Aflata pentru prima data intr-un turneu in Romania, compania de teatru de marionete traditionale siciliene "Opera dei pupi Turi Grasso di Acireale", este gazduita intre 10 si 12 octombrie de Teatrul "Bulandra" din Bucuresti, urmand ca pe 14 octombrie sa se afle la Cluj.
Cu sprijinul Institutului italian de cultura "Vito Grasso" din Bucuresti si al Cefin Romania, sub patronajul Ambasadei Italiei la Bucuresti, timp de trei zile, la sala Izvor a teatrului "Bulandra" poate fi urmarit spectacolul "Infrangerea de le Roncevaux", montare inspirata din poemul cavaleresc "Cantecul lui Roland" si din traditia orala a cantaretilor populari sicilieni.
La Acireale, in orasul de unde vine maestrul marionetist Turi Grasso, spectacolele de marionete au o traditie de peste 150 de ani care s-a transmis din generatie in generatie. Intre joc si joaca, intre poveste cu papusi si spectacol care trimite la supramarioneta lui Craig, montarea companiei siciliene, este o forma de meditatie asupra artei teatrului. Pentru acest tip de spectacol este nevoie ca mai multe "personalitati" artistice sa se puna in acord si sa se completeze: maestrul papusar, cel care de obicei isi si creeaza papusa si care o manuieste pe scena, actorul care ii "imprumuta" vocea si nu in ultimul rand marioneta, a carei personalitate se contureaza puternic si independent. Fara emotii afisate, fara trairi personale, marioneta este "actorul" perfect, un alt fel de masca in spatele careia se ascund o voce si o poveste. Si e straniu tocmai faptul ca in plina perioada a teatrului experimental o traditie de 150 de ani capata accente de experiment teatral. Reproducand o scena italiana in miniatura, cu decoruri brutal colorate, Turi Grasso trimite la reprezentatiile din pietele de altadata si se joaca de-a rasu'-plansu' cu istoria infrangerii de la Roncevaux. Nimic dramatic in scenele de razboi, nimic tragic in cele in care scena se umple de morti. O sala intreaga plina de copii care aplauda si rad cu pofta in timpul duelurilor pe viata si pe moarte. Istoria trista a lui Roland, nepotul lui Carol cel Mare, este revalorizata si, fara sa fie golita de sensuri, e transformata in poveste.
Maiestria actorilor-papusari este desavarsita. Fiecare miscare a marionetei este bine controlata, fiecare gest rezoneaza perfect cu vorba. Papusa devine o entitate spirituala, un exponent al categoriei umanului, fara sa poata fi vreo clipa confundabila cu omul. Brechtianul efect de distantare functioneaza in teatrul de Marionete Siciliene unde se folosesc papusi care cantaresc intre 15 si 20 de kg, si au inaltimea de aproximativ un metru. Intre metateatru si teatru pentru copii, montarea lui Turi Grassi se bazeaza in primul rand pe mestesug. Mestesugul de a crea papusa si apoi acela de a o manui.
Tentat de cunoasterea existentei ascunse a papusilor, Grassi a cautat si solutii scenice noi in ultimul sau spectacol in care apar atat personaje reale, cat si marionete intitulat "Viata papusilor".
Astazi, la 72 de ani, dintre care aproape saizeci de lucru cu papusile, ani in care a construit 200 de marionete de teatru si materialele de scena necesare, dupa ce in 1992, pe cheltuiala proprie, a creat un teatru-muzeu, piesa de patrimoniu cultural-istoric pentru orasul Acireale din provincia Catania, artistul Turi Grasso isi doreste ca interesul manifestat in acesti ani de catre diverse institutii culturale (UNESCO a recunoscut marionetele siciliene drept patrimoniu al umanitatii) sa poata contribui la pastrarea traditiei Teatrului de Marionete Siciliene.