Probabil ca mass-media isi are rolul ei in teama insinuata in suflet atunci cand vorbim despre Orientul Mijlociu. Calator pe ""Drumul Matasii"", am descoperit Siria, tara in care limba lui Iisus, aramaica, se mai vorbeste inca, iar oamenii de rand nu poarta pe umeri lansatoare de rachete, ci problemele de zi cu zi ale vietii.

Zilele trecute am plecat spre necunoscut, in tara care a daruit lumii primul alfabet. Si ce daca, veti spune, daca acum, in anii 2000, puterea de la Damasc e catalogata drept ""sustinatoare a terorismului""? Curiozitatea m-a manat spre aceasta tara despre care imi inchipuiam, din descrieri si din putinele contacte cu ceea ce reprezinta realitatea siriana, drept un stat socialist, cu o populatie supravegheata intens, cu o presa de fatada, cu strazi cenusii, marcate de viata limitata de restrictii. Imi imaginam un univers similar cu societatea construita de Ceausescu in Romania. Citisem de cateva ori Syria Times, un cotidian in limba engleza cu texte previzibile. Nu aveai parte decat de cuvinte de lauda pentru conducatorii tarii, ""raul"" fiind reprezentant de Israel, ""ocupantul"" de serviciu. Pata de culoare o reprezentau articolele referitoare la cultura si istorie. De acolo, poate, am ramas cu dorinta de a ajunge pe acele taramuri care au cunoscut atata agitatie.

OFERTA DE BAZAR. N-ai cum scapa
de vraja cumparaturilor la Damasc