RECUNOASTERE. In 1974, a primit premiul revistei Flacara pentru pastrarea puritatii folclorului

La 11 iulie 1955 se nastea la Ionesti, Valcea, intr-o familie numeroasa si saraca, marea doamna a muzicii populare romanesti Maria Dragomiroiu. Niciodata n-a uitat de unde a plecat...

A fost nevoita inca din copilarie sa munceasca pentru a contribui la cheltuielile casei. ""In momentul in care stii ce inseamna greul"", spune Maria Dragomiroiu, ""atunci apreciezi orice lucru. Eu am inceput sa muncesc de mica. Am plecat de la tara cu traista in bat, asa cum imi place mie sa zic, si mama mea mi-a spus atat: «Sa fii cuminte, mama!», pentru ca atat a putut sa faca pentru mine. Bani nu aveau... Am inteles aceasta expresie si am luat-o ca atare. Daca am ajuns unde am ajuns, am incercat sa nu-i fac de rusine, sa-mi fac si eu o familie, sa am copii, sa pot sa spun si eu la randul meu: «Sa fii cuminte, mama!». Copiii de la tara sunt mult mai cu bun-simt si apreciaza viata in general, si eu sunt mandra ca
m-am nascut la tara. Greutatile m-au intarit si a trebuit sa-mi dau singura raspunsuri, iar daca am avut vreo problema, a trebuit s-o rezolv singura"".

SANSA. De mica a plecat de sub aripa protectoare a parintilor, pentru a-si urma visul de a deveni artista. ""Am plecat la 14 ani de acasa"", isi aminteste Maria Dragomiroiu, ""dar eu sunt multumita si fericita pentru tot ce am facut eu. Le multumesc lui Dumnezeu si marelui public, care m-a ajutat si m-a imbratisat, si m-a iubit, si ma iubeste in continuare. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale oameni de cultura si oameni care m-au ajutat in cariera mea. Singur nu poti sa faci atatea lucruri cate am facut eu. Sa ai noroc, sa ai har, sa ai parte de oameni care sa creada in tine si sa prinzi trenul din gara potrivita, sa-l iei atunci cand trebuie, e mare lucru"".

Citeste si:

""CU ACCELERATUL"". ""Sunt mari voci pe care le-am intalnit de-a lungul carierei mele"", ne marturiseste interpreta, ""care nu au avut sansa sa ajunga cunoscute. Fiecare are destinul lui, iar al meu a fost un destin stralucit. Important este ce-ti da Dumnezeu si cum iti este scris, care este firul vietii tale. Bineinteles ca poti
sa-l modelezi putin. Depinde de conjuncturi, daca ai noroc sa fii intre niste oameni care iti vor binele sau care nu-ti vor binele. Poti sa cotesti pe un drum care te duce la rau fara sa-ti dai seama. Sunt mandra ca sunt olteanca. Oltenii sunt oameni, asa cum zice cantecul, «cu inima cat roata carului». Sunt oameni deschisi, le place sa si petreaca si se descurca foarte bine in viata, le merge mintea, sa zic asa, «cu acceleratul»"".

INIMA DESCHISA. Publicul intotdeauna a iubit-o, dar a iubit-o datorita ei, pentru ca a stiut sa-l respecte si sa-i dea ceea ce avea nevoie. ""Nu poti sa minti in aceasta meserie, pentru ca esti amendat, primesti bila neagra"", spune indragita interpreta. ""Marele public simte daca esti sincer, si eu cant cu mare sinceritate, cu mare pasiune fara sa fac rabat. Eu cant pana simt ca lumea este multumita, pana cand inimile noastre, a mea si a celor care sunt in fata mea, bat in acelasi timp. Asta o simte un artist. Si se face numai prin munca si fara sa te uiti la ceas cat ai cantat. Asta am invatat cand am cantat in restaurant"". Niciodata nu i-a fost rusine de cantatul in restaurant, a considerat-o ca pe o proba de foc, sa reuseasca sa-i faca pe meseni sa uite de mancare si sa fredoneze cu ea melodiile. Pentru Maria Dragomiroiu arta e de valoare daca o faci din suflet, indiferent daca publicul sta la mese la restaurant sau in fotoliile unei sali de spectacol. ""Nasa mea, Ileana Sararoiu, m-a dus sa cant in restaurant si acolo m-am calit, acolo am ajuns sa inteleg ce vrea lumea de la un interpret. A ramas o mandrie pentru mine ca mi-am facut stagiul
in marile restaurante din Bucuresti"".

CA ORICE OM. Cand isi face aparitia pe scena sau cand este invitata sa cante la vreo petrecere, Maria Dragomiroiu dezmorteste oamenii, incalzeste sufletele, daruind frumos si bucurie. ""Eu trebuie sa fiu tot timpul binedispusa, ca altfel nu-mi sta bine. Am si eu momente grele, ca orice om. Faptul ca sunt un om extraordinar de activ ma ajuta. Munca ma face sa uit de probleme. In fiecare zi fredonez melodii... Cand stau acasa si sunt in gradina, ma gandesc ce sa cant, compun si eu melodii si texte, pentru ca majoritatea textelor, chiar daca sunt multe compuse de textieri, eu umblu la ele sa le fac in asa fel sa le pot eu interpreta, sa le simt eu. De fiecare cantec al meu ma leaga o poveste.""