Si grecii au mers la pomul laudat cu sacul, dar macar era sacul lor,
nu imprumutat din vecini.

In Uniunea Europeana veche, cu 15 membri, Grecia si Portugalia isi pasau de la una la alta ""lanterna rosie"". In noua Uniune extinsa la 27 de state nu va mai exista aceasta problema: Romania va fi, cu siguranta, ultima. Nimeni nu se va gandi la Bulgaria, cand va veni vorba de cele mai proaste drumuri, cel mai precar sistem sanitar, cea mai mare mizerie etc.

Dar pe cand grecii credeau, in 2004, ca integrarea est-europenilor ii va scapa de complexul inchizatorului de pluton, Bruxelles-ul acuza Atena de furnizarea de date false privind deficitul bugetar din perioada 1997-2003. Peste cativa ani, cand legile economiei se vor razbuna pe progresele strict statistice, te pomenesti ca si Romania va fi in aceeasi situatie. Si la noi rezultatele coincid cu obiectivele, dar nici la noi nu transpar mijloacele.

Altceva insa ne leaga cel mai bine de greci: comportamentul clasei politice. Atunci cand conducatorii au vazut ca din lupta cu Vestul intreprinzatorii autohtoni ies mereu pe locul doi, nu s-au gandit sa-i constranga sa-si managerizeze afacerile. Dimpotriva, au continuat sa dea satisfactie grupurilor de interese, ridicand concurenta neloiala la rang de politica de stat. Salariile la negru, subventiile mascate, in general, capitalizarea cu ajutor de la stat a companiilor constituie tentative de a recupera decalajele tehnologice fara sa se renunte la obiceiul pamantului balcanic. Mai are sens sa ne intrebam de ce se codesc investitorii seriosi sa vina, iar oamenii pleaca sa lucreze in strainatate?

Citeste si:

Ceea ce se stie sigur este ca inflatia, dobanzile sau deficitul bugetar n-au fost inventate pentru ca Grecia si Romania sa le arate raportorilor cum se pot maslui. Ei sunt indicatori de performanta. Si, pe cand parametrii macroeconomici aratau la Statistica o sanatate de invidiat, PIB-ul era alocat in procente din ce in ce mai reduse pentru salarii si din ce in ce mai mari pentru profituri. Iar mai departe, cei care fac imparteala, in Grecia ca si in Romania, isi apara agoniseala investind in imobile. In felul acesta banii lor sunt feriti de derapajele viitoare, chit ca blocarea capitalurilor in case si terenuri nu mai adauga valoare avutiei nationale. Nici o problema pentru ei. Daca banii respectivilor nu mai contribuie la cresterea economica, aceasta se extrage mai avid din nivelul de trai. Iar daca dupa o astfel de crestere vine invariabil criza, tot nu-i nimic, fiindca la scadenta nu ei platesc pentru restabilirea echilibrului economic, ci restul populatiei.

Acuzatiile pot fi dovedite cu cifre. La doua decenii distanta de la aderarea la UE, puterea de cumparare a grecilor era neschimbata: 70% din media europeana. In acelasi interval de timp, irlandezii au depasit cu un sfert media Uniunii, plecand de la jumatate din media comunitara.
Romania intra in UE cu un handicap mai mare decat Grecia - jumatate din venitul familial se aloca pentru alimente si bauturi, fara a pune la socoteala taxele, intretinerea, curentul. Suntem mai aproape de Rusia (56%) decat de noii membri ai Uniunii: Cehia - 28%, Polonia - 27%, Ungaria - 26%, Slovacia - 22%.

Mergand pe calea intortocheata a neamului lui Ulise, viitorul ne poate rezerva salarii mai mari, dar dupa sumedenia de taxe implicite si explicite care se vor plati, oamenii vor vedea ca nu raman cu mare lucru in plus. Statul va avea nevoie sa-si capitalizeze neincetat clientela. Inflatia se va apropia, cu siguranta, de limitele impuse de UE, dar populatia va continua sa se intrebe de ce majoritatea preturilor sunt duble fata de medie. Pai, cum altfel sa se obtina o crestere economica de 6%, cand inflatia va fi de numai 3%?!

Economia e dirijata politic la Bucuresti, ca si la Atena. Abia cand partidele se vor separa de afaceri, ca la Dublin, ne va folosi si noua la ceva mult-asteptata integrare.