Un vis al mai multor generatii de intelectuali romani e pe cale sa se destrame in manevre de culise si interese financiare obscure. Tiparirea Caietelor Eminescu, asa cum au fost ele donate Academiei Romane de catre Titu Maiorescu, in 1902, a fost oprita anul acesta, dupa aparitia a opt volume facsimilate!, desi existau bani de la bugetul de stat, 10 miliarde de lei vechi, si un volum, al noualea, se afla in pregatire la tipografia Monitorul Oficial. Pe manuscrisele lui Eminescu se joaca un razboi pe care doar biografii de maine ai celor care conduc astazi Academia Romana ori specialistii in psihologie ar putea sa-l explice logic. Editura Academiei Romane, condusa de prozatorul si academicianul D.R.Popescu, pana mai ieri unul dintre cei mai buni colaboratori ai fostului presedinte al Academiei Romane, dl. Eugen Simion, e acuzata de catre initiatorii si coordonatorii proiectului de tiparire a manuscriselor eminesciene, acad. Eugen Simion si profesorul universitar Mircia Dumitrescu, ca a inventat o licitatie la limita legalitatii pentru alegerea unei tipografii performante. Intr-o sedinta a sectiei Filologie-Literatura a Academiei Romane, din 11 septembrie 2006, acest subiect a fost dezbatut pe toate fetele. Concluziile academicienilor au fost urmatoarele: caietul de sarcini pentru licitatia privind alegerea tipografiei a fost intocmit gresit, in comisia de licitatie nu a fost invitat nici un membru al echipei proiectului, tipografia aleasa in urma licitatiei nu prezinta nici o garantie ca poate executa o lucrare de complexitatea Caietelor Eminescu. Cert e faptul ca desi avea un buget prin care putea tipari anul acesta aproximativ 10 noi volume, Editura Academiei Romane risca sa piarda 10 miliarde de lei pentru ca nici la aceasta ora nu a ajuns la o intelegere cu cei care coordoneaza proiectul de tiparire a manuscriselor eminesciene. Mai mult, tipografia castigatoare, MGP din Onesti, atentioneaza ca termenul de executie a tiparirii manuscriselor eminesciene e pus sub semnul intrebarii, tinand cont ca decontarea unui nou volum trebuie sa fie facuta pana la 15 decembrie 2006. Academicianul D.R. Popescu s-a eschivat sa dea lamuririle solicitate de catre ZIUA, iar presedintele Academiei Romane, dl. Ionel Haiduc, a declarat ca merge pe mana unui experiment contestat de catre colegii de la sectia de Filologie-Literatura. In loc sa anuleze o licitatie pusa sub semnul indoielii, organizand o alta care sa spulbere dihonia dintre academicieni si, mai cu seama, care sa ofere conditiile pe care Caietele Eminescu le cer, presedintele Academiei Romane o tine cand cu ideea ca nu poate interveni intr-o institutie ce ii este subordonata, cand cu lipsa de competenta in acest caz, dand vina pe mostenirea lasata de Eugen Simion. ZIUA va prezinta in exclusivitate o investigatie despre felul in care manuscrisele lui Eminescu sunt puse sub obroc. Manuscrise, cum afirma, candva, Constantin Noica, unice in cultura europeana, exceptand caietele lui Leonardo da Vinci!
Campania lui Constantin Noica si esecul celor de la Humanitas
In timpul vietii sale, Constantin Noica a initiat o adevarata campanie pentru facsimilarea manuscriselor eminesciene. Filosoful roman scria, in "Introducere la miracolul eminescian", ca "abia manuscrisele, cu deschiderea lor catre universalul culturii si cel al limbilor, ne-ar arata concret ce inseamna impletirea necesara dintre universal si national. Fara universal, nationalul este zoologie. Cu aceste manuscrise, in schimb, avem cel mai impresionant noua document uman - si unic in cultura europeana, exceptand caietele lui Leonardo da Vinci - cu privire la miracolul spiritului "ratecit, nemangaiet" cum este, de-a pute fi intreg si in cuvinte moldovenesti". Manuscrisele au fost donate Bibliotecii Academiei Romane de Titu Maiorescu, in 1902, si, de-a lungul anilor, ele au fost cercetate, descifrate si valorificate de mari eminescologi, de-ar fi sa-i amintim doar pe Perpessicius, George Calinescu, Dimitrie Vatamaniuc ori Petru Cretia. Acum, starea lor e "de o vulnerabilitate maxima" si, practic, "nu mai pot fi consultate". "Daca vrem matematicieni pentru anul 2020 -nota Constantin Noica, in 1977, despre manuscrisele eminesciene -, oameni de cultura cu raspunderea specialitatii lor, daca vrem sa se abata si la noi acea binecuvantata rusine de-a nu sti tot, atunci n-ar trebui sa intarziem editarea caietelor". In anul 1992, Editura Humanitas a facut o incercare de tiparire a manuscriselor eminesciene, primind din partea Ministerului Culturii, condus atunci de Andrei Plesu, o subventie substantiala. Incercarea de a copia manuscrisele si apoi a le tipari la Monitorul Oficial s-a soldat cu un esec. Proiectul celor de la Humanitas nu a mai vazut lumina tiparului, pentru ca posibilitatile si conditiile de tiparire propuse atunci s-au dovedit inadecvate, iar subventia s-a dus pe apa sambetei.
Scanerul dat de Caramitru si primul volum al manuscriselor
In anul 1999, la initiativa ministrului Culturii din acea perioada, Ion Caramitru, Academia Romana a fost inzestrata, pentru Anul Eminescu, cu un scaner performant de 90000 USD cu ajutorul caruia au fost facsimilate cele aproximativ 15000 de pagini ale manuscriselor eminesciene. In anul 2004, sub coordonarea academicianului Eugen Simion a inceput proiectul publicarii manuscriselor lui Eminescu, dupa o solutie tipografica inedita propusa de graficianul Mircia Dumitrescu. In ziua in care se implineau 155 de ani de la nasterea poetului national, in 2005, a fost lansat primul volum al manuscriselor eminesciene, editie-facsimil (insotit de un CD), coordonat de Academia Romana, tiparit la Regia Autonoma Monitorul Oficial si aparut la Editura Enciclopedica. Acest prim volum facea parte dintr-o serie de 23, cuprinzand toate manuscrisele lui Eminescu. La lansarea acestui prim volum, ce cuprindea si planul editorial al Caietelor Eminescu, acad. Eugen Simion, initiatorul si coordonatorul programului, a amintit ca aceasta aparitie reprezenta implinirea unui ideal pe care l-au avut, mai intai, Nicolae Iorga, care spunea ca "Nici un rand din Eminescu nu trebuie sa se piarda", si, mai apoi, Constantin Noica. Din echipa proiectului Caietele Eminescu au facut parte, de la primul volum pana la cel cu numarul 8, o echipa de profesori si studenti de la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, condusa de prof. Mircia Dumitrescu, carora li s-au asociat doamna Gabriela Dumitrescu, sef serviciu Manuscrise-carte rara, si Ovidiu Vitan de la Biblioteca Academiei Romane.
O licitatie cu cantec
In 2005, Caietele Eminescu au fost realizate catre Editura Academiei Romane in coeditie cu Editura Enciclopedica. Pana la sfarsitul anului 2005, au fost publicate 6 manuscrise eminesciene in opt volume. Coordonatorul proiectului, Eugen Simion, nu a luat si nici nu ia un leu de pe urma Caietelor Eminescu, iar cei 9 oameni ai echipei proiectului au fost platiti cu sume modeste. In 2006, directorul Editurii Academiei Romane, DR Popescu, hotaraste sa faca o licitatie pentru alegerea unei tipografii, desi, pana atunci, fusesera tiparite 8 volume ale Caietelor Eminescu la Monitorul Oficial. In jurul acestei licitatii s-au tesut argumentele pro si contra tiparirii manuscriselor eminesciene la Monitorul Oficial, tipografia de unde a fost retras, in primavara acestui an, un nou volum aflat in lucru. De partea initiatorilor sta argumentul ca singura tipografie care poate face Caietele Eminescu este Monitorul Oficial si faptul ca odata pornita lucrarea de tiparire a manuscriselor nu exista logica sa schimbi o tipografie care s-a dovedit a fi performanta. Motivata de temeiul legalitatii asupra cheltuirii banilor publici, Editura Academiei Romane a organizat o licitatie cu cantec, care a pus, practic, sub obroc Caietele Eminescu. Caiete care nu au mai aparut, desi aveau o finantare de 10 miliarde lei vechi, pentru ca directia Editurii Academiei Romane nu a mai comunicat cu initiatorii proiectului de tiparire a manuscriselor eminesciene. Intr-o sedinta a sectiei de Filologie-Literatura a Academiei Romane, din 11 septembrie 2006, la care au participat si domnii Dan Haulica, Viorel Margineanu, Ion Salisteanu si Dan Grigorescu, membri ai sectiei Arte si Audiovizual ale Academiei Romane, profesorul Mircia Dumitrescu a prezentat pe larg situatia proiectului. Academicienii au constatat ca in 2005 au fost tiparite 8 volume (adica 6 manuscrise Eminescu), iar in 2006 nu a fost tiparit nici un volum!, desi autoritatile oferisera o suma de 10 miliarde de ei, suma suficienta pentru a tipari aproximativ zece volume.
Erori grave, replici deloc academice
Directorul Editurii Academiei Romane a justificat aceasta situatie prin faptul ca licitatia a fost castigata de o tipografie din Buzau, in conditiile in care Monitorul Oficial (cel care a editat primele 8 volume ale Caietelor Eminescu) nu s-a prezentat la concurs. Initiatorii proiectului cred ca Monitorul Oficial nu s-a prezentat la concurs pentru ca academicianul DR Popescu a avut un schimb de replici deloc academice cu directorul general al Regiei Autonome Monitorul Oficial, chiar inainte de licitatie. Academicienii au putut constata mari deficiente ale licitatiei facute de Editura Academiei. Caietul de sarcini a fost intocmit gresit, un exemplu fiind acela ca foaia de manuscris a fost confundata cu o pagina de manuscris, in asa fel incat in loc de 1000 de pagini, in proiectul de editare au aparut doar 500 de pagini, eroare grava cu consecinte mari asupra pretului de cost. La comisia de licitatie nu au fost invitati coordonatorul proiectului si realizatorii lui. Tipografia aleasa, una din Buzau, nu prezenta nici o garantie ca poate sa execute o lucrare de anvergura Caietelor Eminescu. Alegerea ei nu poate fi justificata in nici-un fel. Solicitata de conducerea Academiei Romane sa prezinte "probe de aptitudini", tipografia din Buzau a inaintat un volum xerografiat total neconcludent. Mai mult, dupa cate au precizat expertii aflati la sedinta sectiilor reunite ale Academiei Romane, copertile fusesera procurate in chip ilicit de la Monitorul Oficial. Conducerea Monitorului Oficial a confirmat initiatorilor Caitelor Eminescu ca, in secret, tipografia din Buzau i-a propus sa lucreze impreuna aceasta editie. Profesorul Mircia Dumitrescu le-a comunicat academicienilor ca tiparirea Caietelor Eminescu necesita o competenta stiintifica din partea tipografilor. Ideea de a merge in provincie, intr-un loc necunoscut, cu personal necunoscut, e, in opinia graficianului Mircia Dumitrescu, complet neproductiva. Cele doua sectii ale Academiei Romane au constatat ca, in 2006, nu exista, practic, sanse de a continua "in aceste conditii proiectul Eminescu". Presedintele sectiei Filologie-Literatura, criticul literar Eugen Simion, a propus urmatoarea solutie: intrucat Editura Academiei s-a dovedit incapabila sa gestioneze acest proiect de importanta nationala, Caietele Eminescu sa fie incredintate Bibliotecii Academiei Romane care, de altfel, are in custodie manuscrisele eminesciene, urmand sa faca in regim de urgenta diligentele necesare pentru a tipari pana la 31 decembrie 2006 ceea ce se mai poate tipari din cele zece volume proiectate in acest an.
O mostra tipografica cu numeroase deficiente
In urma intalnirii academicienilor din 11 septembrie 2006, tipografia din Buzau a disparut in colbul cartilor si pe firmament a aparut, in ce conditii nu se stie, o alta tipografie din provincie, MGP din Onesti, tipografie care a oferit un pachet mai larg de tiparituri, incluzand si Caietele Eminescu. Licitatia, conform unei corespondente intre directorul general MGP, doamna Maria Dohotaru, si eminenta cenusie a acestei afaceri, contabilul sef al Editurii Academiei, "doctorul Prica", s-a desfasurat in data de 23.02.2006, iar protocolul incheiat intre cele doua institutii s-a semnat la 30.06.2006. De ce a disparut tipografia din Buzau si a aparut cea din Onesti nu am putut afla un raspuns pentru ca directorul Editurii Academiei Romane a evitat sa discute cu noi. Din aceasta scrisoare, ni se confirma faptul ca Editura Academiei a bagat la pachet Caietele Eminescu, respectiv la pachetul I din contestatul caiet de sarcini. Mostra oferita de MGP are numeroase deficiente, conform unei scrisori oficiale a graficianului Mircia Dumitrescu trimisa presedintelui Academiei Romane la 15.08.2006. Astfel, hartia nu este de aceeasi calitate, culoare si structura cu aceea a volumelor anterioare. in interiorul cartii, paginile sunt murdarite la tipar de asternutul masinii de tiparit. In unica proba a paginii 24 din volumul al II-lea - incompleta, de altfel - apar mici puncte rosii, pe toata suprafata unde nu exista text. In josul paginilor sunt pete albastre, inexistente in manuscrisul original, in volumul tiparit sau in CD. Corpul cartii e mai mic cu 1 cm, folosindu-se o alta marime de coala. Cusatura colitelor nu e conform volumelor anterioare, ducand la lipsa de unitate a editiei. In privinta copertilor si a legaturii volumului, licitatorul "nu poseda tehnologia legaturii unor carti de o asemenea dimensiune si de asemenea calitate", exemplarul de proba fiind legat de mana si necorespunzand standardelor initiale ale Caietelor Eminescu. Cel putin 5 grave deficiente sunt legate numai de coperti si legarea volumului de proba MGP. "Numai aceste cateva deficiente, a scris profesorul Mircia Dumitrescu, pot sa dovedeasca faptul ca mijloacele si posibilitatile de tiparire ale licitatorului nu se ridica la standardele si calitatea volumelor publicate pana acum, lucru ce trebuie sanctionat, avand in vedere ca e vorba de o colectie si nu de volume independente".
O solutie tipografica ignorata de sefii de la Academie
MGP a raspuns la 21.09.2006, dupa o luna de la scrisoarea trimisa de graficianul Mircia Dumitrescu presedintelui Academiei, cu precizari ce confirma in fapt deficientele mostrei prezentate. "Hartia mostrei, conform documentului MGP, nu corespunde cu cea a modelului pus la dispozitie de Editura Academiei Romane - aceasta deficienta este determinata de faptul ca societatea noastra a utilizat hartia existenta in stoc la acea data. Dimensiunea modelului nu corespunde cu cea a mostrei - aparitia acestei neconformitati este posibila avand in vedere ca cele sase volume existente au dimensiuni diferite. Deficientele existente la conturul literelor au drept sursa faptul ca mostra realizata de societatea noastra nu a fost executata dupa o macheta pe suport electronic, ci a fost utilizat un model pe suport pe hartie. (...) Datorita faptului ca modelul realizat de societatea noastra a fost executat pe o masina de proba, ce are dimensiuni reduse, acuratetea hartiei este afectata. Mentionam ca societatea noastra a adoptat solutia de a tipari lucrarea pe masina de proba din dorinta de a realiza modelul la costuri reduse". Ce nu inteleg nici MGP, nici conducerea Editurii Academiei si nici presedintele Ionel Haiduc e faptul ca solutia tipografica inedita propusa de graficianul Mircia Dumitrescu, cea care a permis ca Academia Romana sa nu inregistreze esecul celor de la Humanitas din 1992, e singura care, pana acum, dovada sunt cele 8 volume impecabile ale Caietelor Eminescu!, ofera o certitudine ca manuscrisele eminesciene pot aparea reproduse cat mai autentic. Acesta e motivul pentru care CD-ul prelucrat de Mircia Dumitrescu, cel care e responsabil de calitatea vizuala a Caietelor Eminescu, nu a fost dat celor de la Editura Academiei, fiind, in fapt, o munca speciala realizata in exclusivitate de catre Mircia Dumitrescu si echipa sa.
Un precedent ce ar trebui sa puna Academia Romana pe ganduri
La ora actuala, nu am putut afla cine a facut parte din comisia de licitatie a celor de la Editura Academiei, dar cu certitudine stim ca echipa care a realizat pana acum cele 8 volume din Caietele Eminescu nu a fost consultata. Grav e faptul ca felul in care s-a facut licitatia nu a pus problema calitatii, ci a banilor, intr-un pachet mai amplu de tiparituri ale Editurii Academiei pe 2006. "Legea, afirma dl. Mircia Dumitrescu, nu te obliga sa dai 10 miliarde unei tipografii care n-a facut pana acum macar o lucrare de anvergura Caietelor Eminescu". Initiatorii tiparirii manuscriselor eminesciene sustin ca un proiect demarat, care avea la activ 8 volume, nu mai avea nevoie de licitatie, asta in conditiile in care, inca din primul volum, era publicat un plan editorial ce prevedea 23 de volume. Experienta de pana acum dovedeste faptul ca marile lucrari ale Academiei, care nu au fost tiparite in strainatate (de pilda, Biblia de la Blaj, din 1795, a lui Samuil Micu, cu o sponsorizare din partea Papei Ioan Paul al II-lea de 40 miliarde lei, in 2001!, tiparita la Roma, de Sfantul Scaun, la Tipografia Vaticcana) sau la Monitorul Oficial, nu au iesit in conditii bune. Biblia lui Petru Pavel Aron, Biblia Vulgata, 1760-1761, tiparita in anul 2005 la Cluj de catre Editura Academiei Romane nu a fost scoasa in conditii bune care sa onoreze, asa cum se cuvenea, capodopera de limba romana a episcopului greco-catolic din Blajul sfarsitului de secol XVIII. Cu banii care s-au dat unei tipografii din Cluj, Monitorul Oficial putea realiza, sustin specialistii contactati de ZIUA, aceeasi lucrare in conditii tipografice mult mai bune. "Nu respecti legea, daca dai bani cuiva care face prost", a subliniat academicianul Eugen Simion. Academicianul Sorin Dumitrescu a pus si el degetul pe rana: "mi se pare o barbarie ca acest patrimoniu sa fie pus sub obroc!".
Experimentele si riscurile domnului Haiduc
Presedintele Academiei Romane, dl. Ionel Haiduc, ne-a precizat ca in cazul Caietelor Eminescu nu se mai putea continua fara licitatie pentru ca asa obliga legea. "Conducerea Academiei Romane nu poate muta banii de la editura la bugetul propriu, sunt capitole diferite in buget. Sunt fortat sa respect legea cu privire la licitatiile pentru banii publici. Regret ca Monitorul Oficial nu s-a prezentat la licitatie in conditii in care sa castige. Riscam sa pierdem banii pentru aceasta lucrare. Licitatia s-a facut inainte de aprilie 2006, pe vremea presedintelui de atunci al Academiei, dl. Eugen Simion. Inteleg ca lucrurile privind licitatia s-au intors pentru ca nu a fost acceptata tipografia Monitorul Oficial. Riscam sa fim dati in judecata de tipografia care a castigat licitatia si care declara sus si tare ca poate realiza proiectul. Nu cred ca am autoritatea sa anulez aceasta licitatie. Nu sunt competent sa judec caietul de sarcini. Nu stiu daca e de competenta noastra sa verificam caietul de sarcini. Inainte de licitatie, conducerea de atunci trebuia sa se asigure de intocmirea corecta a caietului de sarcini. Eu am mostenit aceasta situatie. Hotararea sectiei de Filologie-Literatura nu poate anula acest contract. Sectia nu poate, ca si noi, de altfel, sa modifice bugetul. Ar insemna sa facem deturnare de fonduri. Nu putem sa obligam echipa proiectului sa lucreze cu Editura Academiei. Initiativa acestui proiect e a domnului Eugen Simion. Daca domnia sa renunta la proiect, ar trebui sa numim pe altcineva. Daca nu renunta, ar trebui sa vina cu o solutie de rezolvare a acestui impas". Impreuna cu dl. Haiduc, am rasfoit mostra oferita de MGP. O linie rosiatica, de la copiator, brazda fiecare pagina de manuscris, iar claritatea nu era de o acuitate pregnanta. In fata acestor evidente, presedintele Academiei Romane nu a avut nici o tresarire, sustinand, in calitatea sa de chimist, nici mai mult, nici mai putin, un experiment, chiar cu riscul de a fi un insucces. "Sa incredintam lucrarea castigatorului licitatiei, chiar cu riscul de a avea o calitate mai putin buna decat cea oferita pana acum de Monitorul Oficial. Iar daca se va dovedi ca lucrarea nu are calitatile contractate, vom anula licitatia. Din ceea ce vad din mostra, pe mine nu ma alarmeaza propunerea MGP, textul se poate citi". Fara comentarii!