La mijlocul Dunarii romanesti

Lumina palida a diminetii patrunde prin ceata firava ca o panza de paianjen intinsa peste Dunare. Andreea, singura Andreea de pe Dunare, singura Andreea de pe mare, se trezeste din somn. E salupa care pune in miscare Croaziera Jurnalul National - Antena1, remorcherul care trage de o funie groasa cat pumnul hotelul plutitor al ziaristilor.

Astazi e ziua ei cea mare, cand va trece de kilometrul 536, cel care marcheaza fix mijlocul celor 1.072 de km pe care Dunarea ii traverseaza in Romania. Mijlocul Distantei de la Sulina la Bazias.

Andreea face parte din familia BM-urilor, prescurtare a BAC-Motor-ului. S-a nascut in 1952 in Romania si a fost pusa inca de la inceput la munca de jos. Arata ca un container pe o pluta si transporta in Delta alimente pentru satele izolate de ape. La 50 de ani de atunci a fost cumparata, infrumusetata si acum se plimba prin lumea buna a navelor de croaziera ce transporta turisti pe bratele Dunarii.

Acum, de un milion de ani. BAC-Motorul cu nume de fata porneste motoarele. Capitanul striga comenzile, Tase, marinarul de pe ponton, dezleaga paramele de mal si pornim la drum. Inaintam lent, cu viteza bugetarului care merge la serviciu in fiecare dimineata. Cinci kilometri la ora. Aceasta inseamna ceva mai putin de trei mile. Iesim din oras si, pentru ore intregi, de-o parte si de alta a apei zarim doar padure. Copaci cu radacinile inalte cat un om, iesite la suprafata. Sunt zone atat de pustii incat daca te-ai afla pe mal alaturi de cineva care ti-ar spune ca te-ai intors in timp cu o mie de ani, pur si simplu nu ai avea ce sa-i arati in jurul tau ca sa-l contrazici: nu tu un om, nu tu o casa, nu tu o masina. Doar un nimic si un nicaieri ce tine de un milion de ani.

LA JUMATATE. Pe drumul de apa dintre Giurgiu si Zimnicea nu am intalnit nici o localitate aflata aproape de fluviu. Dunarea, in loc sa-i apropie pe oameni de ea, i-a indepartat. Aici, pe Dunare, doar kilometrii masoara pozitia pe care o ai. Cand il intrebam pe capitan unde suntem, ne raspunde intotdeauna cu un numar: ""la 503"" sau ""la kilometrul 514"". Niciodata cu: ""In dreptul satului cutare"". Din cand in cand trecem pe langa un impingator, nave uriase in comparatie cu salupa noastra. Un elefant pe langa un caine chiuaua. Capitanul comunica cu navele, prin statie, numai in limba rusa, limba oficiala a fluviului. Si navigatorii bulgari si cei sarbi, si cei maghiari, ba chiar si austriecii o stiu si o folosesc. Capitanul, Dumitru Simionov, e navigator de 20 de ani, dar strabate pentru prima data, acum, cu noi, Dunarea de la un capat la altul. Nu-i plac lui calatoriile lungi, iar aceste patru saptamani, cat tine croaziera noastra, sunt cele mai lungi din viata lui. Pe la amiaza ajunge la mijlocul misiunii sale. Andreea trece prin dreptul kilometrului 536. E mijlocul tronsonului romanesc al Dunarii, marcat de Dumnezeu printr-un rau pe malul bulgaresc. Aici, cand nu seaca, se varsa in fluviu raul Jantra, un afluent al Dunarii. Seara, ajungem la Zimnicea. E bezna pe Dunare, iar Andreea mai inseamna doar o lumina pe catarg. De dimineata va incepe cea de-a doua jumatate a Croazierei Jurnalul National - Antena 1.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe