Mai multe grupari civice care au lansat deja un Proiect pentru Unire binecuvantat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, PF Teoctist, au deschis si o dezbatere ca urmare a declaratiilor presedintelui Traian Basescu privind posibilitatea de a repune in drepturi istorice Romania si de a reintregi Europa. Ziarul ZIUA a incercat sa afle daca Unirea are rezonanta azi in randul elitelor. Istoricii consultati considera ca un eveniment epocal ca reunificare cu Basarabia ar fi de nepretuit. (D.E.)
Academician Florin Constantiniu Basarabia apartine Romaniei
Basarabia este o parte a teritoriului romanesc, anexat de Rusia in 1812. Documentele ruse arata ca intentia initiala a tarului Alexandru I fusese de a anexa Moldova si Tara Romaneasca, facand din Dunare hotarul dintre imperiile rus si otoman. Apoi, fata de rezistenta turcilor si deteriorarea relatiilor cu Napoleon, el a fost nevoit sa-si limiteze progresiv pretentiile pentru ca, in final, sa ajunga la teritoriul dintre Prut si Nistru. Rusia nu putea invoca nici un drept istoric sau etnic asupra noii provincii incorporate. Achizitia ei era rezultatul unui act de forta, asa cum reanexarea ei, in 1940, avea sa fie rezultatul amenintarii cu forta. Unirea Basarabiei cu Romania, din 1918, a fost expresia vointei liber exprimate - in virtutea dreptului la autodeterminare - intr-o structura democratica si reprezentativa ("Sfatul tarii").
Tratatul de pace din 1947, care confirma apartenenta Basarabiei la URSS, invoca un inexistent acord romano-sovietic din 28 iunie 1940. In consecinta, articolul referitor la frontiera romano-sovietica este lipsit de valoare in dreptul international.
Asadar, din punct de vedere etnic (majoritatea romaneasca), istoric si juridic, Basarabia apartine Romaniei.
Este o grava culpa a clasei politice postdecembriste ca a ratat ocazia istorica din anii 1990-1991, cand revenirea Basarabiei la Romania a fost posibila, as spune lesnicios de posibila. Atunci, insa, clasa politica, in loc sa se gandeasca la idealul national, era sfasiata de lupta pentru putere.
Acum, cand reunirea Basarabiei cu Romania incepe sa prinda contur, discutia despre costul ei este, repet, meschina. Ion I.C. Bratianu ca sa iau un singur exemplu nu a calculat cu creionul in mana sa vada "cat costa" eliberarea teritoriilor romanesti, stapanite de Austro-Ungaria. Istoria nu se face cu targuieli, ca atunci cand cumperi un trandafir de la o florareasa. De obicei, marile fapte ale istoriei cer lacrimi, truda si sange, dupa o vorba stiuta. Nici un pret nu este prea ridicat pentru a revedea frontiera Romaniei la Nistru. Nu in scopuri expansioniste, ci pentru a redobandi un bun ce apartine intregului neam romanesc. Ce-ar fi fost daca, la caderea Zidului Berlinului, cancelarul Kohl ar fi reculat in fata costului atat de ridicat al reunificarii Germaniei.
Sa curmam o discutie penibila, care ne pune intr-o lumina defavorabila si sa reflectam serios asupra mijloacelor de a-i convinge pe fratii basarabeni ca locul lor este acolo de unde au fost smulsi in 1812 si 1940, pentru a putea spune si noi ca, odinioara, Alexandru Marghiloman, prim-ministru in momentul reunirii din 1918, care, evocand mai tarziu votul Sfatului tarii, spunea: "eliberarea Basarabiei s-a facut pe baza de liber arbitru, de rostire democrata si printr-un act curat ca apa de cristal, nu mai poate nimeni sa-i tagaduiasca legitimitatea, si procesul este pentru totdeauna inchis". O alta discutie, materialist-dialectica, mi se pare inoportuna si daunatoare. Ea ofera o arma impotriva unionistilor de peste Prut, creand impresia ca romanii isi fac un calcul meschin pentru a sti cat trebuie sa scoata din buzunar ca sa-i aiba pe fratii basarabeni (nu toti, caci parti ale Basarabiei istorice apartin, din 1940, Ucrainei) din nou in frontierele Romaniei.
Prof. dr. Gheorghe Buzatu: Sa luam aminte la Iorga
Atunci cand este vorba de teritoriul national al Basarabiei, rupt din tara mama in 1940, apoi, iarasi, in 1944 sau deopotriva, cand ne referim la fratii nostri, experienta istorica ne invata, evident, ca in nici un caz nimic nu se poate masura si nu se pot aprecia cheltuieli sau pagube. Mai ales ca asa ceva nici nu conteaza, daca tara si neamul trebuie a fi reintregite. Pretul, oricare ar fi, merita acoperit. Sa ne gandim la Germania: in 1989 se aprecia, in start, costul reunificarii la numai 100 de miliarde de marci, pentru ca, ulterior, suma sa fie inzecita, dar, cu toate acestea, Germania a castigat insutit si chiar inmiit. Iata de ce, finalmente, nu putem neglija sfatul celui mai mare istoric al romanilor, Nicolae Iorga. Acesta, apostol al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a avertizat cu ani inainte de eveniment ca "orice pierdere ne va fi trecatoare, nesemnificativa, din moment ce, candva, toti romanii vor trai iarasi laolalta numai cand neamul si tara ne vor fi iarasi una".
Dinu Zamfirescu, presedintele INMER
Deziderat greu de realizat din cauza adversitatilor Rusiei
Cred ca aceasta initiativa este laudabila. Dar pana acum nu a existat o vointa politica in acest sens si ma intreb daca la un anumit nivel exista o astfel de vointa politica privind reintegrarea Basarabiei in frontierele normale ale Romaniei, asa cum ar fi normal. Nu trebuie sa uitam ca actuala Rusie, fosta Uniune Sovietica, a ramas axata pe aceleasi tendinte imperialiste pe care le-a avut dintotdeauna fata de Romania de cand exista entitatea Romania si de cand exista entitatea Rusia. De aceea, cred ca va fi deosebit de dificil, in prezent, sa se realizeze acest deziderat firesc romanesc din pricina acestor adversitati rusesti care influenteaza in mod direct cercurile politice din asa zisa Republica Moldova. Cred insa ca, daca in 1990 ar fi existat vointa politica din partea cercurilor politice romanesti privind integrarea Basarabiei in frontierele naturale ale Romaniei, acest lucru s-ar fi putut realiza cu costuri minime. Noi, cei din exil, am fost mereu preocupati de problema Basarabiei si de cea a Bucovinei. Iar aici trebuie spus ca este vorba si de relatiile cu Ucraina, care sunt mai incordate decat cele cu Rusia, atat din cauza Bucovinei si a Hertei, cat si din cauza problemei Insulei Serpilor, care constituie un rapt al Uniunii Sovietice, insusit acum de Ucraina.
Mircea Suciu, "Dosarele Istoriei"
Mai devreme sau mai tarziu, Unirea tot se va face
Este un proces istoric care, candva, tot trebuie sa-si gaseasca implinirea: unirea celor doua state romanesti actuale, vremelnic despartite de Prut. Pe de alta parte, a vorbi numai si numai de implicatiile financiare ale viitoarei unificari a Romaniei cu Republica Moldova (cea din urma nefiind altceva decat o parte a Romaniei Mari, numita Basarabia, rapita de catre URSS, in iunie 1940, eliberata apoi de trupele romane, in vara lui 1941, si din nou ocupata si incorporata in imperiul lui Stalin, in 1944) este o ofensa grava la adresa generatiilor de romani care, cu imense sacrificii materiale si de sange, au infaptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Nu cred - de fapt, stiu cu precizie din abundenta literatura de specialitate a temei, pe care cei care vorbesc acum numai de bani o ignora cu desavarsire - ca acele generatii, pentru a caror memorie ar trebui sa avem mult mai mult respect, au negociat idealul national in termeni mercantili. Ele, acele generatii, pur si simplu s-au sacrificat pe altarul intregirii nationale, pentru ca toti romanii sa traiasca intr-unul si acelasi stat national. Mai devreme sau mai tarziu, intr-o Europa unita si democratica, pe cale pasnica si in deplina concordie intre romanii aflati acum de o parte si de alta a Prutului, unirea tot se va face. Este in firea lucrurilor. Inclusiv a istoriei. Acest viitor trebuie insa a fi pregatit de azi, cu rabdare si cu intelepciune, nicidecum prin campanii iresponsabile de intretinere a romanofobiei printre cetatenii Republicii Moldova, respectiv a moldofobiei printre cetatenii Romaniei.