Prima noapte geroasa la Sangeru. Camasa scrobita a brumei albeste ierburile. Din toate hornurile ies fumuri care iscalesc variabil pe cer. Politica imi vine exclusiv prin televizor. Iata-ma, in consecinta, obligat la un subiect care nu-mi face placere - Theodor Stolojan.

Mereu fara ocupatie si intotdeauna disponibil sa preia o functie, indeosebi pe cea de prim-ministru, domnul Stolojan joaca din nou rolul eroic de salvator. Prima oara a salvat natia. Acum salveaza prin scufundare partidul Bratienilor. Calitatea domnului Stolojan, in toate imprejurarile, e de a parea sincer si ferm. Am destule argumente sa cred ca domnul Stolojan minte cu fermitate.

Eram gazetar si in vremea cand domnul Stolojan se ocupa, ca
prim-ministru, de salvarea tarisoarei noastre, gata sa sucombe de parca ar fi navalit deodata turcii, tatarii, extraterestrii si molima ciumei. Motive temeinice pentru a-l determina pe seful Executivului sa treaca la nationalizarea valutei, masura pe care nici cele mai scarboase dictaturi n-au luat-o. Atingand ""ciocoimea"" cu 100 de dolari in cont, domnul Stolojan a ramas, cu toata bicisnicia masurii sale, simpatic maselor. Masele
n-aveau 100 de dolari in cont. In paralel, domnul Stolojan isi gospodarea cu pricepere averea personala. Consoarta sa, de pilda, in vremea in care erau scoase la licitatie vilele si viloaiele burghezo-mosierimii de la Predeal, intra peste comisia de licitatii si dicta de la altitudinea nevestei de prim-ministru cine sa castige. O stire cu detalii transmisa de A.M. Press l-a determinat pe Stolojan sa-si ceara scuze si sa promita ca-si va tine sotia ""la 100 kilometri distanta de orice licitatie"". Nu stiu daca premierul de atunci s-a tinut de cuvant. Stiu insa ca familia Stolojan a ramas cu proprietati consistente la Predeal si are in stapanire un hotel.

Intrarea la liberali a omului de stanga Stolojan, cu toate ca parea cel putin o bizarerie, a trecut neobservata. Fostul sustinator al lui Ion Iliescu, confiscatorul valutei, omul cu viziuni scrasnite de stanga, devenea seful liberalilor. In
momentul de varf al campaniei prezidentiale, domnul Stolojan s-a imbolnavit. De nervi, de oboseala, de frica santajului pesedist.

Citeste si:

Domnul Stolojan a predat la cheie liderului PD Basescu misia presedintiei. I-a pus in brate pozitia de lider al dreptei. A fost cea mai urata tradare a liberalilor. Seful PNL s-a predat neconditionat sefului PD. Acum, domnul Stolojan s-a intors sa-si desavarseasca opera asasinarii partidului care l-a salvat de banuiala bolsevismului innascut. Trezit in al noualea ceas, Tariceanu n-a mai vrut sa demisioneze si a stopat dizolvarea PNL intr-un partid asa-zis popular, in care PD, metamorfozat peste noapte din stangaci in golgeter cu dreptul, era vioara intai. Misia domnului Stolojan este sa incropeasca un alt partid liberal din migratori, din muncitori in constructii bagati cu sila intr-o sala, din argati ai Palatului Cotroceni si sa-l serveasca la masa de seara de la Golden Blitz pe tava imparatului. Trag nadejde ca liberalii autentici nu-s imbecili, iar scenariul de la Cotroceni se va termina ca o mahmureala in zori cu greata multa dupa votca bauta.

Intrebat daca se va razgandi in legatura cu demisia de la Cotroceni (oricum a jucat destul tontoroiul politic pe un post fara atingere cu politica), domnul Stolojan a raspuns cu zambetul lui care rontaie pietre: ""Pe mine nu ma cheama Tariceanu"". Adica, vezi Doamne, domnul Stolojan nu se razgandeste niciodata. Ii reamintesc ca atunci cand si-a lasat partidul fara candidat prezidential, Theodor Stolojan a declarat ca se va retrage ""definitiv"" din viata politica. De-fi-ni-tiv!

Un amic, constatand identitatea initialelor domnilor Stolojan si Stoica, spunea ca cei doi se comporta ca niste generali SS. Fermi, indarjiti, slujind pana la moarte Führerul. Asa sa fie? Valeriu Stoica mi-a parut uneori un om de onoare.