"Nu toti autorii publicati sunt neaparat obiect de istorie literara"

dezavantajoase... Una peste alta, in acest moment ne putem permite sa visam ca daca nu la sfarsitul acestui an, poate la sfarsitul celui urmator, Uniunea va avea asigurat bugetul pe anul care vine in intregime, chiar daca, prin absurd, nu vom mai incasa nimic. Asta ne-a permis sa facem o suma de plati, ne-a permis sa marim ajutoarele, sa marim salariile, sa facem reparatii. Vom intra in anul urmator pe un proiect al Primariei, care este proprietara cladirii Casei Monteoru, un proiect de redresare a cladirii care este de patrimoniu si pe care nu o puteam face pana acum.
In al doilea rand, am promis ca, din punct de vedere profesional, Uniunea Scriitorilor va incerca sa se lege cat mai mult de scriitori, de viata lor, de cartile lor. Am facut un numar de proiecte pe care le-am si realizat - cum ar fi o suma de burse date tinerilor scriitori. In paranteza fie spus, editura noastra, Cartea Romaneasca, administrata de Polirom, a publicat deja cateva zeci de carti in conditii grafice de exceptie, aproape toate ale unor tineri scriitori.
- Mie mi s-a parut o mare reusita aceasta legata de Cartea Romaneasca.
- Intr-adevar, s-au facut niste lucruri, sunt carti ale unor tinere talente promitatoare sau oameni care nu mai sunt la debut. Dar sigur ca au si ei nevoie sa iasa pe piata cu carti aspectuoase si coperte frumoase.
- Plus acele CD-uri care insotesc cartile de poezie aparute la Cartea Romaneasca...
- Am reusit sa facem o intalnire a tinerilor scriitori in locul colocviilor cam moarte pe care le organiza anual Uniunea. Am facut un colocviu al tinerilor scriitori, ne-am lamurit ce vor. Ei insisi s-au lamurit ca Uniunea nu le vrea decat binele si deja avem noi proiecte. Poate la inceputul anului viitor vom avea o revista a tinerilor, ceea ce inseamna o revista facuta de tineri de la un cap la altul, in care noi nu ne amestecam. Eu nu am pus decat o singura restrictie, si anume: revista tinerilor nu va putea sa atace Uniunea Scriitorilor ca institutie. Pe mine ca presedinte, pe colegii mei din conducere - liber! Spiritul critic este permis. Dar nu institutia care finanteaza revista. Cred ca este normal.
Am dus la capat si alte proiecte, profesionale si in acelasi timp financiare, lecturile publice. Un numar de scriitori au citit, au facut o asemenea lectura, au primit bani pentru asta. De la anul le vom lega de un proiect mai amplu, de vizibilitate sporita a scriitorului, in parteneriat cu publicatii, poate ziarul dvs., cu televiziunea, incercand sa combinam intr-un fel lectura publica cu o prezentare a scriitorului de catre critici intr-un loc oarecare, care poate fi Uniunea Scriitorilor sau o scoala, sau o biblioteca.
- Este o chestiune care in Vest se intampla de multi ani.
- Sigur. Incercam sa marim aceasta suprafata de vedere a scriitorului, care de multa vreme nu mai este printre VIP-uri. Scriitorii care intra in categoria VIP-urilor intra pentru ca sunt politicieni sau altceva, dar nu pentru ca sunt scriitori. Am reusit sa reinnodam unele dintre relatiile traditionale ale Uniunii, scriitorii au plecat in diverse tari. Chiar acuma pleaca in Vietnam, de pilda, intr-o delegatie. Foarte costisitoare deplasare. Se duc intr-o tara din ce in ce mai interesanta. In ciuda unui regim pe hartie comunist, se pare ca are o economie de piata foarte dezvoltata. Avem facut un inventar al uniunilor de breasla din alte tari, asociatilor de breasla din alte tari, stabilim legaturi cu ele.
Mentinem proiecte cum ar fi "Zile si nopti de literatura" de la Neptun. Anul acesta intr-un nou format in care a fost prezenta mai degraba cartea decat omul, deci am legat festivitatile de traduceri in romana sau in limbi straine, am inventat un premiu pentru editura straina, un premiu pentru un traducator din romana intr-o limba straina. Si, ca o noutate - nu absoluta, pentru ca la prima editie asta s-a intamplat dupa aceea nu s-a mai putut -, platim si deplasarea scriitorilor din strainatate care vin. Deci nu mai suntem intr-un fel la mana celor care au bani, dar n-au talent iar cei cu talent si fara bani stau acasa. Ne putem permite sa alegem.
Sigur ca am mai avut o multime de proiecte. Mi-am tinut promisiunea de a face din Uniunea Scriitorilor nu numai un sindicat si o asociatie de breasla, dar si o parte a societatii civile. De curand am avut o intalnire pe tema "Scriitorii si Securitatea"...
- Chiar am vrut sa insistam asupra acestei chestiuni: care este parerea dvs. cu privire la asa-zisa dosariada?
- Noi nu suntem CNSAS, n-avem dosare, nu deschidem dosare, nu ne permitem scurgeri de informatii. Noi discutam in principiu acest lucru pe o idee care mie mi se pare cinstita intr-un fel fata de breasla - sa nu uitam ca, desi vor fi fiind si printre noi informatori cu nemiluita, vor fi fost si vor mai fi, Uniunea Scriitorilor a dat totusi cel mai mare numar de disidenti in Romania. Este cea mai ampla prezenta in "Cartea alba a Securitatii" dintre toate categoriile profesionale intelectuale. Si nu in ultimul rand, aici, in sala de alaturi, Sala cu Oglinzi, aveau loc Consiliile Uniunii, care intre '68 si '89 au fost forumul politic, moral, social cel mai liber si mai indraznet din Romania. Asta nu ne impiedica sa cerem dosarele, nu vrem sa pedepsim pe nimeni, nici n-avem dreptul, dar vrem sa stim totusi adevarul. Nu de alta, dar sa nu se intinda asupra tuturor o rusine pe care o merita numai cativa.
Sunt si altele pe care n-am reusit sa le facem - iata, aceasta cladire care este in patrimoniul primariei, concesionata noua pe un numar foarte mare de ani, va intra in 2007 intr-o renovare masiva. Noi n-avem voie sa ne atingem de patrimoniu, n-avem voie sa facem nimic. Eu pe riscul meu am batut in perete niste cuie ca sa prind pozele acestor presedinti, de la Sadoveanu pana la Uricaru. De altfel, sa nu isi inchipuie cineva ca eu cred ca viata Uniunii incepe cu mine. Mai mult nu putem sa facem, dar speram, conform intelegerii cu primaria -, avem deja toate aranjamentele facute -, speram sa se si tina de cuvant, la anul cladirea va intra in renovare si va arata asa cum ar trebui. Totul este foarte costisitor aici, pana si instalatia electrica, este pe fir de matase facuta si cu un panou pe care niste electricieni, n-au stiut cum sa-l foloseasca pentru ca nu mai vazusera niciodata. Nu putem sa avem lumini mai mari de 40W, daca vine cineva si filmeaza aici riscam sa luam foc. Costa aproape o jumatate de miliard de lei vechi numai instalatia electrica. Va dati seama cam care-s costurile.
- Si banii sunt ai Uniunii?
- Banii vor fi ai primariei - e proprietar. Din fericire, noi suntem doar utilizatorii. Nu ne putem permite sa avem o asemenea proprietate. Poate, cine stie, mai incolo... Sigur, mai sunt si alte lucruri pe care nu am reusit sa le facem pana acum. Nu am reusit sa asiguram o subventie solida publicatiilor literare sub egida Uniunii sau proprietatea Uniunii. Am marit suportul financiar, dar nu in masura cuvenita, mai ales anul asta, cand Fondul Cultural National a injumatatit sumele si cand un juriu format din niste necunoscuti a gasit ca merita sa fie finantate reviste de care eu personal n-am auzit niciodata, nu stiam ca apar, si n-au finantat in schimb reviste cu lunga traditie.
- "Viata Romaneasca", de pilda.
- "Viata Romaneasca", "Contemporanul" au mai obtinut niste bani dupa ce au facut contestatie. "Ramuri" de la Craiova au cazut undeva prin a treia parte a clasamentului, in liga a treia, ca la fotbal... Ciudatenii de genul asta. M-am uitat si eu pe juriu. Cunosc o singura persoana din juriu, in rest nu sunt nume cunoscute, nu stiu ce competenta au in materie. Imi pare foarte rau, dar asta este.
- De obicei, regula era ca si Uniunea sa-si delege un reprezentant.
- Nu s-a mai intamplat, s-a considerat conflict de interese. Noi avand un interes sa luam banii, nu puteam sa si semnam pentru acordarea lor. Foarte bine. Totusi, anul trecut cum s-a rezolvat cand au fost oameni de suprafata unor Solomon Marcus, Livius Ciorcarlie, care stiau ce e cu aceste reviste? Mi se pare ca cei care au fost nu stiu sau nu vor sa stie.
- Vreau sa va pun o intrebare delicata, care la ora asta se tot vantura prin presa. Dvs. veti ramane in continuare presedintele USR, chiar daca veti pleca la post la UNESCO. In acelasi timp o sa fiti la "Romania literara". Am putea vorbi si despre proiectele dvs. personale? In ce masura indeletnicirea manageriala va tulbura proiectele personale?
- N-am un mare talent managerial, singurul manageriat pe care l-am facut vreodata in viata mea a fost la Partidul Aliantei Civice, unde, vrand-nevrand, in conditiile din prima parte a anilor '90 trebuia sa descopar cum se administreaza financiar si din alte puncte de vedere o institutie. Dar am incercat in tot anul asta de cand sunt aici cu oarecare bun-simt sa pun pe picioare o institutie care mergea schiopatand.
- Aveti o echipa. Sa-l amintim pe Varujan Vosganian, un reputat specialist in economie...
- N-am facut singur aceasta poveste. Am fost o mana de oameni cu mai multa sau mai putina experienta. Si trebuie sa recunosc ca problemele frecvente, ca sa nu zic majore, de care ne-am lovit erau reparatul tevilor, reparatul clantei de la usa, lucruri dintr-astea minunate. Dar acum, de bine, de rau, lucrurile s-au asezat. Se ocupa de clanta cine trebuie sa se ocupe de clanta si de proiectele de alta natura cei care trebuie sa se ocupe de ele. Deci, de bine, de rau, Uniunea functioneaza, echipa care o conduce este una omogena. N-avem nimic de impartit unii cu altii, stim doar ca ne asteapta lungi zile de petrecut la cate un birou, pentru ca tot timpul suna telefoanele, tot timpul apare cate ceva, si asa mai departe.
Pe de alta parte, dat fiind ca eu inca am ore la facultate, nu am abandonat nici cand am facut politica, nu am lipsit niciodata, nu voi lipsi nici acum.
Voi veni sa imi tin orele, cam o data la doua luni voi fi in tara cate o saptamana. Imi voi vedea de treaba si cu licenta, si cu doctorate, nu va fi nicio problema. Sunt si presedintele Consiliului de acordare a titlurilor si diplomelor universitare. Voi veni de fiecare data cand va fi nevoie, pe banii mei, daca nu se va putea altfel. Vreau sa imi fac orele si vreau sa imi termin "Istoria critica a literaturii". Si daca mi-am propus sa termin ceva, nimic nu ma poate impiedica.
- Pe ce criterii alegeti scriitorii pentru o asemenea istorie?
- Recitesc totul si, in functie de ce imi spun cartile sau operele unor scriitori, ii retin sau nu. In plus, tin sa am doua idei originale in materie de istorie literara.

---

Despre autor: