Gabriel Liiceanu a comentat, intr-o emisiune de televiziune, prezenta lui Vladimir Tismaneanu in fruntea Comisiei prezidentiale pentru analizarea dictaturii comuniste. Spunea ca ar fi un caz de incompatibilitate intrucat, candva, in prima sa tinerete, Tismaneanu ar fi scris in favoarea ideologiei marxist-leniniste si pentru cultul ceausismului. Apoi, in "Romania literara", Sorin Lavric, un apropiat al lui Liiceanu, a reargumentat pozitia Liiceanu in acest caz dezvaluind un citat din revista "Viata studenteasca" in care Tismaneanu scria de pe pozitii ceausiste si marxist-leniniste.
Mai grav, Paul Goma, dupa ce, initial, acceptase sa fie membru al Comisiei Tismaneanu, revine in "Jurnalul literar" si contesta legitimitatea morala si ideologica a presedintelui acestei Comisii cu aceleasi argumente.
Avem un caz? Nicidecum. Vladimir Tismaneanu nu a ascuns prezenta acestui fel de articole in bibliografia sa. Nu ne aflam in situatia Monei Musca. Ea si-a tinut ascunsa musca de pe caciula. Si unul si altul, daca mergem mai departe cu aceasta comparatie, au facut o convertire. Tismaneanu a devenit un aparator al liberalismului, Mona Musca - o militanta pentru deconspirarea Securitatii, pentru transparenta si pentru lustratie. Diferenta dintre cei doi este ca Tismaneanu si-a marturisit pacatele tineretii si inainte de convertire si a repetat marturisirea si dupa. Daca Liiceanu ar fi consecvent in argumentatia sa, ar trebui sa suspecteze si convertirea lui Petre Tutea de la extrema stanga la extrema dreapta. Ar trebui, de asemenea, sa vada cu mefienta convertirea religioasa a evreului Steinhardt la conditia de calugar ortodox. Ca sa nu mai pomenim numele atator comunisti care s-au dezis de comunism si au scris carti celebre in acest sens.
In fond, ce problema avem aici? Una astfel formulabila, cred: "Cine pe cine judeca?". Daca aplicam criteriul functional in justitie, judecatorul are a fi o persona neutra in raport cu cazul supus judecatii. Avem astfel de persoane in cazul judecarii comunismului? Fostii comunisti (fie si pentru un sezon) nu sunt astfel de persoane - zice-se. Dar anti-comunistii? Ar fi fost mai indicat un Paul Goma ca presedinte al Comisiei sus-pomenite?
Intrebarea care ramane dupa toata tevatura ivita din numirea lui Tismaneanu in fruntea acestei comisii pare a fi simpla de tot si veche. Esti fara pacat? Arunca piatra.
Inca ceva: vom gasi cateva personalitati fara pacat. Poate chiar pe Gabriel Liiceanu. Ce competenta profesionala ar avea insa o astfel de persoana cand va trebui sa argumenteze natura criminala a insasi esentei ideologice a marxism-leninismului? Si ce autoritate va avea analiza unei astfel de persoane daca este necunoscuta elitei politologice din lume?
S-ar putea, insa, ca surpriza cea mare sa vina dupa ce vom afla textul final al Comisiei. Cine dintre istoricii si politologii nostri va fi capabil sa argumenteze impotriva previzibilei "sentinte" de condamnare radicala a comunismului?
Ne vom trezi, dupa ce aceasta "sentinta" va fi devenit un document oficial al statului roman, cu un alt tip de polemici, unele diplomatice, altele juridice.
Pentru ca, daca ai condamnat oficial, ca stat, comunismul ca fiind criminal, ai condamnat, implicit, si statele care au intretinut relatii diplomatice cu aceasta criminalitate.
Apoi, daca ai dat o sentinta de condamnare a criminalitatii marxism-leninismului, ce faci cu aceasta doctrina cand ea va reveni in programul unui eventual nou partid? Dar la Universitate? Mai poate cineva sa o apere fara sa fie la randul sau condamnabil?