga lume, si care impinsesera tara aproape de pragul anarhiei. Dar nu poate fi uitata nici brutalitatea unei mari puteri militare care ridica cinismul, disimularea si viclenia la cote atinse doar de un Hitler.
De ce a intarziat interventia?
Ramane greu de explicat de ce interventia militara sovietica nu se petrece la 30 sau 31 octombrie, cand se comit acte extremiste sangeroase si cand multimea dezlantuita sfideaza Uniunea Sovietica calcand in picioare simbolurile sovietice si monumentele dedicate Armatei Rosii, ci peste patru zile, cand situatia se calmase. Intr-adevar, in perioada 1-4 noiembrie, ia sfasit greva generala, este constituit un nou guvern cu o compozitie evident democratica in care sunt cuprinsi, in afara de comunistii reformisti, reprezentanti ai social-democratilor, national-taranistilor, micilor proprietari si sunt eliminati comunistii compromisi, iar actele de violenta care ar putea servi ca pretext sovieticilor sa intervina pentru restabilirea ordinii sunt denuntate de insisi insurgentii inarmati. Mai mult, din ordinul lui Imre Nagy, va fi arestat Jozsef Dudas, reprezentantul politic al detasamentelor inarmate ale insurgentilor, din initiativa caruia, la 2 noiembrie, fusese atacata, sub pretextul cautarii de membri ai AVO, cladirea Ministerului de Externe.
"Europa libera" incepe dezinformarea populatiei
Un discurs radiodifuzat al cardinalului Jozsef Mindszenti, pe care insasi Ambasada SUA il caracterizeaza ca venind "in contradictie cu interesele Ungariei" (telegrama nr. 212 din 4 noiembrie), a fost invocat ulterior ca factor de accelerare al interventiei sovietice. In realitate, discursul nu are nici o relevanta. Interventia armata, evident premeditata (cum dovedeste episodul arestarii lui Pal Maleter, ministrul Apararii si a delegatiei militare ungare), si minutios pregatita, va incepe aproape imediat dupa incheierea alocutiunii cardinalului.
Budapesta este survolata de avioanele armatei sovietice in timp ce tancurile TX 34, cele mai moderne la acea vreme, patrund in capitala. Armata ungara incearca sa riposteze, dar raportul de forte este disproportionat. Este atacata cazarma Kilian, centrul militar al revoltei. Detasamentele inarmate ale revolutionarilor ridica baricade in principalele intersectii si piete din Pesta. Lupte inversunate au loc si in Buda intre unitatile de blindate ungare si cele sovietice. In numele guvernului ungar, postul de radio national transmite apeluri disperate: "Ii rugam pe prietenii sovietici sa nu traga!", in timp ce Radio Europa Libera indeamna populatia la rezistenta armata.
Ambasada SUA arde dosarele
In telegrama nr. 231 din 4 noiembrie, Ambasada SUA consemneaza ca sovieticii au transmis un ultimatum in care ameninta ca daca guvernul Nagy nu se preda pana la orele 12.00, vor bombarda Budapesta. "La ambasada au fost distruse toate dosarele. (...) Singura rezistenta reala din partea rasculatilor e la cazarma Kilian. Emisiunile postului de radio Europa Libera sunt exagerate si foarte adesea inexacte" - mai precizeaza telegrama. Ulterior, Agentia France Presse va confirma veridicitatea informatiilor cuprinse in raportul ambasadei aratand ca Europa Libera i-a indus in eroare pe cei care mai opuneau rezistenta facandu-i sa creada ca Occidentul, singura speranta care a mai ramas Ungariei, va interveni.
Proteste zadarnice
Deocamdata, singurele interventii occidentale se rezuma la proteste. Protesteaza ziarele, protesteaza laureati ai premiului Nobel, protesteaza scriitori celebri ca Juan Jimenes, Jean-Paul Sartre, Albert Camus, Vercors, Roger Vailand, Prevert, Simone de Beauvoir. Zeci de mii de persoane, in mare parte studenti, protesteaza la Paris, Roma, Haga, Bonn, Berna, Copenhaga sau Oslo. Protesteaza si presedintele Eisenhower care, cu cateva zile in urma, trimisese sovieticilor mesajul ca nu va profita de dificultatile Moscovei pentru a interveni in spatiul ei de influenta...
Asa ca "eliberarea Ungariei de contrarevolutie" continua. Detasamentele "partizanilor" al caror curaj este potentat de disperare, continua sa reziste si ele, la Budapesta si in provincie, pentru inca vreo cateva zile. Guvernul Imre Nagy s-a refugiat la ambasada Iugoslaviei, unde este impiedicat sa intervina in vreun fel in desfasurarea evenimentelor. Cardinalul Mindsyenty a cerut azil politic la Ambasada SUA. Trupele sovietice scotocesc casa cu casa in cautarea insurgentilor, ii aresteaza pe studenti, pe muncitori, pe ranitii din spitale. Alaturii de ele actioneaza asa-numitii purtatori de pufoaice, "fortele de ordine publica", destinate sa reprime Revolutia Ungara. Dupa 1990 se va descoperi ca din ele a facut parte si Gyula Horn, fost prim-ministru al Guvernului socialist dupa schimbarea de regim.
Exodul
Mii de persoane sunt deportate in Ucraina, peste 160.000 trec granita in Austria. In primele saptamani, Guvernul revolutionar muncitoresc-taranesc al lui Janos Kadar nu are practic nici o autoritate si se comporta ca un autentic guvern de paie: justifica actiunile sovieticilor si se impotriveste ca observatorii ONU sa fie primiti pe teritoriul ungar. In general, temporizeaza si promite. Promite ca nimeni nu va fi arestat pentru ca a participat la "evenimente", ca vor avea loc alegeri libere intr-un sistem multipartit, promite ca Imre Nagy si colaboratorii sai nu vor avea de suferit si, in consecinta, ca pot sa se intoarca acasa. Cu totii vor avea insa parte de o mare surpriza. Odata iesiti din Ambasada iugoslava, membrii fostului guvern si familiile lor sunt urcati intr-un autobus si duse la comandamentul militar sovietic. Peste putin timp, un comunicat oficial va anunta ca Nagy si membrii guvernului sau au cerut azil politic in Romania si ca "tara vecina si prietena" l-a acordat.
Un generic final despre soarta paradoxala a principalelor personaje
La 6 iulie 1989, Curtea Suprema de Justitie a Ungariei il va reabilita pe Imre Nagy precum si pe toti cei condamnati si executati in procesul sau. In aceeasi zi, murea Janos Kadar, care isi pierduse mintile cu cateva luni in urma. S-ar putea deci crede ca exista o dreptate imanenta a istoriei. Ca nu e deloc asa o dovedeste soarta principalelor pesonaje ale Revolutiei ungare din 1956.
Matyas Rakosi, poate cel mai odios dictator al Ungariei (pe vremea caruia a fost nationalizata fundatia Gojdu), moare de batranete la Moscova.
Erno Gera, "macelarul de la Barcelona", "omul de fier si de otel", refugiat in zilele revolutiei la Moscova, se intoarce in Ungaria lui Kadar la mijlocul anilor 60, aproape orb si neputincios. Moartea sa e trecuta sub tacere.
Janos Kadar, cel care in 1947 il tradase pe Laszlo Rajk, cel mai bun prieten al sau, care va fi executat sub acuzatia de titoism, este la randul sau arestat ca fost agent al politiei lui Horthy. Eliberat in 1954 din initiativa lui Imre Nagy, il va trada si pe el si Revolutia. Cu ajutorul tancurilor sovietice, va instaura o varianta soft a socialismului in Ungaria. Atins de dementa senila, moare fara sa apuce schimbarea de regim din 1990.
Imre Nagy, adept al unui "socialism care sa priveasca spre om", prizonier al mentalitatii sale comuniste, va fi victima propriilor ezitari si contradictii. Executat prin spanzuratoare in 1958, devine martir al revolutiei cu care s-a identificat, chiar daca nu i-a inteles pe deplin idealurile de libertate si democratie. In 1994, istoricul rus V. E. Musatov va descoperi documente care atestau ca in anii 30, in timp ce se afla in emigratie in URSS, Nagy a devenit agent-informator al NKVD. In urma denunturilor sale, 15 persoane au fost executate sau au murit in lagare.
Iuri Andropov, fostul ambasador sovietic la Budapesta in 1956, se va intoarce la Moscova unde, incepand cu 1967 va fi numit seful KGB. Va urca tot mai sus in ierarhia sovietica si, incepand cu 1982 si pana la moartea sa in 1982, va fi secretar general al PCUS si presedinte al Sovietului Suprem al URSS.
Gyula Horn a fost incorporat in "fortele de ordine publica" destinate sa reprime Revolutia Ungara. Membru al Partidului Socialist Muncitoresc Ungar urca in ierarhia acestuia pana la rangul de membru al Biroului Central; fost diplomat la Moscova, ministru de Externe in perioada mai 1989 - mai 1990, deschide granitele Ungariei pentru ca turistii din RDG aflati in Ungaria sa poata trece in Austria. Dupa 1989 devine prim-ministru, membru al Senatului Europei, decorat cu Marea Cruce a Republicii Federale Germania, a primit Premiul International Karol pentru merite deosebite in activitatea de unificare europeana, in orasul Kassel i-a fost decernat premiul Prisma pentru contributia sa la realizarea unificarii Germaniei. Ca semn al recunoasterii sale ca cel mai proeminent politician democrat al stangii din fostele tari socialiste, Internationala Socialista l-a ales vicepresedinte.
Revolutia din '56 s-a soldat cu 2800 de morti, 15.000 de raniti, peste 300 de executati prin spanzuratoare sau glont, 16.000 de intemnitati, 50.000 de locuinte distruse, 200.000 de oameni ramasi fara adapost si 200.000 de persoane fugite in strainatate.