Revolutia din 1956 a marcat decisiv istoria comunismului mondial. A zdruncinat pentru totdeauna mitul unificarii lumii prin ideologia marxist-leninista. Revolutia a repus in discutie relatia dintre liderii politici si societate. Mai intai in Republica Populara Ungara, iar pe urma generalizandu-se, evenimentele din 1956 au impus un nou contract, tacit desigur, intre comunisti si populatie. Revolutia ungara a devenit referinta si resursa pentru cultura antitotalitara, anticomunista din intreaga lume. Faptul ca astazi sefi de stat precum Kim Il Sung, Fidel Castro si Hugo Chavez joaca inca un rol pe scena lumii nu inseamna prea mult. Fortele care se legitimeaza prin discursuri marxist-comuniste nu mai sunt percepute aproape de nimeni ca expresia unei legitati istorice.
In aceste zile se implinesc 50 de ani de la inceputul resurectiei de la Budapesta. In mod obisnuit, ca referinta a declansarii revolutiei este luata data de 23 octombrie 1956, cand au inceput miscarile de strada. Dar evenimentele din acea zi au fost pregatite inainte, prin intruniri ale organizatiilor de tineri muncitori si studenti unde s-au elaborat revendicari si platforme. Manifestele care au impanzit Budapesta in dimineata zilei de 23 octombrie cereau, printre altele, alegerea unor noi lideri ai partidului, remanierea guvernului si includerea lui Imre Nagy in fruntea sa; retragerea tuturor trupelor sovietice, organizarea de noi alegeri generale cu participarea mai multor partide, reorganizarea economiei ungare cu sprijinul specialistilor in domeniu si folosirea zacamintelor de uraniu ale tarii numai pentru nevoile natiunii maghiare; publicarea tratatelor economice internationale, revizuirea, in intreaga industrie, a normelor de munca impuse muncitorilor, stabilirea unui salariu care sa asigure minimul necesar existentei; revizuirea sistemului de cote in agricultura impreuna cu acordarea de asistenta pentru micii proprietari agricoli, revizuirea tuturor proceselor politice si economice; amnistierea detinutilor politici nevinovati, reabilitarea lor juridica si despagubirea pentru daunele suferite, intoarcerea detinutilor maghiari din Rusia; inlocuirea stemei nationale din acel moment "straina de traditiile poporului", cu cea din epoca lui Kossuth; reabilitarea sarbatorilor nationale, libertatea totala de opinie si libertatea presei; renuntarea la dosarele personale secrete, dupa comunicarea continutului lor celor interesati; inlaturarea fara intarziere a statuii lui Stalin, simbol al tiraniei si asupririi. Nu mai putin de 14 revendicari cuprindea lista studentilor de la Universitatea Politehnica.
Nu comunistii carora li se adresau aceste cereri au distrus statuia lui Stalin, ci manifestantii care au umplut strazile Budapestei si s-au indreptat spre odiosul simbol in prima zi a insurectiei. Raspunsul secretarului general al Partidului Muncitoresc Ungar, Ernö Gerö, a fost un comunicat amenintator. Replica lui Gerö, om al sovieticilor, nu a facut decat sa incite populatia. In noaptea de 23 spre 24 octombrie, budapestanii au atacat cladirea Radio. Au ocupat-o in urma unei batalii in care au murit sau au fost raniti si protestatari, si membri ai garzilor. Atunci a avut loc prima fraternizare a militarilor cu populatia, careia i-au dat arme. Arme au fost obtinute si prin atacarea sediilor de militie.
La 24 octombrie, ora 8:00 dimineata, a inceput greva generala. Intrunit de urgenta, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Ungar l-a numit pe Imre Nagy presedinte al Consiliului de Ministri si membru al Biroului Politic. La ora 8:45, a fost declarata starea de urgenta. Cei care puneau in pericol siguranta RPU infruntau pedeapsa capitala. La ora 9:00, printr-un comunicat, conducerea partidului a cerut interventia trupelor sovietice, stationate in Ungaria, motivand imposibilitatea de a infrunta atacurile "bandelor contrarevolutionare". Trupele au intrat in Budapesta in primele ore ale diminetii de 24 octombrie. Interventia fusese deci pregatita cu mult timp inainte.
Tot pe 24 octombrie, ora 13:00, au sosit la Budapesta emisarii PC al URSS, Mikoian si Suslov. In aceeasi zi, a inceput confruntarea dintre armata de interventie si populatia Budapestei, careia i se alaturasera militari. Pe 25 octombrie, intre 10:00 si 12:00, trupele de securitate ungare, impreuna cu cele sovietice, au ucis peste 200 de oameni stransi in Piata Parlamentului. La ora 12:32, comunicatul Biroului politic al PMU a anuntat demiterea lui Ernˆ Gerˆ din functia de prim-secretar al CC al PMU si numirea in locul lui a lui Jänos K·d·r. Seara, revolutia s-a propagat in provincie. S-au format comitete revolutionare care au dezarmat trupele de securitate. A doua zi, Imre Nagy avea sa devina liderul rezistentei antisovietice.