Traim zi de zi cu ziare si e-mail-uri, televiziuni, faxuri si telefoane, parca uitand ca ar mai fi si alte lucruri de facut/spus/gandit/meditat si, de ce nu?, citit, pe aceasta lume. In aceasta viata. Mai avem timp si stare pentru lecturi? Sau pentru spectacole-concerte-expozitii, iesit-la-aer-liber, nu neaparat pentru un "gratarel", asa, mai tra-la-la, chiar degeaba, visand la "ostroavele antile" si urmarind fascinantul zbor al pescarusilor din Bucuresti. Nu e minunat ca au aparut si acolo unde erau doar ciori si vrabii? Despre ce era vorba? Despre cateva carti aparute recent in colectia "Raftul Denisei". O buna serie de proza straina, girata de o poeta-editoare cu vechi stagii prin literatura lumii si adusa in straie romanesti de excelenti traducatori. Anais Nin este un nume faimos in lumea literara internationala. Nu de azi, de ieri. Intins pe multe decenii ce incaleca cel de-al doilea razboi mondial, el da masura unei existente. A unui destin uman: o scriitoare. Proza ei confesiva este insa mult mai valoroasa decat productia ei literara, cumva artificiala, ambitioasa, pretios - pretentioasa, fara nerv. In schimb jurnalul i-a iesit. Aici si-a dat masura/justificarea intregii ei existente. O proza spontana, cruda cu ea insasi si cei din jur, cu un acut simt al observatiei, al portretelor, al variatelor psihologii. Toata - multa! - lumea pe care a cunoscut-o, din tinerete si pana la senectute transpare in jurnalul ei. "Notele ei informative" zilnice se aduna intr-un exceptional "dosar". La "Humanitas" au aparut doua secvente masive, volumele "Incest" si "Foc", din varianta necenzurata a carei publicare a inceput in 1986 sub genericul "Jurnalul dragostei". Prefata lui Rupert Pole si notele lui Gunther Stuhlman, ambele excelente, dau greutate traducerii Luanei Schidu. Sunt "felii de viata" din prima parte a vietii naratoarei. Merita sa fie citite cu multa atentie, nu doar pentru observatiile ei de mare finete, dar si pentru cruzimea cu care-si autoanalizeaza propria sexualitate. Debordanta, sa recunoastem, nu gasim la tot pasul atata frenezie sentimental-erotica pusa sub lupa analizei. Decupam si excelente portrete ale unor mari personalitati, precum scriitorul Henry Miller, la fel de viril si nabadaios, ca si Anais Nin, fiindu-i mai mult decat un simplu partener erotic. Excesul de sexualitate si din prozele lui a facut ca numele lui Miller sa nu prea circule prin pudicele tari ale lagarului sovietic. Abia azi, la editura "EST" avem Henry Miller din belsug. Cand "s-a dat drumul" la sexualitate si putem aprecia si acest tip de proza.
John Fante este un autor american necunoscut in Romania. "Intreaba praful"- ruleaza si pe ecranele bucurestene, un film 2006, in regia lui Robert Towne, cu Salma Hayek si Colin Farrel - a fost scris in 1938, publicat in 1939 si merita cu prisosinta sa fie citit in 2006. Un roman existentialist, avand ca protagonist un june razvratit - neadaptat, care vrea sa ajunga scriitor. Vrea sa traiasca, asa cum vrea el. Refuzand, cumva lucrul comun, ipocrizia si minciunile "establishment-ului". Va reusi, chiar daca pretul platit este cel al nefericirii. Romanul este bine construit si l-am parcurs cu reale satisfactii. Nu doar estetice. Este victoria unui "looser", este o provocare a refuzului in fata mediocritatii oferite de societatea de consum. Cum se intampla si cu naratorul din "Adio, Berlin", dornic de altceva, de o alternativa existentiala. Berlinul este pentru eroul lui Christopher Isherwood - in mare parte o carte cu incizii autobiografice - ceea ce a fost Los Angeles pentru Bondini - John Fante: un colac de salvare. Schimband ce e de schimbat, si dupa "Adio, Berlin", s-a tras un film care a facut cariera, "Cabaret", cu numeroase premii Oscar in palmares, in regia lui Bob Fosse si cu Liza Minelli ca protagonista. Romanul este mai putin spectaculos decat filmul. Un Berlin interbelic ce atrage artisti si politicieni, o radiografie a ascensiunii nazismului, vazuta din interiorul societatii germane. Marcata de tulburari sociale, politice si ideologice. Isherwood are o buna cota internationala, din pacate abia acum ajung cartile lui la noi. Englez la origine, cu lungi stagii de sedere in Europa si SUA, afisand deschis in urmatoarele carti, propria homosexualitate si problematica ei, el se dovedeste si un bun "story-teller". Un povestitor fin, de buna scoala anglo-saxona, cu un acut simt al observatiei si detaliilor. Isherwood, ca si Anais Nin si John Fante, ramane un autor care merita descoperit si frecventat de catre publicul roman.