Kitsch - Ghiulurile, strasurile si adidasii Torsen

Arsenalul vestimentar al tranzitiei a facut casa buna cu kitschul. Blugii, adidasii, bijuteriile, frizurile si machiajul postdecembriste au avut adesea iz de manea.

Inainte de a€™89 cu o pereche de blugi capatai fara sa misti o frunza un car de respect. Dar rare erau personajele care aveau privilegiul sa defileze cu astfel de nadragi. Imediat dupa, achizitionarea unei perechi de blugi a devenit o mare apasare, mai ales in randul tinerilor. Consignatiile iesite ca si ciupercile dupa ploaie vindeau acum ravnitii jeansi la kilogram. Iar in talcioc, balotii de jeansi, care numai din denim nu erau, strangeau in week-end-uri tineri cat sa umpli jumatate de stadion. Au aparut blugii cu strasuri, blugii elastici de dama, care nu prea mai erau ""blue"", ci rosii, negri si turcoaz. Au urmat gecile de blugi cu blanita la gat si blugii prespalati. Cine se mai gandea in plina deprindere a abecedarului consumist ca toata marfa aia nu venea de la firmele americane de traditie!

Au aparut apoi magazinele care vindeau blugi parca mai fini, nu mai pareau facuti din iuta, aveau croiala mai eleganta, dar erau mai scumpi. Se zicea ca aia erau originali. Cine si-a permis a trecut la acest new level vestimentar. Ca dupa o alta buna bucata de vreme sa apara magazinele care aduceau cu adevarat blugi de acolo de la fabrica-mama, dar care erau si mai piperati. Si mai putini au pasit pe acolo.

PUZZLE. O a doua frenezie au adus adidasii. Cum puteai purta o pereche de jeansi fara adidasi?! Robusti sau mai putin, cu adeziv sau fara, cu sireturi fosforescente sau nu, adidasii Torsen erau aproape un simbol de raliere la democratie. Targurile devenisera colonii de piramide albe din piele. Duminicile, cand deja incepeam sa uitam cum era cu numerele pare si impare, majoritatea isi lua hainele cele sic si iesea la un mic, la o berea€¦ bruma de capitalism devenea excitanta. Primele accesorii capitaliste au fost sacosele alea cu inscriptii colorate intens, cu care doamnele aproape ajunsesera sa-si inlocuiasca posetele din piele. Majoritatea inscriptionate cu firme de cafea, de bere sau de cosmetice, plasele multicolore erau si ele un insemn al accesului la lumea pe care pana atunci o intuiau doar dupa hainele si ghiulurile bisnitarilor.

BIJOU. Apropo de ghiuluri, imediat dupa a€™89, pe langa fiecare gogoserie s-a ivit si cate o casa de bijuterii. Cei mai multi setosi de ostentatie scormoneau prin conturile de la CEC ca sa-si achizitioneze macar o bratara groasa de aur, un ghiul cu piatra mare semipretioasa sau un lant masiv, de care sa agate o cruce grea. Cand se primea marfa turceasca la aceste case se faceau cozi serioase si numai cine avea vreo pila prindea modelele alea mai masive. Ieseau de acolo cel mai des cu achizitiile de aur in pungi legate la gura cu nod, asemanatoare cu cele de drajeuri cu care ieseau din alimentara. A trecut si perioada cand se vindeau ceasuri electronice la kilogram: patrate, cu bratara groasa si inflexibila - ele au fost unul dintre chilipirurile sinistru-estetice ale vremii. Blugi, adidasi, ghiul, sacosa colorata, ceasuri vraca€¦ cam asa s-a infiripat arsenalul estetic al tranzitiei.

GUST DE GUST. Ostentatia kitschioasa s-a cuibarit lejer in garderoba romanilor

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe