Una dintre cele mai importante marturii despre activitatea diasporei romanesti, "Din exil, lobby in SUA pentru Romania", semnata de Simona Vrabiescu Kleckner, a fost lansata, de curand, la Bucuresti, de editura ZIUA. In cele 400 de pagini, cartea, plus un CD-rom plin de documente arhivate, prezinta eforturile uriase pe care o mana de oameni din exil, incepand cu insasi autoarea lucrarii, le-a facut din 1990 in coace, pe langa cele mai importante personalitati si institutii americane, in vederea obtinerii de sprijin pentru Romania. Volumul semnat de Kleckner nu se opreste doar la evenimentele din 1989, relatand, in plus, si eforturile grupurilor romanesti de lobby din America, prin intermediul a numeroase organizatii (ARC, ACORV, ACORD), al caror scop a fost de a sprijini perioada de tranzitie si de a plasa Romania pe orbita valorilor democratice. Cartea se va lansa luna viitoare in Statele Unite, la New York. Redam in continuare cateva pasaje din acest volum. (D.E.)
"La 15 martie, am primit de la Casa Regala vestea ca Yad Vashem, Autoritatea de Comemorare a Martirilor si Eroilor Holocaustului din Ierusalim, a conferit post-mortem titlul de Dreapta intre Popoare Reginei Mama Elena a Romaniei pentru ajutorul dat evreilor romani in timpul nazistilor. Iar, la 28 martie, am primit, de la Secretariatul Casei Regale, Comunicatul Oficial. Era vorba de un document emis de Departamentul Dreptilor, Institutul Yad Vashem, cu o scrisoare insotitoare semnata de director, dr. Mordecai Paldiel, in care informa ca, in sedinta din 11 martie 1993, se conferise titlul cu medalia respectiva si o Diploma de Onoare lui Mihai, fiul Reginei, si faptul ca numele ei fusese inscris pe Placa de Onoare din Gradina Celor Drepti de la Yad Vahem.
Titlul documentului este Memorandum despre maritele Reginei-Mama Elena in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Documentul enumera meritele Reginei Elena. Ea a inteles greutatile prin care treceau evreii in timpul nazismului; a intervenit in favoarea lor pe langa persoane oficiale din Romania, Germania si Vatican; a format in tara o opozitie contra crimelor antisemite si de dominatie nazista; si a mentinut tot timpul un contact cu personalitatile comunitatii evreiesti din tara. Yad Vashem a luat in considerare si riscurile intampinate de Regina-Mama cu privire la viata si libertatea ei (sora Reginei, Principesa Irina, fusese arestata de nemti), cu atat mai mult cu cat se aflase ca insusi Hitler ii sugerase Maresalului Antonescu ca Regina sa fie suprimata fizic.
Cel care a sugerat ca meritul Reginei Elena sa fie recunoscut de Yad Vashem a fost Alexandru Safran, Marele Rabin al Genevei si fostul Rabin Sef al Romaniei pana in 1947 (nascut la Bacau, in 1910), impreuna cu dirijorul Sergiu Comissiona si scriitorul Norman Manea, care fusese deportat in Transnistria.
Ceremonia inmanarii titlului Familiei Regale a avut loc joi, 4 noiembrie 1992, la resedinta ambasadorului Israelului in Elvetia, Raphael Cvir, in prezenta a numerosi reprezentanti diplomatici ai statelor europene. Prezent acolo, Alexandru Safran a subliniat ca propunerea pentru titlu a fost facuta inca din timpul lui Ceausescu, insa ca abia dupa Revolutie s-a putut strange documentatia necesara.
Dl Emil Simiu, care lucra la National Institute of Standars in Technology din Washington, l-a contactat si informat pe Stefan Isarescu ca el a fost unul dintre romanii evrei interesati in 1991 sa culeaga documente si argumente cu privire la activitatea Reginei Elena, care sa rezulte intr-o decizie pozitiva pentru conferirea titlului acordat de Yad Vashem (17). De asemenea, Simiu mi-a trimis si mie prin fax o copie a scrisorii sale, din 28 martie 1993, adresata lui Jacques Vergotti, personalitate apropiata Casei Regale, in care ii multumea acestuia pentru informatiile date in mai 1991, care au facilitat audienta din 6 decembrie 1991, acordata de Papa la Vatican Majestatilor Lor. Ceva despre Rabinul Safran. Dupa ani de zile, el a venit, luni 27 martie 1995, in tara. La aeroportul Otopeni a spus "Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns pe pamantul iubit al tarii mele. Ma rog pentru binele tuturor romanilor", totodata amintind personalitatile care au impiedicat deportarea evreilor din Romania. Printre altii, i-a mentionat pe Nicolae Balan, Mitropolitul de atunci al Ardealului, pe Regina-Mama Elena, presedinta Crucii Rosii romanesti, si pe profesorul Raoul Serban. Alexandru Safran a mai spus: "Din punct de vedere al deportarii evreilor in Polonia, Romania se situeaza in randul acelor putine tari din Europa, cotropite de armatele lui Hitler, care nu si-a trimis copiii de obarsie evreiasca sa piara in focul de la Auschwitz"(18). Rabinul Alexandru Safran a scris si o carte, "Rezistand furtunii: Romania 1940-1947, Memorii" (1947), in care arata lupta Casei Regale pentru protejarea evreilor in timpul ocupatiei germane. Safran a declarat ca Regina Elena raspundea intotdeauna apelurilor sale ca o adevarata mama, reusind prin credinta, intelepciune, putere si finete sa salveze vietile evreilor. Spre deosebire de Rabinul Alxandru Safran, care a aratat realitatea evenimentelor fata de evrei in tara, Rabinul Moses Rosen, cand a facut o vizita in SUA, a declarat exact contrariul, facand mare rau imaginii Romaniei pana astazi.
Tacerea ziarelor si a organizatiilor care au primit informatiile ACORD despre efortul depus in Romania in vederea apararii minoritatii evreiesti de urgia nazista dovedeste ca aceste ziare si organizatii nu erau dispuse sa schimbe parerea negativa despre Romania la care a contribuit substantial influenta nefasta exercitata de Rabinul Romaniei, Moses Rosen, care a sustinut regimul comunist si necomunist, fiind cunoscut comisar sovietic. Astfel, acesta a reusit sa-i intoxice pe unii membri din Congres si parte din presa americana cu informatii eronate, delatiuni, minciuni. Informatii de acest gen au fost trimise si la Memorialul Holocaustului de la Washington. Nu se cunoaste mai nimic despre atitudinea pozitiva a romanilor din timpul nazismului fata de problema evreiasca. Dar sunt bine cunoscute cele intamplate in 1941 in Transnistria sub administratia romaneasca. Neadevarurile lui Mozes Rosen au urmarit imaginea Romaniei in Occident de care nu putem scapa. Aceasta realitate s-a oglindit in lipsa de raspunsuri la scrisorile trimise de ACORD despre hotararea Yad Vashem. Din punctul meu de vedere, cele trimise trebuiau sa impresioneze organizatiile evreiesti sau cel putin acestea sa exprime un cuvant de multumire pentru informatiile primite. Dar se vede ca atmosferei antisemite propovaduite de Mozes Rosen i s-a dat precadere.
Presedintele Ion Iliescu, fiind informat despre imaginea antisemita de care sufera Romania, cand a venit in vizita in SUA, la 19 aprilie 1993, cu intentia sa sprijine obtinerea clauzei, care incepuse sa fie luata in considerare in Congres, a declarat ca scopul sau a fost sa fie prezent la comemorarea Muzeului Holocaustului din Washington."