Demisia lui Ilfoveanu

Pictorul Sorin Ilfoveanu, demisionat din functia de rector al Universitatii Nationale de Arta Bucuresti, este, iata, laureatul premiului special al juriului Uniunii Artistilor Plastici pe anul 2005. Doua evenimente. Fara legatura intre ele. O legatura ar putea fi, totusi, urmatoarea: decizia de a demisiona din functia de rector al UNAB merita un premiu si ea, unul pentru atitudine civica de o importanta majora. Caci Sorin Ilfoveanu si-a prezentat demisia pentru a protesta in contra celei mai catastrofale reguli aplicate de Ministerul Invatamantului in scolile superioare de arta, muzica, teatru, film ori arte plastice.
Nu e de ajuns ca liceele noastre produc catastrofe umane cum nici pe timpul Elenei Ceausescu nu se intampla, ci iata ca birocratii din Ministerul Invatamantului pregatesc lovitura mortala impotriva calitatii studiilor din invatamantul artistic universitar. Potrivit capetelor lor patrate si bagate adanc in nisipul reglementarilor europene - eurostruti care altadata ar fi fost sovietocamile cu cocoasa in locul creierului -, un profesor de pictura nu poate fi acreditat ca atare, ca profesor, daca nu scrie un doctorat teoretic. La fel, nici profesorul de vioara nu poate functiona ca atare fara sa fi trecut un doctorat teoretic. Nici actorul cutare nu mai poate fi profesor universitar de arta dramatica daca n-a elaborat un tom de elucubratii teoretice despre meseria sa.
Impotriva acestor aberatii care vor duce la golirea invatamantului superior artistic de cadre didactice apte sa predea maiestrie practica si vor aduce in scoli tot felul de papagali cu pregatire teoretica, dar fara talent artistic real, Sorin Ilfoveanu a decis sa-si sacrifice functia de rector al UNAB. Gestul sau ar fi trebuit sa fie urmat de o dezbatere de presa care sa atraga atentia sindicatelor din invatamant ca rolul lor nu e indeplinit numai prin cereri salariale, ci mai ales atunci cand ele ar sti sa vegheze la prezervarea calitatii scolilor. Din pacate n-a fost asa. Traim in continuare in Romania, acolo unde elita a fost intotdeauna oportunista, supusa modelor si neinstare sa gandeasca si dincolo de litera unor reglementari cazute de la Inalta Poarta.
Toata vara acestui an, cele mai bune reviste culturale au dezbatut problema standardelor universitare si modalitatile prin care aceste standarde ar putea fi adaptate la situatii exceptionale (pictura, sculptura, vioara, sport etc.). Ministerul Invatamantului n-a auzit nimic. Birocratii de acolo continua sa creada ca pot compara merele cu perele. Ei cred ca un profesor de fizica si un profesor de pictura sunt tot o apa si tot un pamant. Nu vad ca "doctoratul" unui pictor-profesor ar putea fi chiar opera sa artistica. Nu. Ei cer pictorului-profesor sa scrie tratate teoretice.
Cei mai multi profesori de maiestrie si-au incropit lucrari de doctorat. Le-au fost omologate. Nu asta ar fi scandalul: ca nu ar putea scrie astfel de lucrari. Chiar Sorin Ilfoveanu ii biciuia pe cei de la UNAB sa-si finalizeze lucrarile. Scandalul sta in falsificarea unei traditii. Cine i-a cerut lui Corneliu Baba sa fie doctor in pictura? Nu era de ajuns ca era un mare pictor? S-a dus Brancusi la Rodin pentru ca isi luase acesta un doctorat in sculptura cu nota zece? O imensa traditie artistica este pe cale sa fie distrusa de gandirea birocratica a eurofunctionarilor din UERSS. Bine zicea Bukovski! "Nu veti intra in UE, ci in UERSS". Iar ai nostri, mai catolici ca Papa, ca de obicei, nici sa-i pici cu ceara n-ar gandi ei si cu capul lor. "Hai, dom'le, dati-va doctoratele. Nu vedeti ca e o simpla formalitate? Asa ne cere Europa."
Formalitate? Aiurea. In biologie? In fizica? Esti nimeni fara doctorat. Dar la pian, la vioara, la pictura... Aici esti nimeni fara maiestrie.
Pe vremuri era marxism-leninismul. Erai nimeni fara el ori impotriva lui. Acum au fost inventate standardele. Si lipsa de discernamant: "Asa ne cere Europa". Care Europa? Aceea unde marii pictori nu mai sunt de sute de ani si marii profesori de pictura?

---

Despre autor: