Cardinalului francez Paul Poupard, presedinte al Consiliilor Pontificale pentru Cultura si al celui pentru Dialog Interreligios, i-a revenit, zilele acestea, un rol important in a calma spiritele dezlantuite in lumea islamica. Acestea s-au aprins dupa discursul Suveranului Pontif rostit in aula prestigioasei Universitati din Regensburg, cu ocazia recentei vizite in Bavaria natala. Inaltul prelat francez a organizat importanta intrevedere dintre reprezentantii tarilor islamice care intretin raporturi cu Sfantul Scaun si cei ai comunitatilor musulmane din Italia.
Era un apel la ratiune
Eminenta Voastra, v-as ruga sa ne prezentati cateva reflectii in legatura cu starnirea acestui viespar in lumea islamica dupa prelegerea Suveranului Pontif, pronuntata la Universitatea din Regensburg?
Dupa cum se stie, cu ocazia calatoriei sale, Papa, vizitand si universitatea la care a predat, a tinut in fata unui auditoriu format din fostii sai colegi si membri ai lumii universitare, o "lectio magistralis". Astfel, Suveranul Pontif a vorbit in calitate de fost rector universitar si a practicat ceea ce noi, in limbajul academic, numim genul literar al unei prelegeri universitare: pornind de la o lectura recenta, Papa a relevat faptul ca ratiunea nu poate fi, in nici un caz, contrara religiei - iata ideea centrala a prelegerii sale. Dimpotriva, a mai reliefat Pontiful, excluderea ratiunii din sfera religiei reprezinta o mutilare a insusi conceptului de ratiune. Lucru care, de altfel, ne-a fost reprosat adesea de reprezentantii marilor religii, printre care, in primul rand a celei musulmane.
Astfel, in mod paradoxal, Papa s-a facut purtatorul de cuvant al marilor religii - si al Islamului - reprosand Occidentului de a nu se comporta in conformitate cu imperativele ratiunii. Si, in acest context, a amintit importanta dialogului, necesitatea utilizarii ratiunii si, in consecinta, a excluderii ferme a violentei pentru succesul acestuia.
Toti cei care au avut privilegiul de a asista la aceasta lectie doctorala au fost pur si simplu incantati de prelegere, aplaudand indelung; nu a existat nici macar o voce discordanta in legatura cu discursul Papei. Problemele au inceput, dupa cum bine se stie, ulterior, dupa difuzarea textului discursului Papei de catre agentiile de presa.
Insa, dintr-un intreg discurs care se adresa ratiunii lumii occidentale, toata atentia a fost brusc focalizata asupra unui singur citat. Este imposibil, o stim cu totii, sa poti rezuma in doua fraze un discurs de o asemenea amploare si finete. S-a ajuns astfel sa se atribuie textului o interpretare total contrara atat intentiei Papei, cat si continutului intrinsec al discursului. Multe persoane au reactionat vehement si, in final, s-a starnit un adevarat "incendiu".
Gasesc regretabil faptul ca un anumit numar de persoane, responsabile, a utilizat textul ca un pretext pentru a suscita tocmai manifestari contrare indemnului si spiritului discursului Suveranului Pontif: a face apel la ratiune.
Papa a folosit aceste tensiuni ca pretext pentru a invita, prin intermediul meu, in calitatea de presedinte al Consiliului Pontifical de Dialog Inter-Religios, reprezentatii diplomatici ai tarilor musulmane care intretin relatii cu Sfantul Scaun, precum si ai comunitatilor islamice din Italia, intr-o audienta la resedinta sa de la Castel Gandolfo. Aceasta intrevedere reprezinta un alt demers semnificativ menit a calma spiritele. Putem afirma ca, deja, tensiunile au scazut, slava Domnului.
Invit pe toata lumea sa citeasca textul cu atentie si sa judece fiecare singur, iar, in cazul in care vor fi persoane care nu impartasesc viziunea Papei, noi suntem deschisi sa discutam. "Consiliul Pontifical pentru Dialog cu Persoanele care nu Cred" este dispus sa organizeze intalniri si dezbateri tocmai in acest sens.
Urgenta dialogului dintre crestini si musulmani
Nu gasiti paradoxal faptul ca se incearca negarea unei ecuatii simpliste care echivaleaza Islamul cu violenta, tocmai prin intermediul unor manifestari de o agresivitate impresionanta, disproportionata?
Desigur, ne aflam in plin paradox. Este de neconceput faptul ca tocmai o invitatie la a face apel la uzul ratiunii poate suscita o reactie atat de lipsita de rationalitate. Sfantul Parinte indeamna la a face apel la uzul ratiunii, la refuzul oricarei forme de violenta si asistam la acte de o violenta incredibila, inacceptabila. Deja multe persoane responsabile au inceput sa reflecteze la aceste aspecte. In acest moment, consider ca reflectia este esentiala.
Speram ca, datorita ultimelor initiatiave ale Papei de intalnire si discutiilor cu reprezentantii lumii musulmane, sa reusim sa depasim divergentele si sa suscitam respectul reciproc.
Avand in vedere proaspata experienta de presedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialog Inter-Religios, precum si urgenta dialogului dintre culturi si religii, relevata de ultimele evenimente, care credeti ca sunt premisele ideale pentru o noua abordare in raporturile cu lumea islamica?
Prin faptul de a-mi solicita reunirea responsabilitatii presedintiei Consiliului Pontifical pentru Cultura cu al celui pentru Dialog Inter-Religios, Papa a dorit sa inlesneasca posibilitatea dialogului dintre oamenii de cultura apartinand diferitelor tari si religii. Intr-adevar, ultimele evenimente demonstreaza justetea viziunii Sfantului Parinte si tocmai urgenta acestui dialog.
Accentuez ideea dialogului dintre religii, facand referinta la diversele contexte culturale. Caci exista diferite tipuri de Islam, in Africa, Asia sau Europa. Insistam, de asemenea, in legatura cu realizarea dialogului la fata locului - nu a unuia exclusiv de natura teoretica - dintre bisericile locale si reprezentantii comunitatii musulmane din tari diferite.
Daca "criza Europei" a devenit un loc comun, credeti ca - din moment ce este suficienta o minima privire critica pentru a starni reactii de o violenta impresionanta, riscand sa anuleze ani intregi, decenii de implicare in favoarea dialogului - s-ar putea vorbi si de o "fragilitate" a lumii islamice?
Desigur. Este evident faptul ca toate cate s-au intamplat reveleaza, atat de o parte, cat si de cealalta, absenta apelului la ratiune. Faptul ca a fost posibil ca un apel la ratiune sa poata fi tradus cu usurinta in aceste manifestari irationale a lasat perplexa o lume intreaga.
"Un popor fara memorie este lipsit de speranta"
In ultimii ani, datorita imigratiei, asistam la o schimbare radicala a chipului Batranului Continent. Ce identitate culturala va avea, in viziunea Eminentei Voastre, noua Europa multireligioasa si multietnica?
Atingeti un subiect extrem de delicat si important in acelasi timp. Europa, inainte de a fi o realitate geografica, politica sau economica, este, in mod fundamental, o realitate culturala. Eu insumi am devenit din ce in ce mai constient de acest lucru, cu ocazia calatoriilor pe care le-am efectuat in lumea larga. Europa nu este Africa sau Asia, avand o identitate culturala speciala.
Cultura Europei - va va parea un paradox - este definita de diversitatea culturilor europene, de unitatea acestei diversitati. Nu intamplator se vorbesc numeroase limbi in Europa. Limba reprezinta infinit mai mult decat limbajul, intrucat limba traduce un mod de a fi, de a intelege, de a percepe lucrurile, de a se intelege pe sine, de a se descrie, raporturile cu ceilalti, cu natura, cu Dumnezeu.
Deci, Europa, ca intreg, este efectul acestei diversitati si unitati. Daca o persoana calatoreste de la Roma la Paris, de la Lisabona la Sankt-Petersburg, de la Londra la Cracovia sau de la Bucuresti la Budapesta, este imposibil sa nu remarce o atmosfera familiara intr-o coplesitoare diversitate. Ca tot purtam aceasta discutie in modesta mea biblioteca (impresionant de vasta si complexa, numarand peste 30.000 de volume, o legenda in mediile Sfantului Scaun n.red.), ei bine, cartile din colectia mea reflecta tocmai extraordinara diversitate si bogatie a Batranului Continent: Europa.
Dupa mine, marea provocare a viitorului Europei rezida in posibilitatea de a-si putea conserva bogatia identitara intr-o lume care tinde din ce in ce mai mult catre mondializare. Si cred ca multi europeni inteleg acest lucru. In acest sens, tocmai am avut o intrevedere cu delegatul european pe langa Sfantul Scaun si am fost fericit sa constat ca impartasim punctele de vedere. De fiecare data cand particip la dezbateri cu oameni de cultura, ca si cu repsonsabilii statelor, reliefez acest lucru. In acest sens, m-am bucurat sa constat recent, cu ocazia participarii mele in calitate de reprezentant al Sfantului Scaun la Fao in Portugalia, faptul ca reprezentantii celor peste 48 de state prezente au reliefat la unison tocmai importanta si urgenta conservarii patrimoniului cultural al Europei.
In materie de identitate europeana, consider ca avem un trecut pe care trebuie sa-l asumam si un viitor pe care trebuie sa-l asiguram. Intrucat nu exista trecut fara memorie. Un popor fara memorie este lipsit de speranta. Pentru francezul care sunt si in calitate de mare iubitor al paradoxului, identitatea noastra reprezinta Pascal si Shakespeare, Ceaikovski si Chopin, Goethe si Cervantes, Ibsen si Norwick, Mircea Eliade si Proust. Identitatea inseamna intreaga noastra arhitectura, pictura, literatura, intr-un cuvant, sensibilitatea noastra europeana. Si - aspect esential - aceasta deschidere pe care o avem in mod spontan catre ceilalti. Cand voiajez, in interiorul Europei, de la o capitala la alta, dintr-o tara in alta, ma simt acasa fiind, in acelasi timp, plecat de-acasa.
Ati prezidat recent la Viena un important summit avand ca tema "Sufletul Europei - responsabilitatile unite ale Bisericilor". Ce inseamna ortodoxia pentru cultura, civilizatia, sensibilitatea; identitatea europeana, intr-un cuvant sufletul Europei?
Convingerea mea puternica - asa cum am afirmat, de altfel, cu ocazia amintita de dumneavoastra - este ca Europa a fost mutilata de separarea milenara dintre ortodoxie si lumea catolica. Consider ca schisma este o mare nefericire, nu numai pentru noi, crestinii, in calitate de discipoli ai lui Hristos, ci pentru Europa insasi. Intrucat noi avem, cum spuneau romanii: "res nostra agitur" (mostenirea noastra comuna). Noi, catolicii si fratii ortodocsi impartasim grija in legatura cu viitorul nostru si cu bogatiile traditiei noastre culturale si spirituale comune. Desigur, putem sa dizertam la infinit - cum eu insumi am facut vreme indelungata - in legatura cu variate aspecte: mostenirea lui Platon, pe de o parte, cu cea a lui Aristotel, pe de alta parte, cu frumusetea icoanelor etc. Insa, important este a deveni constienti de faptul ca partea rasariteana a Batranului Continent este la fel de autentic "europeana", precum Occidentul. Ma umplu de revolta intotdeauna cand citesc sau aud fraze de genul: "Europa se deschide catre centru - est!". Consider ca este vital sa devenim constienti - ortodocsi si catolici - de faptul ca, asa cum spunea robul Domnului, Papa Ioan Paul al II-lea: "Trebuie sa respiram cu ambii plamani". Orient si Occident, iata Europa intreaga, plenara, neamputata.
Intrucat, daca indraznim sa vorbim numai de o parte a sa, excluzand-o pe cealalta, nu putem vorbi de Europa. Deci ortodoxia, infinit mai mult decat un aport pentru cultura europeana, reprezinta componenta sa esentiala, vitala.
Colaborator a patru pontifi
Paul Poupard a demisionat imediat dupa decesul Papei Ioan Paul al II-lea, cum este traditia la Vatican. La solicitarea noului ales la tronul Sfantului Apostol Petru, nu numai ca-si reia functia de presedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultura, dar este numit, intr-un timp relativ scurt, si liderul importantului Consiliul pentru Dialog Inter-Religios. Intelectual de marca, foarte cult, de o mare subtilitate diplomatica, prestigios colaborator al patru pontifi (Ioan al XIII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea), Poupard este autor a numeroase lucrari erudite, traduse in peste 20 de limbi. Cardinalul a fost distins recent cu titlul "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Bucuresti. Iubitor al culturii romane si al icoanei si misticii bizantine in general, inaltul prelat evoca deseori figura lui Mircea Eliade, ale carui studii l-au inspirat si ajutat in elaborarea uneia dintre cele mai prestigioase lucrari ale sale: "Dictionarul Religiilor". Poupard si-a facut din asa-zisa "reconciliere" a lumii intelectuale cu mesajul si valorile crestine, dupa dialogul ecumenic si cel inter-religios - misiunea centrala a vietii sale.