Ceva, ceva tot o sa apara, isi ziceau, veniti la noroc in Spania. Obisnuiti mai mult cu efortul depus de partea de deasupra gatului decat cu cel generat de partile locomotorii ale corpului, Catalin si Razvan asteptau sa pice o munca mai acatarii. Aveau studii superioare si niste firi optimiste. Cand, deodata....

E-he-he!... cand deodata. Intr-o zi, cand li se parea lor ca soarele din Castellon stralucea foarte mult, cand, de fapt, soarele stralucea doar mult, cei doi romani si-au depus un CV la o agentie ce se ocupa cu gasirea unui nou loc de munca. Lucrau in constructii. Primul, cu indemanari mai practice, se adaptase ""relativ usor"" printre schele si giurgiuvele, celalalt, ""un mototol"", incerca tot felul de tertipuri ca sa intre in tainele meseriei de muncitor: ""le oferea bani initiatilor pentru rabdarea si bunavointa de a-l lasa sa traga cu ochiul la ce si la cum faceau ei"". Una peste alta, reusisera sa-si castige o ""paine cinstita"" pe taramul spaniol. Cand, cum ziceam, deodata...

DE LA SAPA LA MAPA. In timp ce munceau ei asa, o banca - n-are importanta numele ei - cauta doi romani cu un ""anumit profil psihologic"" pentru a-i angaja ca ""agenti de credite"". O meserie necunoscuta in tara-mama. Lesne de dedus, meseria in cauza inseamna sa te ocupi cu racolarea cat mai multor posibili clienti care isi doresc sa faca un credit.

CASTELLON. Un oras plin de potentiali clienti romani ai bancilor iberice