Rasu'-plansu' lui Basescu

Dupa senzationala miscare, pe deplin reusita, cu desemnarea lui Maior la sefia SRI, iata ca Traian Basescu este silit sa inregistreze o grea lovitura. Pana una alta, neinceperea urmaririi penale impotriva lui Alexandru Atanasiu l-a lasat descoperit pe seful statului. Daca el va fi silit sa-si revoce propria dispozitie de suspendare a ministrului liberal, daca nu va gasi foarte repede o solutie de iesire din impas care sa insemne eliminarea lui Atanasiu, atunci recenta victorie a lui Basescu este anulata de si mai recentul esec.
O analiza corecta a celor doua evenimente la care m-am referit, numirea sefilor serviciilor secrete si suspendarea lui Atanasiu, nu poate fi facuta decat in oglinda. Chiar daca natura acestora este diferita, exista o serie de elemente comune. In ambele situatii, o importanta componenta a deciziilor prezidentiale este legata, in mod direct, de raporturile de putere cu PNL. Un partid care - nu voi insista acum in a explica din nou de ce - se afla in pozitii divergente cu presedintele. Mai mult chiar, conflictul a ajuns sa fie ireconciliabil. In acest moment, PNL este privit de catre Basescu ca principalul sau adversar politic. O alta trasatura comuna a operatiei legate de sefia serviciilor secrete si portofoliul Ministerului Apararii este ca si intr-un caz si in celalalt, in mod necesar, Basescu a trebuit sa demonstreze ca este un "presedinte jucator". Ca are initiativa. Ca decizia e in mana sa si nu in alta parte. Era cu atat mai necesar acest lucru cu cat, in ultima vreme, autoritatea sa in fata institutiilor statului dadea semne de balbaiala. In masura in care ea era contestata nu numai de opozitie, ci si de cel putin doua dintre cele patru partide aflate la putere, PNL si PC, respectivele formatiuni politice demonstrand in cateva prilejuri anterioare ca isi pot impune deciziile impotriva unor porunci de la Cotroceni, pe Basescu il ameninta un mare pericol. Acela ca institutiile asupra carora isi exercita comenzile, plasate in general in zona serviciilor secrete - Politie, Parchet, Justitie - sa nu mai fie, in viitor, la fel de docile. Sa joace duplicitar. Sa serveasca nu un stapan, ci doi. Asadar, in ambele situatii - servicii secrete, Aparare - Basescu avea nevoie sa transmita un puternic semnal de autoritate. In fine, o alta trasatura comuna este necesitatea politica de delimitare fata de PNL, de semnalare publica a faptului ca acest partid se afla in dizgratia prezidentiala si de apropiere fata de PSD, in vederea unei rearanjari ulterioare a fortelor pe tabla de sah a politicii romanesti. O rearanjare de natura sa-i confere Partidului Democrat, pentru prima data, o pozitie centrala intr-o alianta politica, aceasta la randul ei devenind noul vehicul electoral pentru cel de-al doilea mandat prezidential.
Dupa ce mai sus am expus cateva dintre principalele caracteristici comune ale celor doua spectaculoase operatii prezidentiale - numirea sefilor serviciilor secrete, finalizata printr-un succes si eliminarea lui Atanasiu, soldata, pana una alta, cu un esec - acum urmeaza sa vedem in ce masura revenirea lui Atanasiu la carma Apararii constituie o grea lovitura pentru Basescu. Si, evident, voi incerca sa schitez posibilele miscari de raspuns ale acestuia. In esenta, Atanasiu a devenit un inamic al presedintelui Basescu nu atat in calitatea sa de ministru liberal, cat mai ales pentru ca a lansat un proiect in mod evident popular si pe care urma sa si-l adjudece, cu alta ocazie, insusi seful statului. Si anume retragerea militarilor romani din Irak. Fara a intra acum in detaliul ca Atanasiu a procedat stangaci, intempestiv, fara o consultare prealabila a Guvernului si fara a fi prevenit, cum ar fi fost firesc, celelalte doua componente - mai importante decat Armata - ale politcii externe romanesti, respectiv Presedintia si Externele, este limpede ca acesta i-a tras covorul de sub picioare sefului statului. Declaratia lui Atanasiu a fost interpretata ca un afront extrem de periculos. Dar pretextul utilizat pentru eliminarea lui, pentru a nu da nastere unui scandal national si international, a fost altul. Si anume o afirmatie, dupa opinia mea iresponsabila, a ministrului Apararii, conform careia serviciul sau secret ar monitoriza modul in care doamna Saftoiu manipuleaza presa. Chiar daca monitorizarea a existat, nu exista probe. In schimb, a urmat o plangere penala a doamnei Saftoiu. Sub acest pretext, Basescu s-a foarte grabit sa il suspende pe Atanasiu. Acum, dupa ce Parchetul Militar a decis ca nu exista probe, presedintele este pus in situatia de a se grabi sa-si revoce actul de suspendare.
Tare ma tem ca, din nou, Basescu ne va oferi, in stilul sau consacrat, o surpriza de proportii. Fie prin fel de fel de artificii legale, instalarea lui Atanasiu va fi tergiversata sine die, pentru a atenua cumva socul infrangerii lui Basescu, fie vom asista la o noua plangere penala introdusa si luata in evidenta, cu viteza fulgerului, de Cotroceni. Care se va solda, sau nu, cu NUP. Sau va exista o oferta de schimb interministerial PD-PNL? Dupa cum il cunosc, nu-l prea vad pe Traian Basescu revocand cu inima impacata suspendarea lui Atanasiu.

---

Despre autor: