Ni s-au intamplat cam multe zilele astea. Nu am sa ma opresc la Raportul de tara, nici la propunerile enigmatice pentru capii serviciilor speciale. Nici la intalnirea de la vila Lac 3 dintre presedinte si premier. Nici la cafteala sora cu moartea incasata de Steaua, marti trei ceasuri rele. Cronicarul dvs. este prea neinsemnat si umil ca sa se refere la asemenea evenimente epocale din istoria omenirii. Azi scriu despre un noneveniment, un fapt banal, demn de a fi uitat: un brav exercitiu de simulare, vecin cu haosul. Un fel de manevre de toamna. Ce si-au zis niste ghenerali - daca o veni razboiul si ne invadeaza strainul-hainul de simtire francofona, bre, marele cartier general sa fie pregatit. Fictiunea, scenariile, au fost la mare pret. Eu stiam ca romanii sunt experti in arta disimularii. Una spun, alta gandesc si alta fac. Pentru autohtoni, vorba e o simpla capcana in care cad prostii. Nu reactionam la minciuna, o degustam cunoscatori, o practicam la scara mare. Un premier saptamana trecuta era sa fie dat jos de revolta budapestanilor, dupa ce imprudent a recunoscut unor apropiati ca a mintit in campanie. Acum era sincer. Eh, toata lumea minte, ne magnetizam strasnic, mangafaua nu afla niciodata. Mai curand se preface. Serviciile in epoca moderna il informeaza. Mai ales in campanii se minte suta la suta. Se promite orice, se simuleaza entuziasmul, onestitatea, transparenta. Se bea cu masele largi populare, se fraternizeaza lacramos cu omul de rand. Se saruta capul de locuitor. Cum trece prezentarea la urne, totul este uitat. Te dai de ceasul mortii, si nu mai gasesti decat exercitii, simulari, masti, ipocrizie si cinism cat poftesti. Sambata trecuta orasul a fost paralizat ca la intrarea tancurilor sovietice in august 1944. Am crezut, bre, ca lucrurile s-au mai schimbat, dar nu a fost asa. Am reusit sa simulam si asta. Parea ziua unei lovituri de stat: cu politie, baraje, cu prea multe uniforme si agenti in civil pe marile bulevarde. Zic ca prostul - o incerca Tetea ceva, cumva? Ma induiosez, devin brusc poetic. Am vedenia Moscovei ocupata de blindate in august 1991. Ce zile!!! Am uitat, sunt 15 ani de la prabusirea Imperiului raului. A gasit ce a cautat, ca a inceput tot asa cu un puci dat de Trotki secondat de Lenin, la Sankt Petersburg, Bre, si tot asa, precedat de niste exercitii nevinovate ale Garzilor rosii. Se faceau ca niste copii inarmati cu sabii de lemn ca ocupa podurile peste Neva, centralele telefonice si garile. Si cand s-au trezit burjuii la realitate o luase razna. Le disparuse Palatul de iarna din inventar. Asadar si noi ne jucam putin. Nu vreau sa spun, dar zic. Tranzitia ne-a invatat multe, dar si experienta noastra postbelica asisderea. Se simuleaza in vazul tuturor, se fac exercitii. Se isterizeaza populatia, se da prilejul televiziunilor sa stea pe trotuare, sa faca breaking news despre nimic. Se intretine consternarea ca la 22 decembrie 89 fix cand suntem poftiti frumos acasa de la revolutie cu niste simulatoare si falsi teroristi ...
Ca tot e weekend, politicienii, dupa ce s-au prefacut toata ziulica, se retrag acasica. Obositi, merituosi, recalcitranti, anturati de colaboratori si smecherii (tot aia), prin "locatii fericite". Cand orasul e dat pe mana politiei, jandameriei si spionilor, ei, amaratii, s-au pus la adapost, lipsesc de la "ezercit". Vorba lu dom Nae Ipingescu, ipistatul si a lui Jupan Dumitrache-inima rea. Nu am vazut picior de ales prins in ambuteiaj, injurand. Mdeh, oameni fini, educati, elite. De-o fi fost unul ratacit in trafic in ziua de pomina, girofarul, sirena apocaliptica, antemergatorii, au rezolvat totul fericit.
Bre, te uiti la televizor si vezi ca prostul toata istoria noastra, buna-rea, inghesuita intr-o singura zi. A fost o zi mare, cea mai lunga, Z sau H, cum doriti. Echivalent al inexistentei batalii de la Rovine. A marii victorii de la Calugareni, de fapt o infrangere soldata cu pierderea tarii si a tronului, si cu retragerea lui Mihai Bravu in Transilvania. Cu Vlad Tepes care e si nu e Dracula. Haosul, isteria, panica au cuprins oraselul asta provincial care se viseaza bovaric a fi o mare capitala europeana. Sperietura a fost atat de puternica incat miercuri, cand ne-au invadat excelentele lor nu a fost nimeni pe strazi. Asa ca francofonii - presedinti, negri la dinti si premieri, pe post de hingheri - au putut sa treaca nestigheriti, opariti ca niste sfinti, pe strazile pustii. Nici un pneu din Daciile autohtone nu a tulburat scurgerea coloanelor oficiale spre mareata Casa a poporului. Vestigiul barbar al unei lumi apuse a aparut grangurilor la capatul unui parcurs care a inceput la Otopeni, a continuat prin pietele Scanteii si Victoriei. Drumul a fost parcurs si de De Gaulle si Nixon. Dar si de Tito si Dimitrov, iar mai incoace de Hrusciov, Brejnev, si altii la fel de breji. Stalin nu ne-a onorat cu prezenta, el le trimitea moartea prin emisari, desi il iubeam si il pupam in cur. La moartea lui s-a plans cat in toata istoria Romaniei. Zic, desi ma incearca banuiala ca si la moartea altui dictator, roman verde, de-al nostru, l-am numit pe Gheorghiu Dej, tot asa, am purtat regrete eterne si am varsat tone de lacrimi. Cam asta a fost la ezercit... Amintiri multe, haos, simulare. Cum am zis, istoria noastra pe hartie, facuta cocolos si aruncata in pubela. Intrerupem transmisia, breaking news!