"Un tribunal international. Insa aici se afla cele patru puteri invingatoare care vor judeca puterea invinsa, in conformitate cu o lege speciala creata in acest scop. Vor pronunta judecatorii o sentinta dreapta sau va fi un verdict al invingatorilor?" Raspunsul la intrebarea retorica pusa de realizatorul jurnalului de actualitati cu prilejul inceperii procesului de la Nürnberg, pe data de 20 noiembrie 1945, il cunoastem astazi. Sentinta a fost pronuntata in urma cu 60 de ani, deschizand astfel si un nou capitol in istoria jurisprudentei internationale. Chiar daca mai exista voci razlete, apartinand unor nostalgici ai regimului nazist, care contesta sentinta Tribunalului international, astazi se poate afirma ca pentru prima data in istoria omenirii au fost condamnati liderii unor organizatii politice si conducatorii unui stat care a patronat cele mai oribile infractiuni. Procesul de la Nürnberg a dezvaluit intreaga dimensiune a crimelor comise de aparatul central nazist.
Scriitori celebri ca Ernest Hemingway, John Steinbeck, John dos Passos, Ilia Ehrenburg, Alfred Doblin, Erika Mann si Erich Kastner au urmarit evenimentul la fata locului si au relatat pentru diversele ziare americane, franceze si engleze despre derularea acestui proces spectaculos, din care s-a inspirat mai tarziu regizorul american de cinema Stanley Kramer, care a turnat un incitant film artistic, intitulat chiar "Procesul de la Nürnberg". In ultimul sau numar (42/16 octombrie 2006), saptamanalul german "Der Spiegel" a dedicat subiectului un substantial dosar.
Un oras simbol
Decizia de a se organiza un proces contra principalilor lideri ai regimului nazist a fost luata in cursul conferintelor desfasurate la Moscova (1943), Teheran (1943), Ialta (1945) si Potsdam (1945) cu participarea puterilor aliate: Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietica si Marea Britanie. Judecatorul federal american Robert H. Jackson, care in timpul procesului a fost principalul acuzator al inculpatilor nazisti, s-a remarcat si ca organizator al actiunii juridice de la Nürnberg. Tot el a recomandat orasul ca loc de desfasurare, deoarece numai la Nürnberg mai exista o sala de judecata incapatoare si neafectata de bombardamente. Tribunalul s-a aflat in imediata apropiere a inchisorii, unde acuzatii erau retinuti. In propaganda nazista, orasul N¸rnberg a jucat un rol esential mai ales in ceea ce priveste desfasurarea unor congrese gigantice ale Partidului National-Socialist Muncitoresc German (NSDAP). Tot aici au fost adoptate legile antisemite si rasiale care au precedat Holocaustul.
Patru capete de acuzare
Cele trei puteri aliate, la care in 1945 s-a alaturat si Franta, erau reprezentate de cate un judecator, respectiv de un procuror principal. Rechizitoriul cuprindea patru capete de acuzare: 1) conspiratie contra pacii mondiale; 2) planificarea, provocarea si ducerea unui razboi de agresiune; 3) incalcarea criminala a intelegerilor care reglementeaza desfasurarea unui razboi; si 4) crime impotriva umanitatii.
Nu toti cei 24 de inculpati insa s-au aflat si in boxa acuzatiilor. Martin Bormann, de pilda, care fusese cel mai apropiat colaborator al lui Hitler si seful executiv al partidului, a reusit sa fuga. El a fost condamnat la moarte in contumacie. De la executie s-a sustras si maresalului Reich-ului, Hermann Goering, care a reusit sa se sinucida.
Printre cei executati s-au aflat figuri sinistre, ca cea a ideologului sef al nazistilor - Alfred Rosenberg, a fostului ministru de Externe - Joachim Ribbentrop, a editorului revistei antisemite "Der Sturmer" - Julius Streicher, sau cea a sefului politiei secrete, Gestapo-ul, Ernst Kaltenbrunner. Intre cei condamnati la diferite pedepse la inchisoare s-au aflat Rudolf Hess, loctiitorul lui Hitler care fugise in 1941 in Anglia si care s-a sinucis in 1987 in penitenciarul Spandau din Berlinul Occidental, si Albert Speer, arhitectul sef al Reich-ului si ministru al armamentului, care a reusit sa induca in eroare completul de judecata. De abia in ultimii ani au fost descoperite dovezile ca Speer a fost la curent cu actiunile de deportare a evreilor.
In sentinta pronuntata la inceputul lunii octombrie 1946, patru organizatii naziste au fost declarate drept grupari criminale. Corpul de conducere al partidului nazist, brigazile militare de elita SS, politia secreta de stat (Gestapo-ul) si serviciul secret. Cei condamnati la pedeapsa capitala a fost executati.
Lista celor 24 de inculpati
Bormann, Martin, nascut 1900. In timpul razboiului cel mai apropiat colaborator al lui Hitler - activand in cartierul general al Führer-ului. Dupa razboi nu se stia unde a disparut. Se pare ca a murit in mai 1945 la Berlin. Condamnat la moarte in contumacie.
Dönitz, Karl, n. 1891. Amiral. A preluat conducerea guvernului dupa sinuciderea lui Hitler pe 2 mai 1945. Condamnat la 10 ani de inchisoare, eliberat in 1956. A murit in 1980.
Frank, Hans, n. 1900. Avocat. Din 1939 guvernator general in Polonia ocupata, condamnat la moarte.
Frick, Wilhelm, n. 1877. Ministrul de Interne al Reich-ului, condamnat la moarte.
Fritzsche, Hans, n. 1900. Jurnalist. A fost din mai 1933 seful informatiilor din cadrul oficiului de presa al ministerului de propaganda, minister condus de catre Goebbels (care s-a sinucis in mai 1945 in buncarul de sub cancelaria lui Hitler). Achitat. In cursul denazificarii de mai tarziu a fost condamnat la 9 ani de munca de reeducare. Eliberat in toamna lui 1950, decedat in 1953.
Funk, Walter, n. 1890. Jurnalist economic. Ministrul economiei al Reich-ului, dupa 1939 presedinte al bancii Reich-ului. Condamnat la inchisoare pe viata, pe motive de sanatate eliberat in 1957, a decedat in anul 1960.
Göring, Hermann, n. 1893. Ca ministru prusac de Interne a infiintat Oficiul politiei secrete de stat, transformat mai tarziu in GeStaPo (Geheime Staatspolizei - Politia secreta de stat). S-a sinucis dupa pronuntarea verdictului in arestul din Nürnberg. Provenienta otravii nu a putut fi stabilita.
Hess, Rudolf, n. 1894. Dupa 1933 a devenit adjunctul lui Hitler in cadrul partidului (NSDAP). A plecat pe 10 mai 1941 in Anglia, sustinand ca are de indeplinit o misiune secreta. Acolo fusese internat intr-un lagar. Condamnat la inchisoare pe viata. S-a sinucis in 1987. Astazi a devenit o figura de identificare pentru gruparile neonaziste, revizioniste si nationalist-extremiste.
Jodl, Alfred, n. 1890. General-colonel. Consilierul strategic si operativ al lui Hitler. Condamnat la moarte
Kaltenbrunner, Ernst, n. 1903. Avocat. Seful politiei de securitate (Sicherheitspolizei) si al Oficiului central de siguranta al Reich-ului (Reichssicherheitshauptamt). Condamnat la moarte.
Keitel, Wilhelm, n. 1882. seful comandamentului superior al Wehrmacht-ului (al armatei). Condamnat la moarte.
Krupp von Bohlen und Halbach, Gustav, n. 1870. Reprezentant al industriei grele si de armament. Din cauza unei infirmitati s-a renuntat la judecarea lui. Decedat in 1950. Asa numitul proces impotriva concernului Krupp s-a desfasurat in anul 1948, tot la Nürnberg. Fiul lui Krupp, Alfried, fusese condamnat atunci la 12 ani de inchisoare si confiscarea averii.
Ley, Robert, n. 1890. Chimist. A desfiintat in 1933 sindicatele libere, introducand asa-numitul Front German al Muncii (Deutsche Arbeitsfront). S-a sinucis in arest pe data de 26 octombrie 1945.
Neurath, Konstantin von, n. 1873. Din 1908 in serviciul diplomatic. Din martie 1939 pana-n 1943 protector al Reich-ului in Boemia si Moravia ocupata (oficial concediat in 1941). Condamnat la 15 ani de inchisoare, eliberat in 1954 pe motiv de boala, mort in 1956.
Papen, Franz von, n. 1879. Vicecancelar in primul cabinet al lui Hitler, 1933. Apoi ambasador la Viena si Ankara. Achitat. In cursul denazificarii pedepsit la 8 ani de munca intr-un lagar de reeducare. In 1949 pus in libertate, decedat in 1969.
Raeder, Erich, n. 1876. Din 1943 comandant suprem al marinei militare, condamnat la inchisoare pe viata. Pe motiv de boala eliberat inainte de expirarea pedepsei in 1955, a decedat in anul 1960.
Ribbentrop, Joachim von, n. 1893. Comerciant. In perioada 1938-1945 ministru de externe al Reich-ului. Condamnat la moarte.
Rosenberg, Alfred, n. 1893. Din 1941 ministrul Reich-ului pentru teritoriile ocupate in rasarit. Ideologul principal nazist. Condamnat la moarte.
Sauckel, Fritz, n. 1894. 1942, insarcinatul principal al lui Hitler pentru organizarea muncii fortate. Raspunzator pentru folosirea a peste 5 milioane de persoane la munca obligatorie, persoane originare din intreaga Europa. Condamnat la moarte.
Schacht, Horace Greely Hjalmar, n. 1877. Bancher. Presedintele bancii Reich-ului si ministru al Economiei. In legatura cu atentatul asupra lui Hitler din 1944, el fusese internet in lagarul de concentrare de la Flossenbürg. Nu a fost condamnat. Arestat ulterior de catre autoritatile germane, s-a aflat pana-n 1948 in detentie, a murit in 1970.
Schirach, Baldur von, n. 1907. Seful tineretului nazist si (din 1940) Gauleiter-ul orasului Viena. Condamnat la 20 de ani de inchisoare. Eliberat in 1966, decedat in 1974.
Seyss-Inquart, Arthur, n. 1892. Avocat. Din 1940 pana-n 1945 comisar al Reich-ului pentru teritoriile olandeze ocupate. Condamnat la moarte.
Speer, Albert, n. 1905. Arhitect. Din 1937 inspector general pentru constructii din Berlin. In perioada 1942-1945 ministru pentru productia de armament. Condamnat la 20 de ani de inchisoare, eliberat in 1966, mort in 1981.
Streicher, Julius, n. 1885. Invatator. Fondatorul saptamanalului antisemit "Der Sturmer" (in 1923). Ramane pana-n 1945 editorul principal al acestei reviste rasiste, chiar si dupa ce in 1940 a fost destituit din functia de Gauleiter al prinvinciei Franken. Condamnat la moarte.