Ian BREMMER: Dezamorsarea armei energetice a Iranului

Ca si Coreea de Nord, Guvernul iranian nu se va rusina din pricina unei confruntari pe tema programului sau nuclear. Si de ce ar face-o? O arma nucleara reprezinta garantia cea din urma ca Statele Unite nu vor proceda cu Iranul asa cum au facut-o in cazul Irakului.
Ce vor face, prin urmare, Statele Unite, pentru a submina pozitia Iranului? In calitate de cel de-al patrulea exportator mare de petrol, Iranul a profitat din plin de triplarea preturilor globale ale petrolului in ultimii patru ani. Stabilitatea sa economica este dependenta de vanzarile de petrol, si, deci, se pare ca aici intervine vulnerabilitatea conducatorilor Iranului.
Diplomatii americani nu au intentionat nici o secunda sa convinga Consiliul de Securitate sa impuna sanctiuni asupra exporturilor de energie ale Iranului. Dar administratia Bush poate cauta moduri prin care sa franeze preturile globale ale energiei si poate incepe prin a refuza sa contribuie la escaladarea tensiunilor atunci cand acest lucru este dorit de presedintele Mahmud Ahmadinejad. Ahmadinejad a dovedit ca are resursele necesare in a conduce conflictul diplomatic. Guvernul sau a respins apelurile comunitatii internationale de a suspenda programul de imbogatire a uraniului, a ignorat termenii-limita impusi de ONU, a inarmat militiile irakiene, a furnizat arme militiilor Hezbollah pentru a ataca Israelul, a negat Holocaustul si a organizat exercitii militare in apropiere de Stramtoarea Hormuz, prin care trece 40% din comertul cu petrol. Toate aceste provocari amplifica presiunea asupra preturilor petrolului, imbogatind Guvernul iranian.
Cand Liderul suprem, Ayatollahul Ali Khamenei, a indicat ca Iranul ar putea miza pe cartea petrolului, secretarul american de Stat, Condoleezza Rice a respins din start aceasta idee. "Sa ne amintim ca Iranul este, in proportie de 80%, dependent de petrol in bugetul sau", a spus Rice.
Uneori, SUA au subminat in mod eficient - daca nu neintentionat - pozitia iraniana. Administratia Bush a propus, vara aceasta, Iranului discutii directe. In septembrie, Bush a sustinut un discurs neasteptat de moderat in cadrul Adunarii Generale a ONU. Opozitia manifestata de Rusia, China si Franta la adresa sanctiunilor a convins oficialii SUA sa "aloce mai mult timp diplomatiei" inainte de a pleda pentru actiuni punitive in Consiliul de Securitate.
Toate aceste alegeri au permis o relaxare a pietei energetice. Pretul petrolului a scazut de la 78 de dolari pe baril, in mijlocul lunii iulie, la mai putin de 60 de dolari la inceputul lui octombrie. Aceasta costa Guvernul iranian, ceea ce nu face decat sa agraveze problemele pe plan intern ale regimului.
Inflatia este in crestere in Iran, indicele ajungand aproape la 20%. Pe 1 octombrie, Khamenei i-a solicitat lui Ahmadinejad sa solutioneze aceasta problema. Preturile au fost inghetate in cazul bunurilor si serviciilor subventionate, iar inflatia in plina expansiune face aceste subventii sa fie si mai costisitoare pentru Guvern. Intr-adevar, Guvernul sugereaza cum ca ar putea incepe sa rationalizeze carburantul. Rata somajului se situeaza in jurul valorii de 12% si este probabil de doua ori mai ridicata in randul populatiei tinere. SUA pot submina regimul iranian prin evitarea declaratiilor si actiunilor care contribuie la cresterea preturilor la hidrocarburi si sprijina economia Iranului. Oficialii din administratie ar trebui (...) sa ofere din nou discutii directe Iranului. Bush ar trebui sa il invite pe Ahmadinejad la Washington. Ba chiar la Crawford. Si sa-i pregateasca micul dejun. (...)
Desigur, Ahmadinejad va gasi o cale pentru a redeschide conflictul. Nimeni nu poate opri Iranul sa ameninte stramtoarea Hormuz. Insa nimeni nu poate invinovati SUA pentru aceasta in situatia in care Bush se declara dispus sa poarte convorbiri.
Iranul are nevoie probabil de doi, trei ani pentru obtinerea armei nucleare. Cat de puternica va fi atunci pozitia pe plan intern a lui Ahmadinejad? Daca SUA nu ii va oferi amenintari care sa il ajute sa obtina sprijin intern, esecul de a resuscita economia iraniana ii va slabi pozitia pe plan domestic. Un pret al petrolului mai mic ar insemna mai putine resurse de cheltuit pe proiecte interne care sa ii sporeasca popularitatea - sau pe programul nuclear.
Daca diminuarea fondurilor iraniene va da gres in erodarea pozitiei lui Ahmadinejad, SUA le ramane optiunea militara. Insa subminarea prestantei sale pe plan intern prin limitarea incasarilor Iranului are mai multe sanse de succes decat eforturile diplomatice de a convinge regimul sa suspende de buna voie procesul de imbogatire a uraniului sau decat sanctiunile de ordin coercitiv.
Detensionarea situatiei nu il va face pe Bush prea popular in ochii celor care prefera o abordare in forta. Insa o strategie favorabila confruntarilor este sortita esecului deoarece este intocmai ce isi doresc liderii iranieni.
Ian Bremmer, presedintele Eurasia Group, care ofera consultanta in ceea ce priveste riscurile politice la nivel global.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: