Daca il vizitai pe Brancusi
in atelierul din Impasse Ronsin din Paris, erai poftit la un ospat ca la Hobita: mamaliga cu smantana
si branza proaspata de vaci, alaturi de o friptura
si vinuri frantuzesti. Toate servite la masa rotunda, scunda, pe un scaunas cioplit din trunchi de copac.

Scriitorul Petre Pandrea a avut bucuria de a sta la aceeasi masa cu Brancusi, de a cunoaste toate preferintele culinare ale acestuia, asa cum ne-a destainuit in cartile sale. El ii aminteste ca prin discutiile lor reuseau sa transforme orice carciuma intr-un paradis al conversatiei si al artei culinare, pentru ca ""omul virtuos sau sfant sfinteste un local de noapte malfamat, cu apasi si prostituate"".
BANCHET PLATONIC INTRE VALAHI. Sculptorul manca de regula acasa, in camera decorata in stil taranesc, la masa rotunda si pe scaunasul cioplit din lemn. In mod exceptional lua cina prin localuri. Dar nu dispretuia nici salonul, nici restaurantul, nici carciuma sau cafeneaua. Ii placea sa mearga in asemenea locuri, pentru ca acolo se strangeau barbatii la taifas, in jurul carnurilor, vinurilor sau la svart. Discutiile lui preferate erau legate de problemele acute contemporane, politice si sociale. Ii placeau conversatiile in care incercau sa defineasca fenomenul romanesc in cadru universal si destinul artistului in lume. Pandrea si Brancusi nu se intalneau la barul ""Noctambules"", la moda in anii 1930 printre romani si straini, ci pe terasele cafenelelor ""La Coupole"" si ""La Rotonde"" si in Restaurantul ""Saint-Claud"". In Bucuresti, locul preferat era un restaurant din Soseaua Kiseleff, printre liliac si trandafiri.
PEU DE CHAIR, PEU DE VIN. Ca un moralist veritabil, Brancusi avea preocupari metodologice in alimentatie. Evita carnurile, dar iubea toate branzeturile. Ii placeau icrele negre, pieptul de pui sau de curcan, la finalul carora inchina un pahar cu sampanie. Nu facea niciodata exces de bautura, pentru ca, asa cum spunea Petre Pandrea, ""pentru tensiunea sa intelectuala n-avea nevoie de adjuvante si de stimulente"". Socotea ca berea pune ""ceturi metafizice"" pe creier, ca ea este cauza problemelor pe cerebelul nemtesc. Despre superficialitatea pariziana sustinea ca e efectul absintului, al vermuturilor si al spirtoaselor prea tari ale aperitivelor. Brancusi bea putin vin si era total impotriva spritului. Considera ca vinul nostru de Dragasani si de Corcova Bibestilor este ""doftorie si bucurie curata daca-l bei cu sart"".

EXPOZITIE