Este timpul sa se puna capat fictiunii conform careia "dictatura legii" regimului lui Vladimir Putin a transformat Rusia post comunista intr-o tara mai putin anarhica. Asasinarea Annei Politkovskaia, unul dintre cei mai buni si cei mai curajosi jurnalisti, o femeie care a indraznit sa demaste crimele brutale comise de trupele ruse in Cecenia, reprezinta dovada finala a faptului ca presedintele Putin nu a facut nimic iesit din comun fata de tiparele dictaturii clasice. Acest lucru trebuie recunoscut, in sfarsit, de intreaga lume, in mod special de Europa. Ministerul de Externe german pregateste o linie de actiune privind relatiile ruso-germane care va sublinia ca apatia fata de anarhia lui Putin este in interesul national al celor mai puternice state membre ale Uniunii Europene. Dar aceasta apatie nu mai aduce nimic bun in momentul in care il incurajeaza pe Putin sa-si urmeze strategiile nelegiuite in arena internationala, ca in cazul campaniei recente de strangulare a economiei Georgiei. Uciderea Annei Politkovskaia a provocat o serie de sentimente bizare de deja vu: exact ca pe vremea KGB-ului, oamenii au ajuns sa dipara pur si simplu si in Rusia lui Putin. Politkovskaia este cea de-a treia persoana asasinata, din ratiuni politice, in ultimele trei saptamani. Enver Ziganshin, inginerul sef al BP Rusia, a fost impuscat mortal la 30 septembrie. Andrei Kozlov, adjunctul guvernatorului bancii centrale a Rusiei, care a condus o campanie impotriva fraudei financiare, a fost asasinat la 14 septembrie. Faptul ca procurorul Rusiei, generalul Yuri Chaika, a preluat ancheta privind uciderea ziaristei, asa cum a facut si in cazul uciderii lui Kozlov, nu confera prea multa speranta. Pentru ca implicarea unor oficiali de prim rang ai Guvernului reprezinta aproape o garantie ca asasinii nu vor fi niciodata gasiti.
Moartea Annei Politkovskaia este ceva de rau augur cand te gandesti ca ea a fost un critic acerb al presedintelui rus. In articolele scrise de ea intr-unul din putinele ziare independente de la Moscova, Novaya Gazeta, si in cartile sale "Rusia lui Putin: Viata intr-o democratie esuata" si "Un razboi murdar: Un reporter rus in Cecenia", Poltikovskaia vorbeste despre disparitia libertatilor, lucru care poarta semnatura caracteristica a presedintiei lui Putin. Asa cum arata exilul fostilor magnati ai media, Boris Berezovski si Vladimir Gusinsky si incarcerarea magnatului petrolului, Mikhail Hodorkovski, dusmanii lui Putin trebuie sa se astepte la trei lucruri: exilarea, puscaria sau cimitirul.
Nu acuz Guvernul lui Putin de faptul ca ar fi comandat asasinarea ziaristei. De fapt, ca jurnalist de investigatii ea a infuriat numerosi oameni din preajma lui Putin, si nu mai putin pe actualul premier cecen, Ramzan Kadyrov, pe care l-a acuzat ca practica politica rapirilor pentru rascumparari. Chiar daca asociatii lui Putin nu ar avea nimic de a face cu impuscarea ziaristei intr-un lift din blocul in care locuia aceasta, in centrul Moscovei, dispretul lui fata de lege a creat climatul comiterii acestei crime. Precum asasinarea Arhiepiscopului Thomas Beckett in catedrala sa din Canterburry, cu multe secole in urma, crima a fost savarsita cu ferma convingere ca ea va fi pe placul regelui. Avand in vedere ceea ce reprezenta Politkovskaia - responsabilitatea care revine unei prese democratice de a aduce in discutie Kremlinul si politicile sale - Guvernul ar fi trebuit sa se asigure ca nu i se va intampla ceva rau. In ultimii sase ani, Rusia lui Putin a pierdut deja 12 reputati jurnalisti in conditii similare. Nici una din aceste crime nu a fost rezolvata, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca "dictatura legii" instituita de Putin nu ar fi nimic mai mult decat o strategie de PR.
Cei sase ani care au trecut de la instalarea lui Putin la Kremlin au fost dominati de semnale profund contradictorii. Pe de-o parte, lumea vede un lider tanar si educat, care promite modernizarea Rusiei, in special atunci cand vine vorba de alinierea practicilor judiciare la normele internationale. Pe de alta parte, presedintele prefera sa pastreze tacerea atunci cand fostii sai colegi din FSB (fostul KGB) nu asigura securitatea persoanelor si lanseaza operatiuni de spionaj la adresa jurnalistilor, oamenilor de stiinta si activistilor de mediu. (...)
Asa-zisa influenta civilizatoare a calitatii de partener al Occidentului - prin prezidarea summit-ului G8 de la Sankt Petersburg, de exemplu - pare sa se fi irosit pe clubul de la Kremlin al lui Putin. O data in plus, contactul cu valorile Vestului a ridicat un nou stat potemkinist; Rusia prezinta legi si institutii democratice de fatada, in spatele carora arbitrarul este la el acasa.
Pericolul care ameninta restul lumii este ca nelegiuirea lui Putin sa fie exportata. In apropiere de granitele rusesti se dezvolta o diplomatie a criminalitatii. A se vedea incercarea lui Putin de a falsifica ultimul scrutin prezidential in Ucraina si acuzatiile penale aduse liderului Opozitiei, Iulia Timosenko. A se vedea regiunile separatiste din Moldova si Georgia, care exista numai datorita sprijinului oferit de Kremlin. A se vedea tentativele de santajare a vecinilor Rusiei, facand uz de "moneda" energetica.
Orice politist stie ca atunci cand ignori comportamentul crimal, criminalii devin mai indrazneti. A venit timpul ca lumea sa il cunoasca pe Putin asa cum este: un om care duce Rusia din nou in obscuritate. Asadar lumea trebuie sa aiba in vedere maxima potrivit careia tacerea inseamna consimtamant si sa intrebe daca este intelept sa consimta tacit la consolidarea, de catre Putin, a unei puteri energetice nelegiuite.
Nina Khrushcheva preda relatii internationale la New School University.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org