Romania incepe sa-si faca simtita prezenta specifica in UE. Incepem sa-i obisnuim pe europeni cu traditia noastra de Dambovita, incarcata de amintirile Fanarului.
Dezbaterea despre nominalizarea comisarului european este normala. Si miza e foarte mare. Dar raspunsul romanesc este, cum ne-am obisnuit, nespecific. Sigur, presedintele Basescu are dreptate cand spune ca propunerea in cauza trebuie sa fie in concordanta cu echilibrul politic al scenei europene. Dar, s-a grabit Basescu sa adauge, noi n-ar trebui sa trimitem la Bruxelles una, ci doua propuneri. Adica respectand tehnica negocierilor pe posturi, pe baza de tintar, cea care a fost, de fapt, baza actului de guvernare. Caci despre asta a fost vorba, nu despre competente. O propunere trebuie sa vina de la PD, alta de la PNL, spune presedintele nostru, distribuitor in continuare de carti la nivelul Aliantei D.A. Asta e miza reala, sau calitatile pe care ar fi trebuit sa le nominalizeze domnul presedinte ca punct personal de vedere intr-o dezbatere in care cel care trebuie sa transeze este, macar formal, primul-ministru?
N-am nici un fel de indoiala ca vor fi desemnate sa candideze doua persoane competente pe linie de partid. La fel a fost si procesul care l-a adus pe scaunul ministerial pe actualmente suspendatul Atanasiu, nevorbitorul de limbi straine, considerat atunci de liberali drept persoana emblematica pentru onoarea si prestigiul Armatei Romane. Si uitati ce-a iesit... Sa admitem ca, de data asta, cei doi se vor bate in competente reale, nu numai in pile de partid. Dar, scuzati domnule presedinte, de ce trebuie sa decida cei de la Bruxelles? Nu este clar ca, oricare ar fi alegerea, dat fiind ca nominalizarea a avut la baza tintarul politic, cei care vor ramane cu buza umflata ii vor acuza pe cei de la Bruxelles ca au facut murdare jocuri partizane influentati de "ceilalti". Care "ceilalti"? Pai tocmai aceia cu care ne batem in Romania ca nu fac si nu dreg, aliatii nostri. Adica, in traditia Fanarului, cei mai de seama dusmani de vrem sa le rupem picioarele la anticipate... Nu cred ca tehnica pasarii cartofului fierbinte este, in acest caz, solutia cea mai potrivita, stiind ca nimic nu poate provoca o reactie mai negativa la Bruxelles decat incercarea de descarcare spre institutiile comunitare a conflictelor politice din spatiul intern.
Au fost oare duse negocieri pentru a sti care ar fi intentiile reale ale Comisiei Europene in ce priveste mandatul atribuit comisarului roman? Sau, asa cum a sugerat Barrosso, se merge pe ideea "nominalizati voi pe cineva, vom vedea apoi ce portofoliu cream pentru el"? Aparent perfect logica, solutia ultima se potriveste doar in cazul in care o tara ofera un "portofoliu" de politicieni cu larga experienta in treburi europene, ceea ce, din pacate, la noi nu e cazul. O desemnare facuta doar din perspectiva unui tintar politic risca sa trimita la Bruxelles fie un "yes-man", fie un "generalist" recomandat doar de sustinerea sa de partid.
Nu ma pot exprima asupra cauzei de partid a liberalilor care s-au plans la Bruxelles. In schimb, pot sa spun ca, din nou, tehnica noastra specifica, de Fanar, de a trece cartoful fierbinte in mana altora, straini de preferinta, si de a-i obliga astfel sa joace rapid in noroiul autohton, mi se pare proba unui comportament politic dezgustator. Nu pot intelege de ce, din nou, trebuie sa ne ducem sa plangem la Inalta Poarta si sa pupam papucul Sultanului, oricum l-ar chema, numai sa vina sa faca dreptate la noi acasa. Ca doar ne stie nevolnici si becisnici. Poate tocmai de-aia sa ne fi si pus...
Pai, daca lucrurile stau astfel, nici nu stiu sarmanii europeni ce-i asteapta. Caci, de la tribuna Parlamentului European, poate repede se va face auzita vocea unui alt liberal, tanarul Boureanu spre exemplu, care sa-l faca din nou "ticalos" pe fostul sau sef si sa anunte, cine stie, ca noii liberali sunt mai buni decat cei vechi. Mai ales ca si unii, si altii, vor fi legitimati moral prin alianta lor cu partidul domnului Dan Voiculescu, cel care va da o noua stralucire si maximum de credibilitate politica actiunii europene si internationale a liberalilor. Atunci sa vezi scandaluri si denunturi! Atunci "Felix" va deveni o borna de neocolit pe care-l vor amusina cu mult interes dulaii de paza ai democratiei adunati la Bruxelles...
O, daca vor cartofi fierbinti, nu au europenii palme sa cuprinda atatia cati le putem noi livra doar intr-o prima transa. Mai vreti exemple? Va promit unul de tot hazul, de rasu'-plansu, in editorialul urmator.