Considerati cei mai valorosi pesti, sturionii sunt pomeniti in scrieri inca din Antichitate. In Romania, profesorul Grigore Antipa a studiat 30 de ani acesti pesti, despre care ne-a lasat lucrari exceptionale.

Inainte de construirea hidrocentralelor de pe Dunare, exemplare de sturioni erau semnalate in fiecare an pe tot cursul inferior si mijlociu al fluviului, existand raportari inclusiv din orasele importante pe care Dunarea le strabate: Belgrad, Budapesta, Bratislava si chiar Viena! Numeroase semnalari de la sfarsitul secolului al XIX-lea arata ca in perioada de reproducere, sturionii ajungeau si pana in capitala Imperiului Austro-Ungar.

ISTORIE. Morunii, nisetrii, pastrugile si ceilalti sturioni fac parte din familia Acipenseridae si sunt printre cei mai vechi pesti care populeaza in prezent apele globului, aria lor de raspandire fiind in Emisfera Nordica. Au fost foarte cautati inca din Antichitate, existand numeroase scrieri stravechi despre evolutia lor. Primele date dateaza din neolitic si au ca localizare estul Siberiei, unde au fost gasite figurine din piatra reprezentand sturioni. In America Centrala, nisetrii au servit ca model de totem la unele triburi indiene. La Manegri (trib nomad care a locuit in special pe malurile raului Kumara din China), pescuitul sturionilor era insotit de ceremonii. In orasul Pantikapoin (infiintat in secolul al VI-lea i.Ch. pe locul actualului oras Kerci)
s-au batut monezi cu figuri de morun si pastruga. Pentru icrele de sip
s-au purtat razboaie intre Venetia si Genova. In Evul Mediu, comertul cu sturioni era un privilegiu al regilor englezi, al cnejilor din Novgorod si Moscova, al imparatilor chinezi si al manastirilor spaniole si rusesti. Sturionii se pescuiau pe Dunare atat pe teritoriul Romaniei, cat si in Bulgaria, Serbia, Ungaria si Austria. Documente de la curtea lui Stefan cel Mare mentioneaza portul dunarean Chilia Veche ca un centru pescaresc important producator de sturioni.

Citeste si:

ARHAICI. Ordinul Acipenseriformes isi are originea in Triasic, specia existand de peste 200 de milioane de ani. Sunt specii care in evolutia lor nu au ajuns sa aiba schelet osos, ci cartilaginos. Migratia sturionilor se efectueaza pe distante foarte mari si pe fundul raurilor. Pastruga se deplaseaza pe zeci de kilometri, nisetrul pe sute de kilometri, iar morunul chiar si pe 1.000 km. Dupa depunerea icrelor si laptilor, sturionii se reintorc, pe acelasi drum, in locurile de unde au plecat. Drumul intoarcerii se face aproape de suprafata apei. Din zonele naturale de reproducere, dupa ce larvele sturionilor au eclozat, fac o migratie pasiva, pe curentul apei, larvele devenind treptat pui. In Marea Neagra ajung dupa una-doua luni, cu o greutate medie de 2-3 g/exemplar. Omul s-a amestecat considerabil si in migratia sturionilor din Marea Neagra pe Dunare: pe de o parte, cresterea poluarii fluviului Dunarea, iar pe de alta parte, datorita executarii constructiilor hidrotehnice de pe Dunare - Portile de Fier I si II.

Va urma