Daca ar intra in Federatia Rusa, Transnistria ar deveni a doua enclava rusa izolata geografic de restul tarii, cum este Kaliningrad. Presedintele rus Vladimir Putin se va servi de chestiunea transnistreana si in alte dosare, cum ar fi Kosovo, care doreste sa se desprinda definitiv de Serbia, aliat traditional al Moscovei - a declarat un diplomat european de la Chisinau. Chiar Putin a facut de mai multe ori o comparatie intre Transnistria, Osetia de Sud sau Abhazia - alte teritorii separatiste pro-ruse din Georgia - si Kosovo sau Tara Bascilor, avertizand insa fata de invitatiile la separatism.
Miza independentei are insa mai multe nuante si conotatii decat s-ar crede. Romania ar trebui sa fie cea mai interesata in procesele care se desfasoara la Tiraspol.
"Cap de pod in scopuri militare si politice"
Cei ce au recunoscut caracterul romanesc al tinutului transnistrean au fost chiar sovieticii, atunci cand au creat in 1924 Republica Autonoma Moldoveneasca. La 12 octombrie 1924, se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca in cadrul Ucrainei sovietice, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Barzula, in aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucraineni la 10 mai.
In 1934, noua republica - avand o suprafata de 8434 km2 si o populatie de 615.500 locuitori, din care 80% romani - cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol. In august 1940, o data cu transformarea Republicii Autonome Moldovenesti in republica unionala, Ucrainei i-au fost atasate cinci din cele unsprezece raioane transnistrene moldovenesti - Kodima, Balta, Kotovsk, Ocnele Rosii si Ananiev.
"Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca ar putea juca acelasi rol de factor politico-propagandistic pe care il joaca Republica Bielorusa fata de Polonia si Karelia fata de Finlanda"- se arata intr-un memoriu (strict confidential) inaintat, in februarie 1924, Comitetului Central al PC (b) din Rusia si Comitetului Central al PC (b) din Ucraina. Documentul mai precizeaza: "Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a URSS fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod in scopuri militare si politice."
Barterul lui Belkovski
La 9 iunie 2004, invitat de ZIUA la Bucuresti, politologul Stanislav Belkovski (foto sus) a propus propria formula de reglementare a contradictiilor moldo-transnistrene si care prevede ca Moldova trebuie sa se uneasca cu Romania, iar Transnistria (care, potrivit lui Belkovski, este formata numai din teritoriul din stanga Nistrului, fara Bender si satele Chitcani, Kremenciug si Protiagailovca) trebuie sa obtina independenta.
Anterior, problema fusese lansata la Odesa, pe tarmul Marii Negre, in perioada 22-23 martie 2004, la o "masa rotunda", organizata de Institutul National pe Problemele Securitatii Nationale de pe langa Consiliul Securitatii si Apararii Nationale al Ucrainei, in colaborare cu Filiala regionala a Fundatiei "Friedrich Ebert" la care au participat reprezentantii organizatiilor neguvernamentale, institutelor specializate si structurilor de stat ale Moldovei, Ucrainei, Belarusului, Transnistriei. Belcovski si-a lansat de aici propunerile privind Transnistria.
Practic, emisarul rus formula un fel de barter inedit: Transnistria contra Basarabia. Participantii romani, printre care Adrian Severin, Teodor Melescanu, generalul Mircea Chelaru, fost sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane, au supus unei critici dure acest plan, numit atunci "exotic".
Belkovski a argumentat mentionand realitatea avansarii procesului de integrare care va cuprinde si Moldova, prin intermediul Romaniei. Ca replica la propunerea lui Belkovski, Anelli Ute Gabany (reprezentanta a Institutului german pentru Afaceri Internationale si de Securitate) a afirmat imediat dupa conferinta: "daca intr-adevar Romania s-ar gandi sa se unifice cu Republica Moldova, aceasta ar fi calea sigura pentru a impiedica aderarea ei la UE". Participantii romani au accentuat faptul ca unirea Moldovei cu Romania nu este inclusa pe agenda Bucurestiului, ca aceasta ar periclita integrarea in UE a Romaniei. La prima vedere, planul lui Belkovski parea a fi acel lucru pe care l-a asteptat Basarabia atata timp, unirea cu Romania. Recent, Belkovski a revenit. Provocator si ferm totodata. Romaniei i se arunca din nou manusa.
Belkovski: Moldova va deveni o parte din Romania
"Consider ca, obiectiv, Moldova va deveni o parte din Romania. De fapt, initial acest lucru a stat la baza infiintarii statului independent Republica Moldova pe ruinele URSS. Acest proces s-a stopat in timpul conducerii lui Voronin, insa el isi continua mersul. Odata cu schimbarea generatiilor, acest proces semnificativ se va accelera - atat printre elita politicienilor din Moldova, cat si in mase. Si in acest moment Transnistria primeste dreptul de a se afirma, deoarece aceasta nu a facut niciodata parte din Romania, identitatea sa fiind o frantura a fostei URSS si graviteaza spre Rusia. Consider ca realizarea acestui plan este convenabil absolut tuturor, intrucat nu exista in aceasta situatie o parte lezata, decat o parte din nomenclatura moderna. Si daca, in urma cu doi ani, in timpul prezentarii "Planului lui Belkovski" la Bucuresti, politicienii romani doar pe culoarele holului isi permiteau sa evalueze acest plan, dar oficial afisau o atitudine alarmata, astazi auzim cuvintele actualului presedinte al Romaniei, Basescu, si ale lui Adrian Severin, care isi manifesta disponibilitatea de a discuta serios anume in aceasta directie. Din acest motiv, daca Transnistria isi va mentine independenta (de care se bucura de fapt de vreo 6-7 ani), este foarte posibil ca vom trai pana la realizarea acestui plan" - a sustinut Belkovski, in direct, la radio "Echo Moscvii". (August 2006)
Tematica Transnistriei din perspectiva geopolitica
Proiectul strategic al Statelor Unite pentru Marea Neagra are nevoie de o coalitie vestica unita. Punctul-cheie este lichidarea "conflictului inghetat" din Transnistria si diminuarea prezentei militare rusesti in zona.
Romania si Moldova au semnat tratate cu Ucraina, dar Kievul inca imparte romanii in "romani" si "moldoveni". Atat in Bugeac cat si in Bucovina, satele romanesti continua sa poarte nume ucrainiene, catedrala din Cernauti este blocata, preotii romani inchisi si expulzati din Bugeac, cu cativa ani in urma patru romance au fost violate si spanzurate langa Valea Cozminului, iar soldatii romani din armata ucraineana sunt batuti si umiliti.
In 2007, la 7 luni dupa ce Romania ar trebui teoretic sa intre in Uniunea Europeana, se vor implini 10 ani de la semnarea Tratatului. Reinnoirea are termen de zece ani. Moldova este interesata de urmarirea traseului european, dar drum inspre UE nu va putea avea cu Transnistria, in forma actuala. Pe scurt, sunt termene foarte inguste care impun rezolvarea rapida a problemei transnistrene.
Pozitia europeana este in evidenta contradictie cu cea americana: atata vreme cat statutul Transnistriei (conform dreptului international) si, o data cu acesta, si integritatea teritoriala a Republicii Moldova nu sunt puse in discutie in mod expres, statele membre ale OSCE nu vad nici un motiv de a interveni impotriva secesiunii efective a acesteia. In momentul in care conducerea transnistreana ameninta cu separarea de jure de Republica Moldova, atunci abia va fi nevoie de negociere. Nu este vorba despre ipotetica intrebare daca ar fi de dorit o separare a Transnistriei - caci OSCE si Uniunea Europeana si-au evidentiat inca de la inceput pozitia in favoarea mentinerii suveranitatii si integritatii teritoriale a Moldovei, considerand, in acelasi timp, ca modelul federal reprezinta forma cea mai adecvata de a se conferi un statut special Transnistriei.
Este vorba, mai degraba, despre ce fel de optiuni are la dispozitie Uniunea Europeana in fata unei provocari politice concrete, care poate deveni chiar acuta in viitor. Conducerea Republicii Moldova nu va accepta incercarea de secesiune a Transnistriei, aflata in contradictie atat cu doctrina de stat a Moldovei, cat si cu dreptul international, dar nu se va putea opune. Dintre posibilele scenarii conflictuale in caz de declarare a independentei - transnistrenii pot lua mai multe masuri, testate pe rand pana in prezent: intreruperea alimentarii cu gaze si energie electrica a Republicii Moldova de catre autoritatile transnistrene, blocarea drumurilor si a celorlalte cai de acces care trec prin Transnistria spre Ucraina si Rusia, dar si reizbucnirea actelor de ostilitate de-a lungul liniei de demarcatie cu toate urmarile previzibile, printre care si aceea a unui numar mare de refugiati.
In unele cercuri politice de la Chisinau se sustine ca s-ar putea scapa de povara acestui conflict, prin recunoasterea independentei "Republicii Moldovenesti Nistrene". Opinia, nediscutata public insa, este ca ar fi bine ca Guvernul de la Chisinau sa renunte la incercarea de solutionare politica a conflictului transnistrean si, cedand Transnistria, sa se concentreze in intregime asupra apropierii de Uniunea Europeana.
Se afirma ca, pe termen mediu si lung, separarea Transnistriei de Moldova si declararea independentei sale ar fi in avantajul tarii. Argumentele in favoarea acestei politici ar fi urmatoarele:
l fara Transnistria, s-ar restabili controlul institutiilor de stat pe intreg teritoriul tarii si, odata cu acesta, s-ar obtine o mai mare securitate statala;
l Moldova ar putea astfel limita riscurile mai mari sau mai mici la adresa securitatii tarii ce provin din Transnistria;
l partea ramasa din teritoriul tarii ar putea profita mai mult decat pana acum de sprijin international, climatul economic s-ar putea imbunatati, ar putea fi atrase mai multe investitii, s-ar putea edifica nestanjenit structuri democratice si economice de piata, in felul acesta putandu-se indeplini mai usor promisiunile referitoare la prosperitate facute cetatenilor moldoveni;
l tara ar putea fi stabilizata durabil, presiunea migratiei ar scadea, astfel incat in vecinatatea Uniunii Europene s-ar afla in viitor, treptat, o entitate statala bine condusa si functionala;
l Transnistriei si cetatenilor sai li s-ar da dreptul de a opta pentru revenirea la Republica Moldova, in situatia unei schimbari de regim sau a unei alegeri populare in favoarea unei federatii.
"Inchiderea dosarului" transnistrean s-ar mai putea realiza si pe varianta ucraineana, formula in care Kievului i-ar reveni rolul principal. In acest scenariu, Republica Moldova ar trebui sa cedeze Ucrainei teritoriile transnistrene (3,7 mii km2), cele cinci raioane urmand sa aiba un statut identic cu cel al Crimeii. In schimbul acestei achizitii, Ucraina ar putea oferi un statut similar Bucovinei si Bugeacului. Republica Moldova nu ar iesi in pierdere, din moment ce oricum nu detine controlul raioanelor transnistrene, dar si-ar castiga stabilitatea politica si economica, precum si controlul orasului Tighina.
Moldova - cheie strategica a Federatiei Ruse
"Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, va fi pentru Rusia unul dintre punctele cheie in CSI" - scria "Nezavisimaia Gazeta", portavocea FSB, in august 2000.
Dezmembrarea URSS, retragerea strategica, de 1400 km, a trupelor sovietice din Europa Centrala si de Est, izbucnirea valului de revolutii din 1989, procesul de redefinire a raporturilor internationale, disparitia bipolaritatii si aparitia de noi centre de putere - toate acestea au creat un adevarat haos geopolitic ce are inca implicatii directe asupra securitatii europene si mondiale. Imperiul Moscovei s-a faramitat, Rusia traversand una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. In timp ce Uniunea Sovietica era o superputere cu interese globale, Rusia este nevoita sa-si rezume pretentiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut diminuat considerabil odata cu evadarea recenta a Ucrainei din sfera sa directa de influenta.
Razboiul din Kosovo si izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeana a determinat Moscova sa caute masuri de contracarare a puterii hegemonice a Statelor Unite. Incheierea unor aliante cu China si cu Iranul, restabilirea relatiilor sale cu Coreea de Nord si cu Vietnamul, "imprietenirea" cu Uniunea Europeana in speranta ca aceasta noua entitate va intra, cum s-a si intamplat deja, in coliziune cu anumite interese economice si politice al Statelor Unite - au fost masuri la scara globala. Rusia urmarea crearea unor parghii de presiune asupra Vestului in regiuni de importanta globala: Golful Persic, triunghiul China-Coreea-Japonia si de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei. In plan regional, pe continentul european, Rusia a reusit crearea si mentinerea unor enclave pe linia fundamentala de demarcatie geopolitica a istmului ponto-baltic, in Kaliningrad si in sud, pe teritoriul Republicii Moldova, in Transnistria.
Obiectivul major urmarit de Rusia a fost si este retinerea Republicii Moldova sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic, utilizand regiunea nistreana. Dupa desprinderea Ucrainei, pierderea Odessei si a importantelor porturi militare de la Marea Neagra, a Azerbaidjeanului, intrat sub influenta Turciei (membra in NATO), a Georgiei unde urmeaza instalarea bazelor militare americane, acum, mai mult ca niciodata, pentru Rusia pastrarea Tiraspolului poarta o covarsitoare semnificatie strategica, ramanand singurul cap de pod catre Europa sud-estica.
Federatia Rusa examineaza cu ingrijorare concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a adaposti baze NATO. Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona-tampon deopotriva de NATO si de Rusia, se afla, vrand-nevrand, comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire fara sprijinul Romaniei. Intersectia unor noi campuri de forta in zona istmului ponto-baltic a creat premise favorabile independentei fata de Moscova. Simtind ca se apropie momentul desprinderii Moldovei din sfera sa de influetaa, odata cu disparitia fizica a generatiei de fosti bolsevici si rusofili, fideli Rusiei prin educatie si interese, Moscova a pregatit o noua varianta de mentinere a Chisinaului in sfera sa politica.
Primul esec major al lui Putin a avut loc, culmea, in Moldova, in 2003, la debutul propriei campanii electorale. Putin urma sa aterizeze, in data de 24 noiembrie 2003, la Chisinau pentru a forta semnarea "Memorandumului Kozac" - care ar fi consfintit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de catre Transnistria, respectiv de catre Rusia. Scopul principal al memorandumului Kozak era obtinerea consimtamantului din partea Chisinaului de ramanere a armatei ruse in Transnistria si asigurarea controlului asupra legislativului de la Chisinau prin deputatii rusi care ar fi urmat sa fie adusi din partea Tiraspolului in spatiul politic al Moldovei. Refuzul semnarii de catre Voronin a acestui document crucial pentru Rusia este cel mai important fapt de politica petrecut in preajma granitelor romanesti in ultimul deceniu, care caracterizeaza circumstantele perspectivei politice in aceasta zona.
Putin a fost umilit ca niciodata in intreaga sa cariera (venise inclusiv cu un cadou personal - un avion - pe care a trebuit sa si-l ia inapoi) si de atunci jocul rusesc a fost dejucat intr-o maniera fara precedent pentru primul kaghebist al Rusiei.
Momentul respectiv marcheza debutul evident al crizei dintre Rusia si restul lumii, deoarece ca urmare a atitudinii Kremlinului, Statele Unite (si Uniunea Europeana) au anuntat ca nu vor ratifica Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa (FCE) daca Moscova nu isi va respecta angajamentele de evacuare integrala si neconditionata a trupelor si munitiilor de pe teritoriul Republicii Moldova si Georgiei. Urmarea a fost ca la Maastricht nu s-a reusit adoptarea vreunei declaratii a ministrilor OSCE, iar Rusia a refuzat, in cadrul consiliului ministerial al OSCE de la Sofia, din decembrie 2004, semnarea "Declaratiei de Stabilitate si Securitate pentru Moldova" si totodata a refuzat si confirmarea angajamentului de retragere a trupelor sale de pe teritoriul Moldovei.
Prezenta Rusiei in Transnistria ii permite sa exercite presiune asupra flancului sudic al Ucrainei. Insecuritatea pe Nistru, care separa Transnistria de restul Moldovei, inseamna insecuritate pe Prut, frontiera dintre Republica Moldova si Romania - care va deveni in 2007 o frontiera a Uniunii Europene. Transnistria s-ar putea transforma intr-un "Kaliningrad pe Marea Neagra", altfel spus, o enclava rusa ce ar permite Moscovei sa perturbe buna functionare a Europei.
Rusia vrea impartirea teritoriului actualei Republici Moldova, in Moldova propriu-zisa (eventual integrata in Romania) si Transnistria, ceea ce implica aparitia unei noi forme statale - Federatia Moldoveneasca - cu trei subiecti geopolitici: Basarabia, Transnistria si Gagauzia. Rusia doreste, deci, crearea unui stat nou si nu transformarea actualei Republici Moldova.
Istoricul problemei Transnistriei
Dupa Declaratiile de suveranitate a RSSM din iunie 1990 si de independenta a Republicii Moldova (27 august 1991) care au creat fundamentul juridic pentru edificarea noului stat national, in cadrul frontierelor fostei RSSM, reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit expresia structurata institutional in Declaratia privind proclamarea independentei RMN, din septembrie 1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au condus la instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".
Proclamandu-si, in iunie 1990, suveranitatea, si in august 1991, independenta, Republica Moldova s-a desprins de URSS, ceea ce coincidea in acel moment cu reflexul centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva Centrului de la Moscova. Eforturile conjugate de democratizare si de afirmare a intereselor nationale au determinat, la 17 martie 1991, refuzul oficial al Sovietul Suprem al RSSM de participare la referendumul unional, initiat de Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.
Aceasta decizie nu a fost, insa, respectata in raioanele estice si de sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate ale Armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei, creand enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii devin model si pentru gagauzii din Comrat, care declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone rebele, de la est si de la sud.
Tiraspolul, "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii iar partea cea mai dogmatica a miscarii bolsevice ruse se va reface aici. Din 1991 pana in prezent s-au schimbat multe dintre datele politice, sociale si economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice a ramas aceeasi.
IntelMedia
Mai multe detalii pe www.civicmedia.ro