Inca de acum doi ani, de cand Uniunea Europeana ne-a acordat statutul de economie de piata functionala, ne-a atras atentia ca avem de rezolvat o problema cardinala. De fapt, ne-a cerut sa invatam sa facem fata presiunilor competititve din Piata Comuna. Aici suntem noi deficitari. Din acesta cauza, de altfel, ocupam locuri codase, in Europa, si la venituri, si la performante economice.
Raportul Comisiei Europene despre starea Romaniei in anul de gratie 2006 recunoaste ca avem realizari. Si chiar avem: sase ani de crestere constanta a produsului national, atenuarea inflatiei, stabilitatea monedei, plus cateva privatizari de succes. Dar sunt ele legate direct de competitivitatea economiei noastre? E limpede ca nu.
Tarile din varful clasamentului competitivitatii, incepand cu Finlanda, care-i pe locul 1, sunt in varf si in topul libertatilor economice. Una fara alta nu merge. Istoria este plina de exemple, dintre cele mai concludente, in care state totalitare au reusit sa faca crestere economica si sa stavileasca inflatia, in timp ce au taiat pietelor orice avant catre liberalizare. Asa ca daca nota a fost buna, fara conditionari, nu e legata pur si simplu de cresterea economica. A fost luat in calcul si rolul pietelor libere in stimularea cresterii. Si nu a fost legata de dezinflatie, in sine, ci de rolul pietelor libere in calmarea preturilor. Recentele privatizari, unele intr-adevar de succes, au contribuit si ele la eliberarea pietelor de constrangeri. N-am ajuns insa la competitivitate. Reformele s-au oprit de multe ori in fata portilor intreprinderilor. Aici a fost problema. Liberalizarile nu i-au atins, multa vreme, pe marii producatori cu capital de stat. Inflatia le-a dat iluzia supravietuirii. Intreprinderile de stat au fost prea multa vreme lasate sa-si continue jocul asa cum au fost obisnuite: sa traiasca din preturi mari, care sa acopere costuri exagerate, productie rebutata, in timp ce oferta lor de marfuri a ramas restransa. Numai ca, in aceste conditii, productia a continuat sa fie lipsita de capacitatea de a fi eficienta si nu are cum sa justifice, acum, un alt nivel de castiguri, mai inalt.
Politica de insanatosire a monedei nationale, de restructurare rationala a cantitatii de bani si de echilibrare a puterii de cumparare a banilor simte nevoia dublarii cu reforme radicale in intreprinderi. Solutia: sa fie deschis, chiar din ianuarie 2007, cel de-al doilea front. Un front pentru o economie performanta, in stare sa asigure o crestere economica sanatoasa.
De ce e nevoie de un al doilea front? Fiindca principalele motoare in stare sa puna economia in miscare, concurenta si pietele libere au fost puse numai partial in functiune. Societatea romaneasca a suportat mari pierderi ale companiilor nationale si ale intreprinderilor cu capital de stat. Multe greu de cuantificat. Boala s-a extins si la multe dintre companiile cu capital privat.
Calmarea inflatiei, incepand din anul 2000, a adus o raza de speranta. In Uniunea Europeana, insa, politica fiscala, a veniturilor si cea monetar-valutara vor avea nevoie sa fie sprijinite cu cele mai
viguroase forte: disciplina financiara, disciplina contractuala si gustul performantei. Altfel, nu vom avea competitivitate. Mai departe, romanii nu vor avea bani pentru ca nu vor fi create noi locuri de munca, nu vor creste productivitatea, performantele economice si nu vom obtine mai multa eficienta in economie.
Statutul de economie de piata functionala recunoaste o tendinta: spre liberalizarea tuturor pietelor. Drumul spre confirmare insa va trece negresit prin intensificarea concurentei. Fara concurenta si fara competitivitate ne va fi frig in Uniunea Europeana.