La inceputul acestei saptamani, au avut loc, la Bruxelles, doua evenimente importante pentru traseul romanesc in Uniunea Europeana. Cel dintai este legat de ultima intalnire a Grupului parlamentar mixt Uniunea Europeana-Romania. Spun ultima, deoarece odata cu luarea deciziei de intrare a Romaniei in Uniunea Europeana si cu elaborarea Raportului de tara care stabileste prioritatile pentru perioada urmatoare, aceasta comisie isi incheie activitatea inceputa acum sase ani. Cel de-al doilea eveniment este legat de intalnirea Comitetului Mixt al Parlamentului European si al Parlamentelor Nationale pe tema rolului comisiilor de buget-finante din parlamentele nationale, cu privire la controlul cheltuirii fondurilor comunitare. La aceasta intalnire au participat reprezentanti ai Comisiei Europene, membrii Comisiei de control bugetar a Parlamentului European si sefii comisiilor de specialitate din Parlamentele Nationale.
Daca in legatura cu prima intalnire evocata, cel mai important lucru este ca e ultima, in legatura cu cea de-a doua, cel mai important lucru este ca e prima. Anume ca pentru prima oara Parlamentul European isi pune problema riscului de a ramane un organism suspendat, fara legatura reala cu statele membre, si, in consecinta, doreste o colaborare mai stransa cu Parlamentele Nationale.
Tema controlului fundurilor europene, structurale si de coeziune, este deosebit de acuta in conditiile in care 80% din bugetul comunitar (buget care, ca ordin de marime, e cam cat PIB-ul Romaniei) este destinat statelor membre. Din acesta o mare parte (in unii ani, chiar 50%) este alocat politicii agricole comunitare.
Uniunea Europeana dispune de o Curte Europeana a Auditorilor care face aceasta verificare in plan european. Cum insa, invocand suveranitatea nationala, statele membre nu au permis acestei Curti Europene de Conturi sa efectueze controlul asupra modului in care fiecare stat membru isi utilizeaza fondurile, ci doar in plan sectorial, functie de unul sau altul dintre programele europene, inseamna ca exista doua paliere de control. Pe de o parte, institutiile europene, pe programe sectoriale. Pe de alta parte, Curtile de Conturi ale statelor membre, aflate sub controlul Parlamentelor nationale, pe fondurile europene, in ansamblul lor. Ceea ce presupune doua tipuri de control, cu metodologii diferite si, probabil cu rezultate diferite.
In Romania controlul fondurilor comunitare este o tema de mare actualitate. In noua viziune privind Curtea de Conturi a Romaniei se creeaza un departament special pentru controlul cheltuirii fondurilor europene, condus de unul dintre vicepresedintii Curtii. Corpul controlorilor fondurilor europene este asadar distinct si salarizarea acestor controlori este net superioara celorlalti (un plus de 75% la salariu), avand in vedere si complexitatea muncii lor. Daca in legatura cu modul de cheltuire, responsabilitatea controlului apartine Curtii de Conturi, in ce priveste modul de alocare, responsabilitatea controlului apartine Ministerului Finantelor Publice, care isi infiinteaza un corp special de functionari care sa evalueze modul in care se realizeaza licitatiile si achizitiile din fonduri europene. Se poate spune, in acest sens, ca va exista atat un control ex ante cat si un control ex post.
Controlul fondurilor europene devine, in contextul sumelor uriase care ar putea reveni Romaniei, extrem de important. Orice defectiune in sistemul de finantare ne poate costa o reducere cu pana la 25% a fondurilor alocate.
Sistemul trebuie sa intre rapid in functiune. Lui trebuie sa i se adauge infiintarea agentiilor de plati (la marimea tarii noastre e nevoie de doua astfel de agentii). Pentru a vedea cat este de dificila derularea acestor fonduri pentru o tara de marimea si cu structura economiei noastre, e suficient sa mentionam ca din cei 9,5 milioane de fermieri ai Uniunii Europene, 1,5 milioane traiesc in Romania. In ce priveste agricultura, se pune la punct un sistem integrat de administrare si control, care ar trebui sa aiba si corespondentul sau romanesc.
Ceea ce inseamna ca in legatura cu fondurile europene nu vom avea numai problema de a le absorbi, ci si pe aceea a controlului legalitatii. Si poate ca acest exercitiu impus de aderarea la Uniunea Europeana ne va ajuta si in sporirea controlului fondurilor din bugetul propriu.