Ca a fost sau nu a fost vorba de o bomba atomica, in cazul experimentului anuntat luni, de nord-coreeni, drept test nuclear subteran, nu se poate preciza, atat timp cat expertii marilor puteri evita sa se pronunte explicit in acest sens. Dar a fost, cu siguranta, o bomba politica, fabricata in Coreea de Nord cu tehnologie mixta ruso-chineza, utilizand drept combustibil grandomania binecunoscuta a liderului de la Phenian, Kim Jong-il. Personalitate stranie, Kim Jong-il, fiul lui Kim Ir-sen, cel care a intemeiat prima dinastie comunista din lume si care a ramas, pentru poporul sau, un fel de Dumnezeu pe pamant, incearca, din rasputeri sa se ridice la nivelul "maretului"sau parinte. In cele mai multe cazuri, este, din cate a dovedit experienta, extrem de greu sa traiesti in umbra unui tata celebru, cu senzatia permanenta de neimplinire, cu teama de a-i dezamagi pe cei care asteapta mai mult de la tine. Exista in acest sens, la indemana, suficiente exemple printre sefi de stat, actori, scriitori sau sportivi. (Doar George W.Bush pare sa se simta foarte bine in pielea de presedinte, pe care, trebuie sa recunoastem, tatal sau a purtat-o cu mult mai multa eleganta.)
Psihiatrul Jerrold M. Post unul dintre numerosii experti fascinati de personajul Kim junior a apreciat ca liderul de la Phenian sufera de "narcisism malign", ceea ce il face interesat exclusiv de propria persoana. De fapt, doar asa s-ar putea gasi vreo explicatie pentru lejeritatea cu care dictatorul de la Phenian si-a angrenat tara in uriasele sacrificii materiale pe care le-a presupus achizitionarea documentatiei si tehnologiei necesare obtinerii unei arme nucleare (de la pakistanezi, care azi, evident, nu mai recunosc nimic), apoi fabricarea concreta a acesteia - daca, intr-adevar, a fost obtinuta si daca, intr-adevar, a fost vorba de un test nuclear. Exact o bomba atomica ii trebuia lui Kim cel mic. Pe cine sa sperie Coreea de Nord? Pe cine sa atace Coreea de Nord? Chiar daca detine bomba atomica, nu dispune de tehnologie si de bani pentru a o fabrica la dimensiuni destul de reduse, incat sa poata fi lansata cu ajutorul rachetelor. Ca sa nu mai amintim cum s-au facut de ras rachetele lor la inceputul lui iulie, cand, in cadrul atat de mediatizatului si criticatului experiment, s-au prabusit in mare, imediat dupa lansare, omorand, cel mult, cativa pesti. De cine sa se apere Coreea de Nord, cine s-o atace, cine s-o revendice, cand n-are resurse naturale, n-are ce vinde, n-are ce cumpara, n-are nici macar ce manca. Peste 23 de milioane de nord-coreeni sufera de foame animati de idealurile comuniste si de marile realizari pe care le tot infaptuieste zi de zi regimul lui Kim Jong-il. In scolile nord-coreene, copiii, care isi incep ziua cu un catren inchinat Marelui Conducator si cu intonarea imnului de stat, mananca la pranz cate o turtita de iarba, prin grija partidului.
Dar lui Kim Jong-il i-a trebuit bomba atomica, pentru ca el este suferind de "narcisism malign". Tocmai pe acest narcisism au mizat Moscova si Beijingul, cand atras Phenianul in conspiratia acestei spectaculoase farse la nivel mondial. Astfel, tandemul ruso-chinez a reusit sa canalizeze oprobiul Consiliului de Securitate al ONU si in special al Statelor Unite, spre Coreea de Nord, reusind sa evite - fara a face uz de veto - sanctiuni prea dure impotriva Iranului, unde atat Rusia cat si China au interese economice majore. Si, mai ales, au reusit sa elimine, cel putin deocamdata, fara a mai face eforturi la masa negocierilor, riscul vreunei portite intredeschise pentru o interventie in forta impotriva regimului de la Teheran.
Cat despre sanctiunile aplicabile Coreei de Nord, la o lectura mai atenta a propunerii americane se poate constata ca ea nu prejudiciaza foarte mult situatia si asa de neinvidiat a acestei tari, doar ca textul prezinta aceste masuri punitive de ordin financiar si referitoare la importul de armament defalcate si intr-o exprimare pompoasa, de natura sa impresioneze. Propunerea, care ar urma sa se concretizeze intr-o rezolutie ce ar trebui votata in consiliul de Securitate al ONU zilele acestea, condamna testul pe care Coreea de Nord "a pretins" ca l-a efectuat la 9 octombrie. S-a ajuns, deci la termenul "pretins". Pentru ca, pusi in fata situatiei de a nu putea sanctiona Phenianul atat de dur cum s-ar impune in cazul unui test nuclear periculos, membrii permanenti ai Consiliului de Securitate au preferat sa procedeze precum in bancul (pentru adulti) cu gaina care, urmarita de cocos, a preferat sa se impiedice. SUA au lansat ideea ca s-ar putea sa nu fi fost vorba de un test nuclear, promitand, initial, ca se vor pronunta in acest sens, in termen de doua zile si anuntand, apoi, cu regret, ca s-ar putea sa nu aflam adevarul niciodata. Ceilalti membri ai Consiliului de Securitate s-au raliat bucurosi acestei pozitii, fiind, de departe, cea mai comoda. Phenianul, insa, foarte suparat ca nu i se recunoaste bomba, marea realizare a regimului comunist si a poporului nord-coreean, sub conducerea lui Kim Jong-il, ameninta ca e gata sa treaca la "contramasuri".