O precizare din Picardia

La intoarcerea din vacanta, aflu cu stupoare de zarva iscata pe marginea convorbirii mele cu ziarista Mihaela Spineanu, care a aparut in revista "Elle" din august 2006, in care pomenesc de articolul "Ce naste din pisica soareci mananca", aparut in "Scinteia tineretului" in noiembrie 1951 (inselandu-ma asupra titlului, il numesc "Printesa dolarilor") si a carui paternitate o atribui domnului Radu Cosasu.
Uimita sunt de asemenea de vehementa cu care a reactionat domnia-sa, ca si cum nu ar fi de notorietate faptul ca jurnalistul Radu Cosasu a facut parte din batalionul jurnalistilor in serviciul regimului comunist al acelor ani.
Oricine isi va da osteneala sa mearga la sursa acestei zarve ("Elle" Nr. 105, p. 63, coloana din mijloc, in jumatatea de jos a paginii, randul trei) va putea constata ca nu spun nicidecum "semnat" de Radu Cosasu, ci "scris" de acelasi. Nu este vorba aici de ascunsul dupa piersicul cuvintelor, fiindca tot de notorietate era in anii aceia procedeul la moda ca jurnalistii militanti si foarte activi sa semneze cand cu numele lor intreg, cand cu initiale, cand sa se adaposteasca sub numele unor oameni carora nici prin cap nu le-ar fi trecut sa scrie la ziar. Procedeu ingenios, dupa cum se vede, pentru a sterge urmele. Amintesc de el atat pentru cei care, mai tineri fiind, nu-si pot imagina ca el ar fi putut fi folosit in mod absolut curent, cat si pentru a improspata memoria celor care il vor fi... uitat.
Asa si cu numele colegelor mele de scoala, care apar ca un simulacru de semnatura la sfarsitul articolului din "Scinteia tineretului". Limbajul si retorica acelui text sunt caracteristice presei de atunci si in mod evident nu apartin unor fete de clasa a X-a, ci se inscriu pe "linia trasata".
Dupa aparitia articolului, mama colegei mele de banca Liana Tarala, o fata minunata care tinea la mine si la care tineam, a venit plangand la mama mea, disperata pentru ca numele fetei fusese folosit fara acordul acesteia. Atat ea, cat si altii care au alergat sa ne asigure de prietenia lor, erau convinsi ca autorul articolului era Radu Cosasu. Putem vorbi de o informatie orala, singurul tip de informatii care se apropia cat de cat de realitate, restul fiind o inextricabila tesatura de propaganda si minciuni. Exista o posibilitate ca aceasta informatie, proaspata atunci si veche de cincizeci si cinci de ani acum, sa fi fost gresita, vina nu este insa nici a celor care mi-au dat-o si nici a mea. Daca domnul Cosasu nu ar fi scris niciodata articole pe sablonul vremii, din care faceau parte si cele de "demascare" (cuvant caraghios care totusi uneori a distrus vieti), nu s-ar fi povestit...
Marturisesc a nu fi convinsa de argumentul adus de domnia-sa cum ca la vremea respectiva nu ar fi fost angajat la "Scinteia tineretului " sau ar fi fost la armata. Existau colaborari externe, vase comunicante pentru diversele subiecte de tratat ce si le pasau jurnalistii vremii s.a.m.d.
Intr-un fel e bine ca "Ce naste din pisica" a fost exhumat din arhive, pacat doar ca nu a fost publicat intr-un format mai citet: cititorii s-ar fi putut delecta cu lectura textului de un mare rafinament stilistic, adevarat monument al vremii in materie!
Tin sa precizez ca in revista "Elle" a aparut o convorbire si nu un act de acuzatie si ca nu am intentia sa particip la "dosariada". De asemenea, nu am cea mai mica idee de impactul pe care l-ar fi putut avea articolul din "Scinteia tineretului" in arestarea mea, poate a avut, poate nu a avut, in orice caz, nu l-am acuzat niciodata pe Radu Cosasu ca, scriindu-l, ar fi contribuit la aceasta arestare.
Lucrul e mult prea grav pentru a fi avansat fara probe clare. In acest sens, cred ca "dosariada" ar cere o atenta gradatie a faptelor reprosate, precum si o atenta cercetare a dovezilor incriminatoare. In fine, nu e treaba mea si ma bucur de lipsa mea de vocatie pentru o asemenea activitate, desigur, pana la un punct necesara. Intrebarea este: pana la care punct? Poate acela la care, in mod ciudat, nu s-a ajuns inca: punctul in care ar aparea, in sfarsit, o lista cu numele securistilor gradati, de meserie, cu state de plata si activitate neintrerupta.
Nu vreau sa fac jocul nimanui si, in consecinta, ma voi abtine de aici inainte de la orice polemica.
Nota: Cunoscuta scriitoare Oana Orlea (numele real, Marioana Cantacuzino), stabilita in anii '80 in Franta, este fiica lui Bazu Cantacuzino si nepoata Marucai, casatorita Enescu (George).

---

Despre autor: