4 Octombrie 2006
Pentru a discuta obiectiv procesul aparitiei targului Bucurestilor, vom reconstitui mai intai, intr-o forma sumara, cum arata centrul Bucurestilor pe vremea satelor atestate pentru veacurile XIII-XV. In sectorul central al orasului de astazi, adica z
Pentru a discuta obiectiv procesul aparitiei targului Bucurestilor, vom reconstitui mai intai, intr-o forma sumara, cum arata centrul Bucurestilor pe vremea satelor atestate pentru veacurile XIII-XV. In sectorul central al orasului de astazi, adica zona Piata Unirii, Dambovita primea doi afluenti. Unul dinspre sud numit Dambovicioara, iar altul dinspre nord numit Bucurestioara. Denumirile apar consemnate in Evul Mediu tarziu. Etimologic, hidronimele Dambovita si Dambovicioara au aparut sub influenta formei originale de relief din arealul vechi al Bucurestilor. Forma colinara a reliefului, numit in folclor damb, damburi (avand si sens de deal mic, colina, culme, grind, movila sau muncel), a determinat aparitia numelui raului Dambovita si al afluentului sau mai mic, Dambovicioara. Cuvantul damb este astazi un regionalism.
Dambovicioara primea un afluent mic numit Garlita care izvora dintr-un lac adanc numit Lacul Baltet, iar la mijlocul cursului sau, raul se impreuna cu apele lacului numit Dudescu (hidronim aparut mai tarziu ca urmare a mosiilor primite de boierii Dudesti in, aceste locuri). Hidronimul Garlita semnifica, in vechime, gasca salbatica, iar acest cuvant este astazi un termen popular. Acest fapt evidentiaza faptul ca partea din dreapta Dambovitei era o zona mlastinoasa foarte populata de pasari salbatice, iubitoare de apa. Bucurestioara nu primea afluenti, dar era mai lung si izvora cu mult din afara targului, tot dintr-un lac numit mai tarziu Lacul Icoanei, dupa biserica omonima ridicata in afara orasului in evul mediu de mijloc. Primea apoi apele altei balti aflate in zona C.A.Rosetti de azi, iar apoi, mai jos, forma un lac numit, ulterior, Lacul sutului (dupa numele proprietarului acestor locuri, familia sutu, inca din veacul al XVIII-lea) sau lacul de la Carvasara, adica vama (turceasca) de intrare in oras. Se varsa in Dambovita, ceva mai in aval de Curtea Domneasca, inspre Biserica Sf.Ioan cel Nou, astazi inconjurata de blocuri in Piata Unirii.
Lunca inundabila a Dambovitei, deci nelocuita, era inconjurata de platouri inalte si abrupte, dealuri, unde au fost vetre de sate. Asezari satesti au fost descoperite pe Dealul Mihai Voda, Dealul Spirii, Dealul Radu Voda, Dealul Filaret, platoul Curtii Domnesti, cel mai apropiat de Dambovita, si platoul aflat dincolo de Bucurestioara, spre Dudesti-Cioplea si Udricani. Dealul Mitropoliei nu a fost locuit, iar gorganelul (in sens de movila inalta, naturala) din apropiere va fi locuit mult mai tarziu azi disparut. Acestora li se adauga vatra de sat localizata in fosta zona a Bisericii Sarindar, astazi Cercul Militar.
Pentru perioada cuprinsa intre 1150-1350, au fost cercetate vechi vetre de sate in punctele: Piata Unirii, Ciurel, Floreasca, Str. Eremia Grigorescu, Pantelimon, Lacul Tei, iar dupa 1350: Straulesti, Mili-tari, Bragadiru, Dealul Spirii, malul lacului Fundeni, Biserica Dobroteasa, Damaroaia, Tunari stefanestii de Sus -Dascalu" (Radu Olteanu).

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.