Este o realitate ca, timp de 17 ani, Romania nu a adaugat nimic - dar absolut nimic - in peisajul infrastructurii publice si sociale. Nu s-a construit macar o autostrada de la un cap la altul, nu s-a dat in exploatare o noua magistrala feroviara, nu s-a ridicat un pod mai acatarii, nu s-a facilitat traficul rutier sau feroviar cu vreun tunel sau niste pasaje! Ce sa mai vorbim de vreun program de constructie de scoli sau de spitale!

Doamne pazeste, sa fi aparut cumva o noua sala de spectacole, vreun stadion ori altele asemenea! Locuinte sociale cateva - de ras sau de plans! In afara de niscai reparatii, pe ici pe colo, de drumuri, poduri, scoli si spitale - nimic! Fapt este ca, dupa 17 ani, se invata in scolile din timpul lui Ceausescu, bolnavii sunt ingrijiti in spitalele de pe vremea lui Ceausescu, se locuieste masiv in blocurile ridicate in perioada lui Ceausescu, se circula pe aceleasi retele de drumuri din epoca lui Ceausescu, multe din ele intr-o stare mai rea decat atunci! In Bucuresti, metroul este din timpul lui Ceausescu, luciul Dambovitei este tot de atunci, retelele de apa si canalizare au fost schimbate ultima oara, in cea mai mare parte a Capitalei, tot pe vremea lui Ceausescu si nici in materie de conducte de gaze situatia nu este radical alta. Atata doar ca, intr-un fel, Casa Poporului a intrat partial in circuitul public! Atat de partial insa, ca este folosita nu doar de un reprezentant al poporului ca pe vremuri, ci de ceva mai multi reprezentanti ai poporului, onorabilii nostri parlamentari. Sa nu ne limitam cumva pretentiile! Caci au trecut aproape doua decenii! Saracia infrastructurii publice si sociale apare cu atat mai degradanta cu cat furturile din banul public si economia subterana au facut sa explodeze vilele si parcul auto. Mai nou, vilele si limuzinele imbogatitilor tranzitiei cotropesc parcurile si zonele verzi.

Cu aceasta fata si cu acest dramatic in spate, care explica de ce Romania a ajuns sa-si arate o asemenea fata din punctul de vedere al infrastructurii publice si sociale, Romania intra in Uniunea Europeana. Si, pentru prima data dupa 17 ani, bugetul - cel pe 2007 - isi aduce aminte de infrastructura publica si sociala, careia ii prevede alocatii ceva mai semnificative. Si nu stim daca aceasta este inclusa printre prioritati pentru ca situatia economica permite degajari de fonduri in acest sens sau pentru ca Uniunea Europeana a facut presiuni intr-o atare directie. Scoase din joc timp de aproape doua decenii, preocuparile pentru infrastructura publica si sociala, chiar daca vor reveni, nu ar putea avea si succes de cum ajung sa se manifeste. Uzanta constructiva in domeniu s-a pierdut. Specialistii in materie fie au disparut fizic, fie au luat calea bejeniei. Arhitectii de spitale nu pot fi arhitectii de vile. Iar banii europeni pe care se mizeaza nu pot fi cheltuiti fara proiecte. Cine le va intocmi? Experienta tarilor din Centrul Europei care au intrat in urma cu trei ani in Uniunea Europeana arata clar ca banii europeni alocati n-au putut fi folositi din chiar acest motiv decat in proportie de 20%. Nu exista nici un indiciu care sa ne faca sa credem ca situatia in Romania ar fi mai buna! Ci, eventual, doar
mai proasta!