La inceputul acestei saptamani, la Sofia, a avut loc un seminar international organizat de OLAF unde am fost prezent in calitate de corespondent european al ziarului Ziua, dar si de reprezentant al Federatiei Internationale a Jurnalistilor. In numele FIJ, am salutat cea mai recenta initiativa a vicepresedintelui Comisiei Europene, comisarul european Sim Kallas, care a decis crearea unui portal de prezentare a tuturor proiectelor pentru care se aloca fonduri comunitare.
Este vorba despre un adevarat eveniment care marcheaza o schimbare foarte importanta in mentalitatea si obiceiurile institutiilor europene acuzate de nenumarate ori de a fi complet opace intr-un domeniu unde se vehiculeaza foarte multi bani si unde, fireste, interesele sunt pe masura. Intr-atat de mari incat, in ciuda jocului democratic afisat pentru marele public, atunci cand a fost vorba sa se ia o decizie privind dezvaluirea publica a beneficiarilor subventiilor agricole, spre exemplu, reprezentantii Irlandei, Greciei, Austriei si Poloniei s-au opus acestui exercitiu de transparenta.
Dar decizia finala a fost aceasta si sa speram ca ea va fi dusa pana la capat. Ce inseamna asta? Efectele se vor simti in primul rand la nivel national, caci opinia publica va putea fi informata inca din faza initiala asupra proiectelor finantate din bani comunitari, ceea ce nu s-a intamplat pana acum din diverse motive, unele tinand de jocuri politice, altele de numele beneficiarilor, unele dintre acestea fiind pe cat de ilustre, pe atat de neasteptate. Exemplul cel mai des evocat fiind, in cazul subventiilor agricole, cel al membrilor familiei regale britanice...
In cazul Romaniei, lucrurile sunt si mai interesante. In primul rand, o precizare de natura tehnica. Fondurile europene, dupa ce au fost alocate la modul general unei tari, urmare a deciziei Comisiei Europene, sunt defalcate pe proiecte considerate prioritare pentru care se organizeaza licitatii publice. Din acest moment insa, procedurile sunt diferite in functie de pozitia tarii de destinate in raport cu UE. Pentru tari terte, licitatiile si urmarirea proiectelor, precum si rapoartele privind calitatea executiei, sunt in sarcina exclusiva a specialistilor Comisiei Europene. Pentru tarile candidate, procedurile sunt vizate in comun de Comisie (reprezentata de Delegatia sa in tara respectiva) si de organismele nationale de control specializate. Pentru tarile membre (deci si pentru noi incepand cu luna ianuarie 2007), tot sistemul de atribuire si control este exclusiv national. Sigur, UE dispune de organisme supranationale de control care efectueaza o analiza generala a situatiei pe fiecare tara (Curtea Europeana de Conturi) sau demareaza o ancheta administrativa (OLAF, in cazul suspiciunii manifeste de frauda).
Daca exercitiul de transparenta va fi urmat de autoritatile romane (cu toate ca sunt profund sceptic ca asa se va intampla, atat la noi, cat si in multe alte state membre), finalitatea ultima ar fi, in primul rand, ca proiectele sa fie publicate cu mult inainte de organizarea licitatiilor, astfel incat sa poata fi cunoscute nu numai cercului restrans de "beneficiari avizati" care, de regula, se inscriu deja castigatori in licitatii. In al doilea rand, si aici sunt si mai sceptic, ar trebui ca autoritatea nationala in sarcina careia va cadea proiectul in cauza sa explice public ratiunea pentru care a fost desemnat un castigator. Ar fi absurd sa cerem asta pentru proiectele "mici", din categoria pana in 50.000 de euro. Interesante, chiar fascinante ar fi insa explicatiile pentru care firma X a castigat un contract pentru o autostrada, pentru refacerea unei retele urbane de apa etc.
Apoi, chiar daca par total naiv, s-ar putea imagina chiar si scenariul in care autoritatile competente sa organizeze audituri intermediare pentru marile proiecte, iar rezultatele acestora sa fie comunicate in prezenta presei.
Sigur ca asta pare sa fie un scenariu de film SF, dar, tehnic vorbind, macar pe hartie, cam asta este spiritul proiectului european demarat acum trei zile. Intrebarea mea a fost daca organismele care dau banii pentru aceste proiecte enorme ce urmeaza a fi demarate in noile tari membre sunt constiente ca, in acelasi timp, trebuie sa ajute si ziaristii de investigatie din tarile respective sa poata intelege mecanismele foarte complicate prin care se dau acesti bani si procedurile, la fel de sofisticate, prin care se fraudeaza fondurile comunitare.
Raspunsul, spre satisfactia mea, a fost extrem de pozitiv: tineri ziaristi de investigatie din Romania vor putea sa urmeze, chiar la OLAF, cursuri de pregatire ultra-specializata si minutioasa, predate de reprezentanti ai diferitelor servicii ale acestei institutii, fosti magistrati, ofiteri de investigatii, specialisti in analiza fluxurilor de informatii financiare, in analiza surselor deschise etc. Este un exercitiu de transparenta pe care OLAF l-a acceptat pentru prima oara pentru ziaristi romani de la ZIUA si REALITATEA MEDIA. Si acesta este un semnal foarte interesant in sensul recunoasterii calitatii profesionale a colegilor nostri, dar si un semnal ca se ia in serios, macar de catre ei, rolul de "caine de paza" al democratiei pe care presa ar trebui sa-l aiba intr-o tara normala.