Guvernul de la Bagdad are zilele numarate, premierul Nouri Al-Maliki cazand in dizgratia Washingtonului. Acest zvon, care circula cu insistenta de cateva luni prin Irak, este tratat, acum, cu multa seriozitate de presa americana. Ipoteza este extrem de plauzibila. Administratia Bush a oferit deja semnale clare cu privire la nemultumirea sa fata de prestatia guvernului Maliki. Majoritatea analistilor anticipeaza ca, pana la sfarsitul anului, acesta va fi indepartat de la putere. Instalarea unui nou cabinet risca, insa, sa nu poata rezolva criza profunda care macina Irakul. De aceea, strategii de la Washington analizeaza optiuni mult mai indraznete decat inlocuirea unui premier cu un altul. Statele Unite au in vedere "si alte alternative decat democratia in Irak", informa, la 19 august, cotidianul "New York Times". Unii analisti vorbesc despre un "guvern de salvare nationala". Altii despre iminenta unei dictaturi militare, de tipul celor sud-americane. In ambele cazuri, scenariile sunt similare in cateva privinte. Ele implica o lovitura de stat la Bagdad, dizolvarea Parlamentului si instituirea legii martiale.
O solutie pe termen lung, vehiculata din ce in ce mai des in cercurile politice americane, vizeaza federalizarea Irakului, care ar urma sa fie impartit in trei mari zone "autonome": siita, sunnita si kurda. O divizare pe care irakienii au respins-o pana acum cu furie, dar care, dupa atrocitatile unui prelungit razboi civil, le-ar putea fi, in sfarsit, impusa. Probabil, insa, numai cu implicarea unor forte exterioare. Pe ajutorul acestora mizeaza, se pare, James Baker III, fostul secretar de Stat care conduce acum "Iraq Study Group", o comisie independenta, bipartita, care va prezenta, la jumatatea lui noiembrie, un raport cu privire la strategia americana din Irak.
Guvernul Maliki si cele "400 de comitete"
Participand, la inceputul lui august, la o reuniune secreta la Pentagon, Presedintele Bush s-a aratat exasperat de totala ineficienta a noului guvern de la Bagdad - informa, la 19 august a.c., cotidianul "New York Times".
Unul din participantii la intalnirea confidentiala a declarat publicatiei citate ca aceasta reuniune a examinat un plan care vizeaza epoca "post-Maliki".
Nouri Al-Maliki a devenit prim-ministru la 20 mai 2006, dupa ce predecesorul sau, Ibrahim Al-Jaafari, a fost cu greu convins de americani sa se retraga. Administratia Bush sperase ca noul guvern va reusi sa stabilizeze situatia, din ce in ce mai exploziva, din Irak. Nu s-a intamplat asa. Dimpotriva, insurgentii controleaza zone tot mai extinse - desi SUA au finantat, echipat, inarmat si instruit 300.000 de politisti si soldati irakieni. Violentele interconfesionale au atins un nivel fara precedent. Haosul sangeros din Irak afecteaza grav popularitatea presedintelui Bush, care a cazut in sondaje la sub 40%.
Washingtonul are toate motivele sa fie profund nemultumit de prestatia guvernului Maliki, instalat la putere cu numai cinci luni in urma. Contra-performantele sale sunt notorii. "Insurgenta se bucura de un sprijin popular tot mai mare si are acum abilitatea de a actiona in orice moment, in orice loc" - comenta, la 17 august, cotidianul "New York Times".
Ministerul de Interne din Bagdad, a ajuns sa elibereze peste 15.000 de pasapoarte pe saptamana, pentru irakieni care vor sa-si paraseasca tara. Frecventa in scoli este la pamant. Multe institutii de invatamant, de altfel, s-au inchis. Sectarismul a ajuns sa divizeze nu numai marile comunitati religioase, dar se manifesta prin rivalitati sangeroase strada cu strada. Sistemul de electricitate continua sa fie la pamant, ceea ce afecteaza grav activitatile cotidiene.
La investirea sa, in luna mai, premierul Maliki a anuntat un ambitios plan de reconciliere nationala, in 24 de puncte. Acesta nu a fost, insa, niciodata pus in practica. In schimb, au fost infiintate nu mai putin de 400 de comitete, pe cat de ineficiente, pe atat de costisitoare. Numai unul dintre ele a ajuns pana acum sa-si prezinte rezultatele in fata Parlamentului irakian.
Comitetele - o culme a birocratiei in timp ce in strada militari americani si civili irakieni mor pe capete - sa ocupa de subiecte ca: prevenirea incalcarii drepturilor omului in Irak; diseminarea mesajelor de reconciliere; identificarea obstacolelor care ii impiedica pe irakieni sa mearga la lucru; cresterea natalitatii; dezvoltarea culturii in tinuturile indepartate; imbunatatirea performantelor sportive ale Irakului; probleme de pricipiu in privinta impartirii hranei populatiei etc. Comitetele cerceteaza indelung fiecare problema, redacteaza sinteze, au loc dezbateri si, atunci cand se ajunge la un consens, merg in Parlament.
Una din initiativele lui Maliki a fost reconcilierea locuitorilor orasului Basra, divizat intre shiiti si sunniti. Planul a presupus mai intai crearea mai multor "comitete", care au instituit "puncte de control" pentru scaderea violentei. Alte comitete au fost create pentru faza a doua a planului: reconstructia orasului Basra.
Alta initiativa a guvernului Maliki era un plan de securizare a Bagdadului. Denumit codificat operatiunea "Together Forward" ("Inainte impreuna"). Actiunea s-a sfarsit lamentabil.
Inaintea lui "Together Forward", media zilnica a atacurilor insurgentei in capitala irakiana era de 25,3. Acum, media acestora a crescut la 36,1. La nivel national se inregistreaza circa 800 de atacuri pe saptamana, fata de numai 600, la inceputul anului. Se estimeaza ca, lunar, in Irak sunt ucisi peste 3000 de civili.
Fostul ministru de Interne, Jamabi, afirma: "Nici un plan al actualei guvernari nu a avut efect in strada. Ei spun orice. Si nu fac nimic."
Ambasadorul SUA la Bagdad mai da guvernului Maliki doar "cateva luni"
In ciuda escaladarii violentelor interconfesionale, ostilitatea fata prezenta trupelor de ocupatie continua sa creasca atat in randurile siitilor cat si in cele ale sunnitilor. Un recent sondaj de opinie arata ca 92% din populatia sunnita sustine atacurile anti-americane. Din randul siitilor - care formeaza 60% din totalul populatiei din Iraq si se afla la guvernare - 62% sustin rezistenta anti-americana, fata de numai 41% in ianuarie a.c. Numai in septembrie a.c., fortele SUA din Irak au inregistrat 72 de morti si 650 de raniti. Numai intr-o singura zi - luni, 2 octombrie - opt soldati americani au fost ucisi.
Ambasadorul Statelor Unite la Bagdad, Zalmay Khalilzad, a declarat, la 29 septembrie, ca guvernul Maliki mai are doar "cateva luni", pentru a actiona contra militiilor siite ("Armata lui Mahdi") a clericului Moqtada Al-Sadr, si contra lui "Badr Organization of the Suprem Council for the Islamic Revolution in Irak" (SCIRI).
Khalilzad a subliniat ca "sadr-istii" si "SCIRI" controleaza cele mai mari factiuni din guvernul Maliki, asa ca nu este in nici un fel admisibila continuarea violentelor din Irak.
Majoritatea analistilor americani prognozeaza ca - dupa alegerile legislative din SUA, programate pe 7 noiembrie - o schimbare a puterii de la Bagdad este iminenta. Iminenta, dar si suficienta? Problema centrala, care se discuta acum la Washington, este daca guvernul Maliki trebuie schimbat, sau este necesar un alt sistem politic in Irak. Toate optiunile raman deschise. Inclusiv, informeaza "New York Times", cele nedemocratice. Strategii de la Washington inclina sa creada ca numai cu un guvern de "mana forte" la Bagdad, sau cu o junta militara care sa treaca la reprimarea fara mila a insurgentilor, situatia se poate ameliora.
"Iraq Study Group" analizeaza "alternativele" din Irak
O solutie, cel putin "teoretica", pentru criza din Irak este asteptata, la jumatatea lunii noiembrie, din partea unei comisii bi-partizane infiintate, in martie 2006, la initiativa congressmanului republican Frank Wolf. "Iraq Study Group", care beneficiaza de un buget de 1,3 milioane de dolari, trebuie sa produca o evaluare independenta a situatiei din teren si sa propuna o strategie coerenta pentru depasirea principalelor probleme.
Unii analisti sugereaza ca relevanta ISG tine, in primul rand, de politica interna americana, nu de cea externa. Comisia ar trebui sa dea un semnal ca, dincolo de divergentele partinice, elita politica de la Washington s-a mobilizat in incercarea de a gasi o solutie crizei irakiene. Robert Dreyfuss scria in "Washington Mouthly", in septembrie, ca "ISG" incearca sa "medieze intre diferitele optiuni" si sa previna ca "polemica legata de Irak sa nu se transforme intr-un fel de razboi civil intre republicani si democrati".
"Iraq Study Group" este format din cinci fruntasi democrati si din cinci republicani. Co-presedintii acestui organism sunt fostul secretar de Stat James Baker III si Lee Herbert Hamilton, o figura-cheie in Congres in perioada Administratiei Clinton. Hamilton a mai condus si controversata comisie "9/11", ale carei concluzii cu privire la circumstantele tragediei de la 11 septembrie 2001 sunt intens contestate.
Printre cei zece membri ai "ISG", se regasesc republicani ca:
Robert Gates (fost director al CIA), Sandra Day O'Connor (fost judecator al Curtii Supreme a SUA), Edwin Meese (procuror general in timpul Administratiei Reagan), si fostul senator Alan Simpson. Democratii sunt reprezentati de fostul senator Charles Robb, si de cativa demnitari ai Administratiei Clinton: William Perry (fost secretar al Apararii), Leon Panetta (fost seful de personal la Casa Alba), Vernon Jordan - om de afaceri si prieten apropiat al fostului presedinte.
James Baker a declarat ca "ISG" "va analiza situatia curenta si de perspectiva din Irak, impactul asupra zonei si a intereselor SUA din regiune". Si, desigur, va evalua optiunile Washingtonului.
Desi raportul acestei comisii independente este asteptat abia dupa alegerile legislative din 7 noiembrie din Statele Unite, presa americana a inceput deja sa speculeze pe marginea concluziilor, invocand "surse bine informate".
"New York Sun" afirma recent ca optiunea lui "ISG" pare sa fie "Stability First" (Stabilitatea in primul rand). "Los Angeles Times", la randul sau, anticipeaza ca raportul comisiei nu va recomanda "retragerea" trupelor americane din Irak. In replica la semnalele din presa, James Baker a avertizat ca ISG nu poate veni cu o solutie miraculoasa, care sa rezolve peste noapte toate problemele.
Alternative nedemocratice
Conducerea ISG a lansat un avertisment dur la adresa guvernului Maliki inca din luna septembrie, cand cei doi copresedinti ai ISG au sustinut o conferinta de presa comuna. Democratul Lee H. Hamilton s-a pronuntat fara echivoc: "Guvernul irakian trebuie sa demonstreze propriilor cetateni, si cetatenilor Statelor Unite, ca merita sa fie sprijinit in continuare. Urmatoarele trei luni sunt cruciale. Pana la sfarsitul acestui an, guvernul trebuie sa inregistreze progrese in securizarea Bagdadului, in implementarea reconcilierii nationale si in furnizarea serviciilor de baza catre populatie."
Autoritatile de la Bagdad considera ca acest termen limita este nerealist si cer mai mult timp. Mass-media americana sustine ca o lovitura in Irak s-ar putea produce cam la o luna distanta de alegerile legislative din SUA.
David Ignatius scria in "Washington Post", la 13 octombrie, ca "ofiteri de rang inalt din serviciile secrete irakiene discuta despre un plan prin care premierul Nouri Al-Maliki ar urma sa cedeze puterea unui comitet format din cinci persoane, care va suspenda Parlamentul, va declara in Irak legea martiala, si va activa ofiteri ai fostului regim".
James Baker a indicat ca, personal, este adeptul lui "Stability First" si al unei "acomodari politice cu insurgentii". Ceea ce presupune negocieri secrete cu fostii ofiteri din armata lui Saddam, care formeaza baza insurgentei irakiene.
Un politician sunnit - Saleh Al-Mutlak - scrie "Washington Post" - care este considerat un fruntas al "Partidului Baas", a calatorit in ultima vreme in tot Orientul Mijlociu, pentru a obtine sustinerea diplomatica in vederea restabilirii unui regim de tip baasist, in cooperare cu fortele SUA, in Irak. Singura solutie pragmatica pentru a stopa violentele.
Negocieri cu fostul "Partid Baas"?
Prezent la "ABC News" in emisiunea "This Week" din 8 octombrie, James Baker a subliniat ca retragerea imediata din Irak nu este in nici un fel o solutie. In acelasi timp, Baker s-a opus ideii dezmembrarii Irakului, pledand pentru unitatea statala - chiar daca nu a exclus ideea "autonomiilor" federale. El a pledat si pentru "acomodarea politica" cu insurgentii. Ceea ce a intarit speculatiile din presa americana conform carora Washingtonul urmareste acum sa rastoarne guvernul Maliki, si sa ajunga la o intelegere cu "Partidul Baas" al lui Saddam.
James Baker, oarecum surprinzator, s-a declarat foarte sigur ca acest nou plan se va bucura de sustinere atat la Damasc, cat si la Teheran. "Nici Siria, nici Iranul nu doresc un Irak haotic", a explicat Baker. In esenta, el a pledat pentru aceeasi politica pe care o facea ca secretar de Stat in 1991, cand s-a opus virulent rasturnarii lui Saddam Hussein, in timpul primului razboi din Golf. Intr-un memoriu, James Baker avertiza atunci ca rasturnarea "Partidului Baas" de la putere si a lui Saddam Hussein va pune SUA in fata "spectrului unei ocupatii militare pe o durata nedefinita in Irak". A rezistentei irakiene si a haosului.
Intreaga evolutie a evenimentelor din Irak, din 2003 pana acum, confirma cu prisosinta predictiile lui James Baker. Este interesant de remarcat ceea ce publicatia britanica "The Telegraph" amintea pe 15 octombrie 2006. Fostul general american Jay Garner, un veteran al razboiului din Golf (Operatiunea "Provide Confort"), i-a prezentat in 2003 lui Donald Rumsfeld un plan care presupunea trei conditii pentru o tranzitie linistita in Irak, dupa razboi: 1) armata irakiana sa nu fie demobilizata, deoarece in acest caz ofiterii vor organiza o apriga rezistenta profesionista; 2) cei 50.000 de membri ai puternicului "Partid Baas", de guvernamant sub Saddam, sa nu-si piarda slujbele, formatiunea sa nu fie scoasa in afara legii, iar membrii ei sa nu fie proscrisi; 3) sa nu se predea puterea vreunui grup irakian din exil.
Generalul (r) Jay Garner avea o pozitie foarte apropiata de cea a lui James Baker. Potrivit lui Bob Woodward in cartea sa recenta, "State of Denial", generalul Garner a fost inlocuit in Irak de Paul Bremer, o "pila" a lui Henry Kissinger. Rumsfeld nu i-a luat in seama propunerile. Si SUA se confrunta acum cu o rezistenta armata care pune in practica 800 de atentate saptamanal. Iar pierderile americane se indreapta vertiginos spre incredibila cifra de 3000 de morti. 3000 de militari decedati in "timp de pace".